CE MĂ ENERVEAZĂ: URAREA “SĂ-ŢI TRĂIASCĂ FETIŢA!”

Serios acum, cine a inventat această urare?! Ştiu că e din moşi strămoşi, dar chiar nu reuşesc să o înţeleg.

Cum adică “Să-ţi trăiască fetiţa?!”. Anti-urarea ar fi “Să-ţi moară”?. Cine se gândeşte că fetiţa lui nu va trăi?! Pe bune, nu poţi să concepi că există şi opusul. NU POŢI!

“Să crească mare”, “Să fie cuminte”, “Să fie deşteaptă”, “Să fie frumoasă”, “Să fie….” oricum, numai asta nu!

Aşa că vă rog, de acum încolo, să eliminăm din seria de urări această formulă.

Mai sunt urări pe care să le ştergem din limbaj?

UPDATE:

Văd că am stârnit destule controverse cu acest post. Ţin să fac anumite precizări, ca să fiu mai bine înţeles. Comentariile mele erau un protest la adresa clişeelor. Să fim serioşi, urarea este depăşită, adusă de undeva de foarte departe în timp. Şi, să recunoaştem, sună puţin macabru, în ciuda tuturor gândurilor bune care o însoţesc. Tocmai de aceea, le mulţumesc din suflet tuturor celor care mi-au adresat-o pentru că ştiu că mi-au dorit numai de bine.

CUM SĂ TRECI DE LA JACK LA PAMPERS?!

Jack Daniels şi Pampers sunt două branduri care definesc viaţa bărbatului. Cred că ar mai fi şi Viagra, dar asta mult mai târziu! 🙂

Ideea e relativ simplă: Jack te însoţeşte peste tot în perioada maximă de masculinitate şi Pampers îi pune capăt. Cel puţin asta susţin unii dintre bărbaţi. Nu şi eu, Doamne, fereşte, eu nu!

Oricum, trecerea de la un brand la altul se face rapid. Cam în nouă luni, renunţi la alcooale şi te apuci de schimbat scutece! Bine, mai ai o răbufnire, dar de foarte scurtă durată! Atunci când trebuie să dai de băut prietenilor că ţi-a născut soţia!

Se întâmplă, însă, o singură seară, când te reîntâlneşti cu marea iubire! O priveşti, chiar îi arunci şi un zâmbet, dar foarte rapid, să nu vadă prietenii că, deja, îi duci dorul. Pui mâna pe ea, aproape că o mângâi. Ştii că trebuie să te desparţi de ea. Relaţia voastră a ajuns la sfârşit. Nu e vina nimănui. Ea ţi-a fost mereu fidelă şi tu i-ai fost credincios ei. Pur şi simplu trebuie să vă despărţiţi. Aşa e viaţa. Ţi-ai găsit pe cineva mai bun. Pentru ea e imposibil să înţeleagă! O părăseşti pe ea, cea care ţi-a adus plăceri unice, pentru un pampers mirositor, poate chiar scârbos.

Şi, totuşi, o faci! O faci nu pentru că te obligă cineva, ci pentru că firea ta s-a schimbat cu totul. Acum nu mai concepi să ieşi cu băieţii, să împărţiţi o sticlă de Jack şi să vă aşterneţi pe filozofeli. Acum, stai lângă copilul tău, îi zâmbeşti lui, îl mângâi pe el. Şi îi schimbi şi pampersul când e nevoie. Îl schimbi fără pic de jenă sau de scârbă, ci îl schimbi cu mare drag. I-ai schimba o mie de pamperşi dacă ar fi nevoie, numai să-ţi ştii copilul sănătos şi fericit.

Aşa că îţi spun „Adio, dragă Jack! A fost frumos! Dar, acum este superb cu Pampers!”.

PS: ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET ŞI TREBUIE TRATAT CA ATARE!

VIAŢĂ DE TĂTIC! ACUM E VIAŢĂ!

Dacă mai era nevoie, vă informez pe toţi că, de luni, sunt tătic. Între timp, au trecut şase zile minunate, cele mai frumoase din viaţa mea. Mi-am ţinut fetiţa în braţe, am hrănit-o, am alintat-o, am schimbat-o, i-am făcut băiţă. Totul cu mari emoţii provocate de teama de a nu o “strica”, după modelul păpuşilor din plastic. Ne-am descurcat, însă, de minune şi suntem toţi trei tare fericiţi.

Chiar acum sunt lângă pătuţul ei, o privesc şi nu-mi vine să cred că e a mea! Că eu am contribuit la realizarea acestei făpturi perfecte. Zâmbeşte! Ştiu că e, mai degrabă, un zâmbet instinctual şi nu-mi este adresat. Totuşi, mă gândesc că, dacă zâmbeşte, este sănătoasă şi se simte minunat, iar acest lucru mă face şi pe mine să zâmbesc, să fiu fericit.

Vă mulţumesc tuturor pentru gândurile bune adresate atât pe facebook, cât şi pe blog. Îmi cer iertare că v-am răspuns atât de târziu, dar, credeţi-mă, am fost… puţin ocupat. Pur şi simplu, nu-mi venea să mă despart de bebe. Şi, după cum vă povesteam, nici acum nu o fac. Scriu de lângă ea.

S-a trezit în mine un sentiment pe care nu l-am trăit vreodată. Nu ştiu dacă pot să-i spun încă sentiment patern, dar este ceva foarte puternic. Ceva care mă face fericit, dar, în acelaşi timp, gelos, posesiv. E a mea şi nu vreau să o împart cu nimeni! Poate doar cu maică-sa, dar asta pentru că trebuie să mănânce si micuta. Sunt atât de gelos, încât, i-am schimbat şoseţelele (vezi foto). Cristina îi pusese o pereche pe care schimba “I love mama”. Şi eu i-am scos una şi mi-am pus şi eu cu “I love papa”, deşi mi-e teamă că mesajul se referă doar la mâncare! 🙂 Oricum, iată că fetiţa noastră a ajuns să poarte şoseţele diferite!

Mă opresc din scris pentru că mă cheamă datoria. Trebuie schimbate nişte scutece! 🙂 Pentru informaţii suplimentare, găsiţi două reportăjele mai jos! Sper că nu v-am plictisit prea tare cu gândurile mele, dar asta mă preocupă cel mai mult acum. Pe cei care spun că i-am plictisit, deja, cu acest subiect, îi rog să aibă răbdare, voi reveni şi cu alte subiecte. Promit!


Dan Cruceru este tatal unei fetite de nota zece – VIDEO pe www.acasatv.ro


Dan Cruceru si-a dus fetita acasa pe www.acasatv.ro

SUNT TĂTIC!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Da, nici mie nu-mi vine să cred, dar s-a întâmplat!

La ora 9.00, Cristina a adus pe lume o fetiţă perfect sănătoasă de 3,080 kg si 49,5 cm. Se pare ca micuta se simtea tare bine in burtica la mamica pentru ca a inceput sa tipe imediat ce a iesit la lumina. Ca sa nu mai planga, medicii au rasplatit-o cu nota 10. 🙂

Cât despre mine, ce pot să vă spun?! Trăiesc un sentiment absolut nou, zâmbesc ca prostul când privesc boţul acela de om şi nu-mi vine să cred că, din nimic, a apărut o fiinţă atât de complexă, de superbă, de perfectă.

Pot să vă spun că nimic din ce am făcut până acum nu se compară cu ce trăiesc azi. Nicio performanţă profesională, niciun câştig, nimic. Nici măcar o săritură în gol de la 4.000 de metri.

A.M.R. 3: SĂ FIE “SOFIA MARIA CRUCERU”!

După lupte seculare, care au durat… câteva luni, ne-am decis asupra numelui fetiţei! Ne-au ajutat şi cititorii site-ului acasatv.ro, care ne-au dat o mulţime de sugestii şi ţin să le mulţumesc.

Aşadar, câştigătorul este…… SOFIA MARIA CRUCERU!

Fiecare dintre noi doi a ales câte un prenume, numele nefiind negociabil!

Şi acum explicaţia:

– Prenumele „Maria” mi-a plăcut mie, întotdeauna, foarte mult. E un nume simplu, românesc, frumos. În plus, este şi prenumele mamei mele. Aşa că, pentru mine, a fost destul de uşor să aleg.

– Prenumele „Sofia” l-a ales Cristina. A vrut ceva special şi, după ce a “lovit-o” inspiratia, s-a oprit asupra acestuia. În greacă, înseamnă „înţelepciune”. Pentru că, dincolo de sănătate, asta ne dorim de la cea mică: în viaţă, să fie înţeleaptă.

Mai avem, însă, o mică problemă. Cum să-i scriem în certificat prenumele de Sofia? Cu „f” sau cu „ph”? Sugestii?

CE MĂ ENERVEAZĂ: PARCANGIII! MAMA LOR!

În România, există oameni care şi-au luat străzi! La propriu!

Le-au făcut mamele lor străzi! Când erau mici, i-au luat mămicile şi i-au întrebat: „Ce-ţi doreşti când vei fi mare?!”. „O stradă”, a răspuns, invariabil, godacul din braţele ei. „Hai că-ţi dă mama, atunci, o stradă! Aşa de la mine! Fără număr!”.

Şi, uite aşa, peste ani, godacul s-a făcut ditamai grohăitorul şi a moştenit strada. Că doar i-a dat-o mă-sa!

Aşa că, acum, când pleacă parcangii autorizaţi, că li se termină şi lor programul, vin grohăitorii! Şi încep să ia taxe! 1, 5, 10, 15 lei, în funcţie de faţa prostului! Prostul, v-aţi dat seama, e cetăţeanul disperat ce caută parcare, într-un Bucureşti mai puţin european ca niciodată.

Şi prostul le dă. Că se grăbeşte, că n-are unde să-şi pună maşina, că îi este frică să se certe cu ei, că îi e teamă că, atunci când se va întoarce, va găsi maşina zgâriată. Şi le dă! Că doar e strada lu’ mă-sa! Şi n-ai cum să te pui cu mă-sa! Doar totul e până la mame! Mama lor!

Chiar nu putem să le facem nimic? Sugestii, propuneri, ceva?

A.M.R. 5: ŞEDINŢĂ FOTO CU BURTICI!

Cum timpul zboară ca gândul şi clipele minunate trec repede, ne-am gândit să imortalizăm bucuria prin care trecem noi acum. Aşa că am făcut… o mini-şedinţă foto, în camera bebeluşei. Ne-am jucat, am râs, ne-am pozat. Am dat puţin în mintea copiilor. Priviţi!

PS: Mulţumiri lui Constantin Antochi, fotograf profesionist, vecin şi, mai ales, prieten.

PS1: Aştept părerile voastre despre pozele astea acilişa!

 

NICIODATA NU E PREA TARZIU SA-TI SCHIMBI VIATA!


Irina Nistor a slabit 42 de kilorame, din iubire – VIDEO pe www.perfecte.ro

Irina Margareta Nistor este o super- doamnă. O femeie care, toata viaţa ei, s-a dedicat carierei. O cunoaştem cu toţii, nu mai are nevoie de nicio prezentare. Toată viaţa ei, doamna Nistor a avut, însă, o mare problemă: a considerat că are prea multe kilograme. Ei bine, acum, a hotărât că nu se mai poate şi că vrea să se schimbe! Cum dietele nu funcţionau, a apelat la măsura extremă: micşorarea stomacului! Şi a funcţionat! A slăbit, deja, 40 de kg.

Bravo, doamna Nistor! Jos pălăria in faţa dvs! Doamnelor şi domnilor cu astfel de probleme, se poate! Priviţi-o!

A.M.R: 7 ZILE: AM INTRAT ÎN LINIE DREAPTĂ!

Lunea viitoare, pe vremea asta, vom fi trei!!! Oauuu! Nu-mi vine să cred că timpul a trecut atât de repede!

Amândoi suntem copleşiţi, deja, de emoţii! Vorbeam de dimineaţă cu Cristina, priveam burtica şi nu puteam să ne explicăm ce simţim! E o avalanşă de sentimente noi, dar şi de teamă!

Dacă până acum, puteam spune „Stai liniştită, că mai e o grămadă de timp!”, acum, nu prea mai merge! De acum, suntem în priză, la putere maximă!

Cezariana este programată pe 22 august, la ora 7 dimineaţa. Dar ce facem dacă fetiţa vrea să apară mai repede? Pam, pam!

Am introdus şi această variabilă în calcul şi am pregătit totul: gentuţa de spital, kit-ul de recoltare de celule stem, documentele de identitate şi dosarul cu analize, bani, maşina cu rezervorul plin. Totul este pregătit! Teoretic!

Practic, vom vedea. Sunt convins că nu voi mai găsi nimic în momentul în care Cristina va spune: „S-a rupt apa!”. Sunt convins că voi intra în panică, sunt convins că nu voi mai putea gândi, că mă voi bloca.

Aşa că aştept sfaturi de la voi! Repede, să nu mă ia pe nepregătite! 🙂

CA ROMÂNUL, PE LÂNGĂ GRĂTAR! MICULE, SĂ NE TRĂIEŞTI!

Mici putini, dar fum...

Week-end frumos, cu soare, fără pic de nori. Plecare la mare? În niciun caz! N-aş vrea să nască Cristina pe acolo. Mai are foarte puţin. Aşa că, în toate zilele astea libere, am stat acasă!

Ca să simţim şi noi că e sărbătoare, că suntem români şi că ne putem, totuşi, distra şi pe lângă casă, am încins grătarele. Un week-end întreg!

Sâmbătă, a fost ziua vinetelor! Şi eu am fost un „gospodin desăvârşit”! Mai în glumă, mai în serios, am dat o fugă în piaţă şi am cumpărat vreo zece kg de vinete ca să facem rezerve pentru iarnă! Ce credeaţi că nu sunt om de casă?! Bine, recunosc, a fost pentru prima oară când am făcut asta, dar rezultatul m-a încântat destul de mult. Nu de alta, dar sunt fan declarat al vinetelor, fie făcute simplu doar cu ceapă, fie cu maioneză!

Cele zece kg s-au epuizat, însă, repede şi, de pus la congelator, n-au fost decât vreo patru punguliţe! Muncă multă, satisfacţii mari, dar produs finit… cam slăbuţ! În fine, cred că va trebui să mai cumpăr încă vreo 20 de kg ca să avem rezerve pentru toată iarna.

Satisfacţia şi mai mare a fost, însă, duminică! Am executat tot un grătar, dar, de data asta, aşa cum scrie la carte! Cu mititei, cu copănele, cu purceluş în diferite forme, de la scăricică, la muşchi şi fleică!

A fost beeeeton, cum spune la reclamă! Toate au ieşit foarte bune la gust şi mă declar…. grătarangiu şef! Pardon, dacă intru puţin în politică, asta e, mai nou, porecla unui lider! Dar mă abţin şi mă autoproclam eu „MASTER CHIEF OF THE BARBECUE”! Aşa, în engleză, ca să mi se ducă faima şi peste hotare!

Voi cum v-aţi distrat week-end-ul ăsta? Tot pe la grătare, sau aţi avut noroc de apa mării? Sau mai petreceţi încă?!

PS: Le cer scuze vecinilor pentru „fumurile” din cele două zile! Mă jur că eu nu am fiţe, dar fleicile de porc şi mititeii au avut din plin!