CE FĂCEAŢI ÎN URMĂ CU 14 ANI?

În urmă cu 14 ani, se întâmplau multe: se înfiripau trupe, se destrămau iubiri, se formau altele. La nivel mondial, anii ’90 au fost unii ai schimbării, ai revoluţiilor, ai marilor transformări.

În urmă cu 14 ani, eu eram în clasa a X-a, la liceul militar şi înduram cu stoicism cerinţele regimului cazon. Mi se scădea nota la purtare la 6 pentru că am fost prins sărind gardul, după distracţii. Nici nu visam că voi ajunge… Acasă.

Şi, totuşi, chiar în acele momente, se înfiinţa postul Acasă. Exact în urmă cu 14 ani. Aşa a început iubirea, aşa au început poveştile de dragoste, aşa au început Poveştirile. Ioana Maria Moldovan, Cabral Ibacka, Mircea Solcanu şi, de curând, Dan Cruceru.

Joi, pe 2 februarie, sărbătorim aceşti 14 ani de iubire şi de poveste. Voi ce făceaţi în urmă cu 14 ani? Ce preocupări, ce vise şi, mai ales, ce poveşti trăiaţi?

“CINE AŢI VREA SĂ VĂ DESZĂPEZEASCĂ? CINE AŢI VREA SĂ VĂ SALVEZE DINTRE NĂMEŢI?”

   

Peste tot, în ziare, pe net, la tv, se fac topuri. Care este cel mai frumos?, care este cea mai frumoasă?, care este cea mai grasă/ slabă, cea mai scumpă/ ieftină etc. Lista poate continua la nesfârşit.

Ei bine, cum acest blog are un bogat public feminin, m-am gândit să le fac doamnelor un cadou de vreme rea: un altfel de top, un top al celor mai “pricepuţi” bărbaţi într-ale… lopeţii.

Eu vă prezint o propunere de şase “lopătari” ai ţării. Sunt persoanele de mai sus, cu pozele aferente. Lista poate fi completată la solicitarea publicului.

Aşadar: “Cine aţi vrea să vă deszăpezească? Cine aţi vrea să vă salveze dintre nămeţi?”

1. Ştefan Bănică JR.

2. Horia Brenciu.

3. Radu Vâlcan.

4. Liviu Vârciu.

5. Cabral Ibacka.

6. Dan Cruceru. (Că aşa e frumos! Să fim camarazi, până la capăt!)

LA CASTANE… ÎNAINTE!!! (ARTICOL PENTRU O DUMINICĂ LINIŞTITĂ)

Premisa: îmi plac castanele de mor!

Prin străinătate, vezi în toate zonele turistice vânzători de castane. Fac bani frumoşi: 2, 3, 4 euro pentru un pumn de castane.

În România, însă, nu există astfel de oameni. Noi avem doar vânzătorii de seminţe.

În fine, îmi plac castanele şi, zilele trecute, le-am redescoperit. Eram într-un supermarket şi le-am văzut la un stand. Am cumpărat vreo jumătate de kilogram de încercare. Nu mai făcusem eu, însumi, castane coapte. Am zis să încerc, însă.

Acasă, m-am pus pe documentat pe Goagle şi am urmat reţeta întocmai.

1. Pui castanele în apă cu sare pentru câteva minute.

2. Le crestezi. Altfel bubuie în cuptor! Devin bombe!

3. Le pui într-o tavă acoperită cu hârtie de copt sau cu folie de aluminiu.

 4. Le bagi la cuptor, pe la 180-200 de grade, timp de 30 de minute sau mai puţin, în funcţie de programul ales. Oricum, vă veţi da seama după miros dacă sunt sau nu gata.

5. Notă personală: stai şi le priveşti cum se coc minute în şir. Aşa precum copiii care aşteaptă plăcinta bunicii. 🙂

6. Te sperii când mai bubuie câte una. Există riscul să se întâmple şi asta chiar dacă tu crezi că le-ai crestat bine. Eu am păţit-o.

7. După 30 de minute chinuitoare, sunt gata! Perfecte pentru băgat la “ghiozdan”, aşa că le scoţi din cuptor.

8. Trebuie mâncate repede, cât sunt calde. Atunci sunt cele mai bune. Vrei să le faci, însă, poftă şi cititorilor blogului, aşa că le pui iute pe o farfurie. Ca să arate bine! Poftă bună!

PS: Să ştiţi că a fost foarte uşor de realizat reţeta. Eu chiar nu sunt vreun mare bucătar, dar castanele au fost bestiale! Trebuie să încercaţi şi voi, măcar de curiozitate!

Data viitoare, am să le crestez mai întâi şi apoi le bag în apă cu sare, ca să intre sarea foarte bine în ele.

 

PENTRU TINE, CE ÎNSEAMNĂ SĂ IUBEŞTI?

De 14 ani ştii ce este iubirea! ACASĂ ai trăit poveşti de dragoste tulburătoare, iubiri sincere şi pasiuni la cote maxime. În 14 ani, te-am îndemnat să ai curaj, să crezi în iubire şi să trăieşti frumos POVESTEA TA. Ţi-am arătat cum să-ţi cucereşti jumătatea şi am fost pas cu pas alături de tine în momentele frumoase ale vieţii. Împreună am descoperit că iubirea este magică şi că poveştile de dragoste pot avea final fericit. În luna îndrăgostiţilor, la împlinirea a 14 ani de când suntem alături de tine, ACASĂ te invită să mărturiseşti lumii întregi cum ştii tu să iubeşti!

http://cabinaiubirii.acasatv.ro/

Aici aveţi linkul către Cabina iubirii. Este o aplicaţie lansată de colegii mei de la site-ul acasatv.ro. Dacă iubeşti, merită s-o foloseşti! Spune-le tuturor cât de mult iubeşti şi, mai ales, ce înseamnă pentru tine să iubeşti. În plus, ce cadou poate fi mai frumos de Valletine’s Day pentru iubită/ iubit decât o super-declaraţie de dragoste?!

Aşa că start la înregistrare!

A FI SAU A NU FI… METROSEXUAL!

“Metrosexualitatea= un termen inventat de jurnalistul britanic Mark Simpson, se refera la o subcultura a barbatilor de orice orientare sexuala care au un simt estetic puternic si sunt preocupati de aparenta lor, mai ales în domeniul modei.”

CE FACE METROSEXUALUL:

– se pensează

– se epilează

– îşi face manichiura

– se îmbracă în tendinţe

– are părul mereu aranjat

– îşi face tratamente faciale

– merge la sală

În ultima vreme, toţi mai mulţi bărbaţi au grijă de înfăţişarea lor. Şi, totuşi, niciunul dintre aceşti bărbaţi nu recunoaşte. Le este teamă să li se spună că sunt “metrosexuali”. Şi nu pentru că adoră să meargă cu metroul.  🙂 Din contră, pentru că le este teamă că ar putea fi etichetaţi sexual.

Dar ce e rău în a fi metrosexual? Să îţi faci manichiura, să-ţi îngrijeşti faţa, să-ţi aranjezi părul şi să mergi la sală? Ce e rău în toate acestea? E rău să ai grijă de aspectul tău? De altfel, orice femeie care are lângă ea un metrosexual se mândreşte cu el. Că arată bine, că este îngrijit!

Eu recunosc: îmi fac manichiura, merg, uneori, la sală şi măcar în joacă, am încercat o cremă de faţă de la Cristina. În plus ador să fiu spălat pe cap. Aş putea sta ore în şir la “scărpinat”. Îmi place, mă relaxează.

Iar, dacă toate acestea înseamnă să fiu metrosexual, da, atunci recunosc: sunt metrosexual. Şi n-am mai mers cu metroul de ceva vreme! 🙂

Să arunce cu piatra în mine cel care nu şi-a făcut măcar o dată manichiura sau pedichiura!

Şi, ca să punem punct oricărei controverse, dragi doamne şi domnişoare, vă întreb pe voi: cum preferaţi bărbaţii? Îngrijiţi sau aşa… mai… nespălaţi? Sau vă plac cei cu unghiile lungi şi negre?

 

 

HAI CĂ AM INTRAT ŞI EU SUB LUPA DESIGNERILOR!

http://www.revistavip.net/RevistaVIP/Fashion_style_Anna_Lesko_vs._Dan_Cruceru/9/

REVISTA VIP: “Dan Cruceru – 100%
Superb! O tinuta casual superba pentru barbatii care au inteles ca in garderoba masculina este loc si pentru alte piese vestimentare decit clasicul costum negru/bleumarin, camasi albe si pantofi asortati cu cravata si cureaua. Jeansii slim, sacoul de catifea in nuante de verde crud sau oranj, dar si cizmele, sint must have-uri ale acestui sezon. “

Hai că am intrat şi în categoria “Bine sau prost îmbrăcat”. De data asta cu dreptul! A fost un pas hotărât! De la cizme mi se trage! 🙂

Nu era preocuparea mea în viaţă, dar orice laudă e binevenită! Nu-i aşa?

Mă uitam cam ciudat, însă! Ne-a luat pe amândoi uşor pe nepregătite fotograful.

EA SLĂBEŞTE, PE MINE MĂ… EXTERMINĂ!

De trei zile-ncoace, Cristina e la cură de slăbire. O zi de mâncat fructe fierte, o zi de mâncat legume, o zi de mâncat brânzeturi. O cură uşoară, spune ea, care să nu afecteze alăptatul piticei.

O cură al naibii de grea, însă, pentru mine! De trei zile-ncoace, Cristina îmi dă să mănânc exact aceleaşi lucruri.

Nu sunt genul de bărbat care să stea la gătitul soţiei, dar, acasă, n-am voie să mănânc altceva! Ordin, de la nevastă! “Păi eu ţin cură şi tu mănânci friptură? Îmi faci poftă, n-ai voie!” Iar eu, soţ iubitor, mă conformez. Asta, deşi, vă declar răspicat: sunt un mare carnivor!

Şi, uite-aşa, în ultima vreme, am mâncat doar… iarbă. Salată verde, castraveţi, morcovi, roşii, ridichi, conopidă. “Draga mea, ştii, mi-e foame!”, “Mai ia un morcov!, “Mai iau, mai iau, dar tot mi-e foame!”, “Mai bagă un morcov!”. Şi tot aşa de vreo trei zile!

Mai iau, mai iau! Dacă vă veţi întâlni pe stradă cu un schelet ambulant, să ştiţi că nu e trucaj. E chiar Dan Cruceru! 🙂

PS: Mâine este zi de lactate. Eu, pur şi simplu, nu le suport. Nu mănânc deloc aşa ceva!

 UPDATE: ÎN URMA IMENSELOR PRESIUNI CREATE DE VOI, ATÂT PE FACEBOOK, CÂT ŞI PE BLOG, CRISTINA S-A ÎNDURAT, ÎN ACEASTĂ DIMINEAŢĂ, SĂ-MI DEA O OMLETĂ! A ÎNGHIŢIT ÎN SEC DE POFTĂ, DAR MI-A FĂCUT-O! SUNT CURIOS CE SE VA ÎNTÂMPLA DESEARĂ! TEORETIC, VINE SOACRA ŞI GĂTEŞTE EA! DAR CRISTINA E TOT ACASĂ ŞI INTERZICE GĂTITUL! AŞA CĂ, PROBABIL, ÎN SEARA ASTA, VOM FI DOI CARE VOM MÂNCA PE PRISPĂ: EU CU SOACRA! ORICUM, VĂ MULŢUMESC PENTRU SPRIJIN. AM CÂŞTIGAT O BĂTĂLIE! VĂ ROG SĂ RĂMÂNEŢI ALĂTURI DE MINE CA SĂ CÂŞTIGĂM ÎNTREG RĂZBOIUL!

RECUNOSC: MI-AM BĂTUT SOŢIA! :)

Recunosc: mi-am bătut soţia! Cam tare! Am dat şi eu, dar a dat şi ea! Dar eu sunt mai tare! Că-s mai îndemânatic, cu reacţie mai rapidă! Acum e cam supărată pe mine!

🙂 Staţi liniştiţi, nu am atins nici o particică din ea, nici măcar cu un deget, sunt, în continuare, un mare susţinător al luptei împotriva violenţei în familie şi consider, cu tărie, că “Durerea nu este iubire!”.

Am bătut-o într-un meci de box, pe wii (pentru necunoscători, un joc) şi cred că “bătaia” la wii sau alte jocuri este singura formă de bătaie admisă în familie 🙂

PS: Mi-am încurajat şi prietenii să facă la fel şi cu sotiile lor… Şi s-au “bătut” şi ei!

PS 2: Poze cu noi nu avem. Evident, eram prea ocupaţi să ne dăm croşee unul altuia! 🙂

 

DE CE NU ÎNŢELEGEM FEMEILE?! “SHOPPINGUL E VIAŢA MEA!”

Vorbeam cu un prieten, zilele trecute, despre dorinţa femeilor de a sta prin magazine. Eu cred că noi, bărbaţii, pur şi simplu, nu suntem făcuţi pentru asta! Ne place şi nouă să ne cumpărăm lucruri, dar nu putem suporta, pur şi simplu, să stăm după partenere. Ele au răbdarea necesară, dar, la noi, aceasta nu există, pur şi simplu!

Dar iată istorisirea amicului, pe care eu o redau într-un stil ceva mai anecdotic şi mai adecvat naraţiunii.

“Prietena mea, într-o zi de sâmbătă: dragul meu, am nevoie de un pulover, hai să mergem până la mall. Eu aveam o leneeee! Era sâmbătă, avusesem o săptămână foarte grea şi nu vroiam decât să lenevesc în faţa tv-ului. Stau, însă, şi mă gândesc: dacă nu mă duc cu ea, voi avea un întreg week-end nasol, pentru că va spune că nu-mi pasă. Până la urmă, femeilor le place să-ţi ceară părerea la cumpărături, chiar dacă tot ce vor ele îşi cumpără la final. Dacă mă duc cu ea, pierd documentarul la care mă uit. Hm. Îl mai dau ăştia în reluare, îl mai prind eu o dată. Şi, până la urmă, cât de mult poate dura să cumperi doar un pulover?! Intri, îl vezi, îl probezi şi gata! Ne întoarcem acasă repede! Întreb, totuşi, profilactic: Iubita, cam cât crezi că durează? Răspuns: nu durează mult! Buuun, accept propunerea iubitei că doar sunt băiat de comitet. Să o fac şi pe ea fericită!

Ajungem în mall. Afară era frig, aşa că înăuntru oamenii erau aproape ca sardelele. Mulţi al naibii! Pe coridoare şi, ghinionul meu, mai ales în magazine! Era şi perioadă de reduceri aşa că, la fiecare departament pentru femei, hainele zburau în stânga şi-n dreapta, de-a valma.

Intrăm în primul magazin, ditamai monstrul. Haine din belşug, de la multe firme, un fel de aprozar cu de toate. Pulvere, fără număr!

Şi începe! 30 de minute, petrecute în magazinul respectiv. 3 pulovere alese, probate şi… amânate! Adică: “Sunt frumoase, îmi plac, dar aş vrea să mai văd şi alte magazine!”

Eu nu mai înţeleg! Ai spus că vrei un pulover, nu trei. Nu mi-ai spus că vrei să mergem în mai multe magazine! Şi bugetul se cam întinde! Adică aruncăm cam mulţi bani!” Ea: “Nu ţi-am spus niciodată că vreau un singur pulover! Îmi trebuie mai multe! Evident că vreau să văd mai multe magazine! Trebuie să compar! Şi da, cheltuim mai mult, dar nu mai am niciun pulover cu care să mă îmbrac şi îmi trebuie toate!

Prietenul se conformează, strânge din dinţi, lasă capul în jos: “Asta e, mi-am făcut-o cu mâna mea! Ce frumos era acasă!”

Şi începe adevărata shoppingeală: toate magazinele sunt luate la rând, încet, încet. În fiecare se alege cel puţin un produs, se probează. 15, 20 de minute în fiecare magazin. Iar, în mall, sunt al naibii de multe magazine. 

 Cu fiecare magazin, însă, se întâmplă ceva aproape paradoxal, un lucru la care nu se aşteaptă nimeni când porneşte la shopping: atât ea, cât şi el devin tot mai trişti şi mai enervaţi.

El, pare uşor de înţeles, a ratat documentarul, a ratat ziua, umblă din magazin în magazin, în urma ei. De altfel, când mai vede vreun bărbat în aceeaşi situaţie ca el, rătăcit prin raionul damelor, îl priveşte cu subînţeles. Sesizează în ochii celuilalt compasiunea. Îi transmite şi el aceeaşi compasiune şi o urare de  îmbărbătare. “Hai că poţi! Mai rezişti!”

De ce devine ea nervoasă, însă? Ei bine, ca orice femeie, se enervează pentru că nu-şi găseşte acel lucru ideal, în cazul acesta, puloverul ideal. Nu-l găseşte şi pace! A probat vreo 20, dar nu e aşa cum şi-l închipuia. Evident că, după câteva ore de shopping, şi ea îşi pierde răbdarea. Mai mult: începe să se creadă grasă, urâtă că nu i se aşează hainele aşa cum sunt aşezate pe manechinele din vitrină sau din reviste.

Finalul poveştii prietenului: o zi întreagă petrecută prin magazine, zero lucruri cumpărate, supărare pentru amândoi şi mâncare rece pentru el, seara, acasă. De ce mâncare rece? “Tu eşti de vină că nu mi-am găsit pulover! M-ai grăbit că vedeam că nu mai suporţi şi nu m-am uitat atent la toate şi nu mi-am cumpărat nimic! Mai bine mă duceam singură!”

Acestea fiind zise, concluzionez eu pentru prieten: mai bine se ducea singură? Păi dacă se întâmpla asta, de la început, nu era mai bine pentru toată lumea? Păi nu era, că se supăra ea că, vezi Doamne, lui nu-i pasă!Aşa că vă întreb: DE CE NU ÎNŢELEGEM FEMEILE?!

 

 

 

IA IPOD-UL, NEAMULE!

Cu un obiect similar, am crescut. Bine, un obiect chiar mult mai puţin tehnologizat decât cel din foto, dar, pe vremea aceea, nu exista facebook să pui pozele cu “obectul” pe net, aşa că nu am găsit unul identic.

Oricum, era fiţă! Eram cel mai tare din parcare! Parcă mi-l cumpărase tata de la polonezi. Era imediat după Revoluţie. Ce şmecher eram! Toţi băieţii din gaşca din faţa blocului vroiau să-l vadă şi să-l testeze. La şcoală, evident că nu aveam voie să-l iau. Nici mama şi nici profesorii nu mă lăsau cu aşa ceva. Dar mândria trebuia introdusă şi în clasă, aşa că îl şterpeleam pe ascuns, îl puneam în ghiodan şi, în pauze, mă dădeam mare. Of, ce vremuri!

Acum, m-a întrebat cineva pe blog care este cel mai tare ipod? Se referea la walkman, evident, dar produsele firmei Apple au devenit atât de cunoscute, încât numele lor determină acum numele unei game întregi de produse similare.

Acum, la o simplă căutare pe google, găşeşti mii de soiuri de “casetofoane” cu căşti: cu cd, cu stick, cu card, mp3-uri, mp4-uri, ipoade, etc. Toate firmele de electronice produc aşa ceva: Sonny, Apple, Samsung, LG, Philips, Toshiba, toate.

Şi ca să vin în ajutorul domnişoarei cu întrebarea, vă cer vouă sfatul, că eu nu mă pricep: CARE ESTE CEL MAI TARE “CASETOFON” CU CĂŞTI, MP3 PLAYER PORTABIL, SAU CUM I-O SPUNE LUI?