CONCEDIU, HERE I COME!

Mâine seară, voi fi în acest loc şi îmi voi aplica un “tratament” special: sangria, cerveza con limon- bere cu lămâie, tapas- gustări autohtone, hamon- jambon şi multe alte delicatese locale.

Asta pentru că plec în CONCEDIUUUUUUUUUU! Zece zile de răsfăţ, odihnă, călătorii, vizite prin împrejurimi şi… soare! Mult soare îmi doresc, mai ales că, săptămâna aceasta, au fost acolo aproape 30 de grade Celsius. Prognoza pentru săptămâna următoare nu este prea frumoasă, se anunţă ploi, dar sper să aducem noi românii soarele pentru spanioli. 🙂 Oricum, nimic nu mă va opri să mă relaxez.

Ştiu că vă întrebaţi “Dar Sophia?”. Ei bine, am stat şi ne-am gândit mult şi am decis să o lăsăm acasă cu bunicile. Asta pentru că ar trebui să o chinuim două ore prin aeroport, patru ore în avion şi alte două ore pe drum, cu maşina. Asta doar la dus. Ar mai fi şi întoarcerea. Cred că ar fi prea mult pentru un copilaş de doar şapte luni.

Ne va fi foarte greu, ni se va face dor zilnic de ea, dar vom comunica prin telefon şi pe internet. Bunicile au învăţat să folosească messengerul special şi ne vom vedea zilnic.

În plus, şi noi, precum cuplu, avem nevoie de o vacanţă. Cei care sunt, deja, părinţi ştiu că apariţia unui copil este un eveniment minunat, dar şi foarte greu pentru adulţi. La noi ar fi primul concediu din ultimii doi ani şi da, recunosc, avem nevoie de un respiro, de o vacanţă în care să ne încărcăm bateriile. Ne vom întoarce cu forţe proaspete ca să-i facem toate hatârurile Sophiei Maria.

Iar vouă, cititorilor acestui blog, vă promit că vă ţin la curent cu peripeţiile din vacanţă. Mai un scurt articol aici, mai o poză pe http://www.facebook.com/DANCRUCERUOFICIAL.

Până atunci vă întreb dacă vă place Sevilla- Sevilia? Aţi fost acolo? Ce spuneţi, însă, despre hamon, cerveza con limon şi despre sangria? Cum vi se par?

“CUMPĂRĂ-I COPILULUI CĂ ÎI TREBUIE!” PE NAIBA!

Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile Sophiei pe care, deja, nu le mai foloseşte. De fapt, le-a folosit foarte, foarte puţin timp.

De exemplu, băliuţa îi este, deja, mică. Am cumpărat alta. Apoi locurile de joacă. Noi am cumpărat unul şi am mai primit de la prieteni încă două. Le-a folosit fix… de două- trei ori. Asta pentru că pitica mea merge de-a buşilea şi nu suportă să stea locului. Preferă să umble pe covor sau pe parchet, decât să se joace în spaţiile special amenajate, oricât de bine ar arăta acestea.

Apoi pernele: pernă anti-răsucire, pernă pentru alăptat. Adaug aici şi super- pompa de sân pe care a folosit-o maică-sa. Toate acestea sunt la capitolul “trecut” pentru că Sophia mănâncă, deja, piureuri.

Trăgând linie vreo 2.000 de ron s-au dus pe aceste produse total inutile acum. Nu mă plâng, dar îi sfătuiesc pe viitorii părinţi să nu exagereze cu astfel de cumpărături. Ştiu că vreţi ca micuţul vostru să aibă tot ce-i trebuie, dar de aceste lucruri chiar nu are nevoie! Credeţi-mă pe cuvânt!

Nu vorbim apoi despre hăinuţe. Acesta este un capitol separat, cu totul aparte. Sophia are, deja, dulapul ei cu multe, multe, multe lucruşoare. Pe unele nu le-a purtat decât o singură dată, iar, acum, îi sunt mici. Dragi viitori părinţi, nici aici nu exageraţi. Veţi primi foarte multe hăinuţe pentru bebe de la prieteni, aveţi răbdare, nu cumpăraţi voi aiurea îmbătaţi de fericirea naşterii copilului. 

Una peste alta, noi am decis să păstrăm toate aceste lucruri pe care Sophia nu le mai foloseşte. Vrem să mai facem un bebe şi cred că putem să le pasăm următorului “pitic”.

Voi ce aţi făcut cu toate lucrurile pe care copilul vostru nu le mai foloseşte? Sau aţi cumpărat mai puţine, raţional?

PĂREREA CITITORULUI CONTEAZĂ! SĂ VĂ AUD!

Acest mesaj l-am primit pe contact@dancruceru.ro. Am văzut că domnul respectiv i l-a trimis şi lui Cabral. Spune că nu face politică, deşi… pare o acţiune de campanie pe internet. Eu nu comentez, refuz să îmi dau cu părerea pe astfel de subiecte, în afară de ziua votului, la urnă. Părerea cititorilor contează, însă, aşa că am decis să public mesajul integral. Eventualele greşeli gramaticale nu-mi aparţin.

Răspundeţi-i voi! 

“inainte sa va suparati/enervati pe mine vreau sa stiti ca mailul asta NU
E SPAM (spamurile sunt trimise de roboti nu de oameni). vi l-am trmis
dumneavoastra si la inca cateva persoane, gasindu-va adresa pe
blog/site-ul dumneavoastra. ceea ce v-am scris in mailul asta ASTA SIMT,
iar daca doriti sa ma injurati sau sa mi ziceti ceva trimiteti reply
(fiindca asta este contul meu personal de e-mail). Desi cred ca ar
trebui sa va enervati mai mult la mesaje-spam gen “marirea penisului”
decat la un mesaj ca al meu. unul real..
Poate sunt nebun (nu este exclus :)) ) dar eu chiar imi iubesc tara..eu
nu vreau sa plec din tara ca ceilalti colegi ai mei.
Nu sunt robot sunt un tanar, student in Bucuresti  si
va rog sa va treziti..atat va rog..de asta v-am trimis tot mailul asta
Asadar sa zicem sa trebuie sa alegeti pe cineva cu care sa impartiti o
camera de camin
Aveti de ales intre:
-Unul cu care ati mai stat in aceiasi camera si STITI SIGUR ca e hot
fiindca v-a furat plasma si haina din cuier
-Unul care de asemenea v-a mai fost coleg de camera si stiti 100% ca e
hot fiindca ultima data cand ati stat cu el v-a luat imprimanta, catelul
si usa de la intrare
-Unul despre care nu stiti nimic, abia il cunoasteti. Poate fi un om
cinstit, sau poate fi un om rau ca ceilalti.
Orice OM NORMAL la cap l-ar alege pe al 3-lea, nu-i asa?? Ei bine, asa
va fi la urmatoarele alegeri. Exact asa 🙂
orice om normal la cap S-A SATURAT DE ASTIA. Cate ocazii o sa le mai
dam?
Stiti cum sunt romanii? sigur ca stiti, dar va zic eu cum mai sunt: Ca o
femeie dinaia proasta pe care o bate barbatul, o scuipa si ii bea toti
banii de 22 ani. Si vine unul si zice “bai femeie, da mi si mie o sansa,
ca eu o sa te repect si nu o sa te mai chinui.”
Acuma depinde pe noi daca ramanem cu tiranul asta betiv care ne-a
distrus sau dam o sansa si altcuiva..n. Ati prins metafora, asa-i? Ce
viitor are femeia aia (noi, romanii) cu betivul ala care o bate si ii
bea banii (politicienii) ?
ma intreb daca stiti chestia asta:
Domnul Bogdan Draghici (ministrul agriculturii la ora actuala si mare
amator de prostituate), probabil in schimbul unei sume uriase (miliarde
de euro?) a aprobat ca in romania sa se faca agricultura cu substanta
(ingrasamntul) initium. Daca un om ingereaza in jur de 1 mg. de initium,
acesta va face cancer de colon in decursul catorva ani (maximum)
-cautati pe google daca nu credeti asta
Asadar in mancarea mea si a dumneavoastra se va gasi initium. Tare
sau..nu?
Nu vi se pare ciudat sa numarul cancerelor a crescut alarmant? Copii de
10 ani fac cancer din cauza nenorocirii pe care o gasim in mancare. eu
sunt FOARTE SPERIAT
Este primul an in care eu votez
Singurul partid care are in PROGRAM (deci acest partid chiar are un
program) INTERZICEREA INITIUMULUI din mancare este PP-DD
Daca votati Crin antonescu (USL) mai exact CE votati? Dumneavoastra
stiti ce votati? CE PROGRAM de guvernare votati? CE tva veti avea? Tot
cel mai mare tva din europa? Nu am auzit USL sa aiba VREUN PUNCT in
programul lor de guvernare.
Deci practic ei ajung la putere pe valul de nemultumire la adresa PDL
Asa fac toti “Las ca astia il urasc pe basescu si acum ne voteaza pe noi
si ne imbogatim noi. Dupaia se satura de noi si facem prin rotatie. Da-i
dracu de prosti ca nu se prind au MEMORIE scurta”
DAR STITI CEVA? Nici macar OPOZITIE nu avem. Cel mai BARON dintre
baronii PDL (mare hot, mare caracter, Sorin Frunzaverde il cheana) a
trecut la USL la crin antonescu. NU IMI ZICETI MIE va rog ca exista
opozitie. Sunt o mare familie si o mare mafie.
Eu imi doresc sa dam o sansa si altui partid, unul nou, PP-DD, care NU
spun ca este Dumnezeu pe pamant (nu am de unde sa stiu), spun doar ca nu
a mai fost NICIODATA la guvernare. Este pur si simplu un lucru logic.
eu zic ca nu aveti nimic de pierdut votand PP-DD fiindca este singurul
partid cu sanse reale (are 27% in cel mai nou sondaj ceea ce pe mine
unul ma bucura)
Hai sa rupem lantul! Hai sa nu mai votam, pentru prima data in 22 ani,
aceleasi partide, nu vreti?? De ce va e frica?
NU VA MAI LASATI MANIPULATI VA ROG! Dan Diaconescu NU este omul lui
Basescu. Basescu l-a numit sef de serviciu secret pe MELESCANU (de la
USL), iar Ponta este ruda apropiata cu Gabriel Oprea (de la UNPR,
partidul lui Basescu)..NU CUMVA EI sunt “mai cu basescu” decat PP-DD??
Pentru prima data in 22 ani(!!!!!)..Nu mai votam vechiul FSN GATA!!
Cum sa il votez pe crin Antoescu care BUGETAR FIIND si inainte sa
castige alegerile si-a cumparat deja BLOC (dati pe google sa vedeti ce
bloc si-a luat..si stati ca inca n a castigat alegerile). Mie imi este
sila, va spun sincer..
P.s Nu sunt membrul niciunui partid deocamdata si nu ma plateste nimeni
sa va scriu acest mail (desi n ar fi rau :)) )
Eu mi-am facut datoria de om..dumneavoastra votati cum doriti
Cu stima

  horatiu
  horatiu93radu@fastmail.fm

VREI GRĂDINĂ? TRECI LA SAPĂ! SAU ÎNTORCEREA LA ORIGINI! :)

În copilărie, vacanţele de vară mi le petreceam la bunici şi pot spune că am crescut la ţară! O recunosc şi chiar mă mândresc cu asta. Acolo, pe uliţele pline de praful verilor toride, am fost fericit. Aveam gaşca mea de prieteni, ne strângeam în fiecare seară, aprindeam un foc de tabără şi coceam porumb, “furat” din lanul unui vecin. Stăteam până noaptea târziu şi ne deranja doar câte-o babă care nu putea sa doarmă de “cheful” nostru.

Dimineţile erau, însă, înfiorătoare. Părinţii veniţi în concediu să le dea o mână de ajutor la treburile câmpului mă trezeau şi pe mine. Să merg cu ei şi să pun umărul la “propăşirea neamului”, concret la diferitele munci caracteristice vieţii la ţară. Şi, uite aşa, copilul de pe atunci a învăţat cum să dea cu sapa, cum să prăşească lanurile interminabile de porumb sau rândurile de kilometri întregi de viţă de vie, sau chiar cum să care maldărele imense de fasole uscată. Le-am făcut pe toate acestea, vară de vară, mulţi ani la rând. Am muncit cot la cot cu adulţii şi am urât toate aceste obiceiuri. N-am înţeles niciodată de ce a trebuit să cultivăm hectare întregi de pământ, odată ce aveam nevoie doar de câteva suprafeţe mici. Dar aşa era mentalitatea bunicilor, să nu laşi pământul nelucrat că ţi l-a dat Dumnezeu roditor şi tu trebuie să profiţi.

Anii au trecut, bunicii mei s-au transformat în ţărâna pe care au lucrat-o cu atâta sudoare. Eu am devenit adult la rândul meu şi… am ajuns iar la sapă! 🙂

A venit primăvara şi am ieşit să-mi gospodăresc grădiniţa de 30 metri pătraţi. Am săpat tot pământul ca să schimb gazonul, am sfărmat bolovanii, am greblat, am pus flori şi am făcut… bătături. Două zile am lucrat la această minusculă grădină, nu mi-am imaginat că poţi avea atât de multă treabă pe o suprafaţă atât de mică. Am avut şi ajutorul soacrei că, altfel, nu mă descurcam singur.  

La final, însă, mi-am contemplat satisfăcut munca. Am avut sentimentul omului care chiar are rezultate concrete. A meritat, sunt convins. Mai ales că, la vară, mă voi bucura de florile copacilor şi, mai ales, de producţia de căpşune! 🙂

CEI MAI BUNI COZONACI ÎI FAC?

 

– moldovencele?

– oltencele?

-dobrogencele?

– ardelencele?

– muntencele?

– banatencele?

Aceasta este provocarea pe care vi-o lansez cu câteva săptămâni înainte de Paştele catolic şi de cel ortodox.

Cei mai buni cozonaci, din punctul meu de vedere, îi face mama. Şi e moldoveancă. Blat pufos, cu cacao şi nucă! Cei mai şmecheri! Cum spuneam, din punctul meu de vedere.

Dar voi ce spuneţi? Care sunt cei mai buni cozonaci? Şi, mai ales, cine îi face? Hai să vedem ce regiune câştigă războiul cozonacilor!

Am realizat şi un sondaj. Votaţi în voie! În dreapta paginii! Iar de Paşte desemnăm câştigătorii!

 

CE MĂ ENERVEAZĂ: “CIUPEALA” COMPANIILOR LOW COST

Hai să vă mai spun una care mă enervează foarte tare.

Trebuia să plec de urgenţă din ţară, practic a doua zi dimineaţa. Încep să caut zboruri posibile. Cum drumul era scurt, nu mă prea interesa confortul ci… partea financiară.

Caut pe tot felul de site-uri, cea mai bună variantă de bilet era dată de o companie low cost. Preţul atractiv, mă bag zic.

Şi încep procedurile de cumpărare a biletului online. Preţul biletului pleca de la vreo 120- 130 de euro. Decent, am zis la acea vreme.

Şi dăi cu click-uri şi dăi. La un moment dat, mai apare o taxă de vreo 20 de euro pentru nu ştiu ce. Asta e, înghit, tot e mai bine ca la alte companii.

Bagaje la cală? Nu. Dacă aveam, mai dădeam vreo 15 euro. Check in online sau în aeroport? Online, zic, că în aeroport era 15 euro. Loc rezervat? 10 euro. Zic, lasă că e drumul scurt, nu-mi trebuie vreun loc anume ( Am 1,90 înălţime şi nu încap în orice loc din avion, de obicei îmi iau pe aripă sau pe primul rând.). Vrei să poţi schimba data zborului, în caz că te răzgândeşti? 10 euro. Nu, că plec mâine dimineaţă.

Plătiţi cu cardul? Da, evident, că-mi cumpăr biletul online, nu? 60 ron? CUUUUUUUUM? Asta chiar m-a scos din minţi! Cum adică? Mă taxezi că plătesc online? În loc să mă încurajezi, că trăim în 2012, în epoca internetului şi a tranzacţiilor online, tu îmi iei extra- charge. În fine. O plătesc şi pe asta.

Într-un final, biletul ajunge pe la 170 de euro. Strâng din dinţi, calculez. Economisesc vreo 15 -20 de euro faţă de alte companii.

Sun, totuşi, la numărul de pe net- numărul clientului, ca să mă lămuresc în privinţa acelei taxe de “procesare”, taxa pe tranzacţia online. Surpriză!!! Numărul apelat este cu suprataxă!!! Vreo 50 de cenţi pe minut. Şi stai să aştepţi până ajungi la un operator de-ţi vine rău! Dai vreo 5 euro garantat! Asta, în condiţiile în care, “Clientul nostru este stăpânul nostru! Şi suntem interesaţi de toate reclamaţiile, părerile sau sugestiile tale!”. Păi, dacă ai bani de sunat, plăteşte prostule!

Până la urmă mi se spune că este o taxă absolut normală şi nimeni nu mă ajută cu nimic! Oare de ce mă miră, că doar vorbim de România!

Într-un final, printez biletul, nici pe asta n-am înţeles-o, când există, deja, confirmarea online. La alte companii, este suficient să te duci cu buletinul şi paşaportul şi îţi găsesc imediat biletul.

Dimineaţă, la aeroport! Ştiam că am check in- ul făcut, aşa că nu mai trebuia să trec pe la ghişeu. Zic, totuşi, am ajuns cam devreme, hai să verific. Dau biletul tipărit, dau paşaportul, aşa ca o banalitate. Se uită doamna respectivă şi zice sec: “Trebuie să plătiţi o taxă de 15 euro, la ghişeul alăturat pentru că nu aţi printat şi codul de bare!”. Care cod, doamnă, care euro, care bilet, că am urmat toate instrucţiunile?!

Păi nu-i aşa, mai era un butonaş mic, mic, pe care trebuia să-l apeşi pe net, ca să-ţi dea şi codul de bare. Dragii mei, dar era atât de mic, încât pariez că 99% dintre cei care vor să-şi cumpere bilet de la această firmă, pentru prima oară, nu văd butonul şi iau ţeapă! După 15 euro plătiţi, evident, că a doua oară eşti extrem de atent!

Plin de nervi, plătesc şi taxa aia, mă întorc iar la coadă şi, într-un final, primesc ok-ul.

Gata am terminat! Pe naiba! A urmat coada pentru controlul paşapoartelor şi al bagajelor! Cel puţin 200 de oameni erau în faţa mea! Vă jur! Dar nu mai zic nimic şi de coada asta că, cică, n-ar fi vina companiei low cost, ci a celor din aeroport. Că doar eşti la celebrul aeroport Băneasa. Autorităţile garantează că nu vor mai fi astfel de cozi odată cu mutarea tuturor zborurilor pe Otopeni. Să o vedem şi pe asta!

Ce facem, însă, domnilor, cu toată “ciupeala” aplicată de companiile low cost? Ce facem cu toate aceste taxe ascunse, cu disperarea acestor companii de a-ţi lua nişte bănuţi în plus şi pentru o hârtie printată de ei? Sau cu acel număr unic, dar cu suprataxă, al clientului? Un număr de telefon care în mod normal ar trebui să fie gratuit, că doar nu suni de nebun la ei, îi suni ca să le ceri nişte informaţii, ca să devii clientul lor! Să nu mai zic şi că, dacă le ceri un pahar cu apă, gratuit, în avion, se uită angajaţii ăia la tine ca la ultimul sărman! Ce facem?

CE MĂ ENERVEAZĂ: CHELTUIELI FĂRĂ NUMĂR PENTRU MAŞINĂ!

Plecare din Bucureşti pentru week-end, trebuie pregătită  maşina  pentru drum.

Plin de motorină- 317 ron. Aoleu!

Rovigneta- 13 ron. Marfa, ieftin, un mizilic.

Lichid de parbriz- 20 ron. Hm, cam scump. La chioşc era mai ieftin!

Şi, de aici, încep adevăratele cheltuieli. Că doar a venit primăvara şi am scos maşina din parcare, după o iarnă întreagă în care a stat pe dreapta.

Baterie- 800 ron. Aoleuuuuuuuuuuuu! Trebuie luată că altfel nu porneşte maşina. Iarna a consumat ultimul strop de curent din ea.

Asigurare RCA obligatorie- 300 ron. Nici fără asta nu poţi să pleci din parcare. Nu de alta, dar încalci legea şi rămâi fără maşină.

TOTAL: 1450 ron!

Incredibil de mult. Aproape usturător. Şi mi-ar mai trebui şi nişte cauciucuri noi. Dar cu ele cumpărate, chiar aş da faliment.

Trăgând linie, există altă variantă decât să te enervezi? Nu cred. Aşa că, astăzi, sunt iritat la culme. So don’t mess with me!

PS: Nu există altă variantă de plecare decât cu maşina. Nu de alta, dar cu trenul mi-e teamă că ajung după trei zile! 🙁

FOTBALUL ARE CLASĂ CHIAR ŞI LA ECHIPELE JUDEŢENE! ÎN ITALIA!

Priviţi gazonul! Este uimitor! Senzaţional! Spuneţi-i cum vreţi, dar arată extraordinar! Iarba este perfectă, fără smocuri, fără gropi! Mult mai tare decât gazonul de la celebra partidă România- Franţa, de pe National Arena!

Din păcate, gazonul din imagine se găseşte în Civita Vechia, o localitate de lângă Roma, Italia. Din păcate pentru noi românii! Pentru ei, italienii, este ceva absolut normal, aproape banal.

Localitatea situată pe malul mării, de altfel marea se vede în spatele tribunei, este echivalentul unei staţiuni de la noi, un orăşel aproape comună. Şi, totuşi, are un astfel de teren. Un teren cu un gazon impecabil, pe care este amplasată chiar şi o nocturnă.

Aici joacă echipa locală, o echipă foarte mică, aflată într-o competiţie “judeţeană”. Nu vorbim nici măcar despre o divizionară C sau B, cu atât mai puţin despre Serie A.  Gândiţi-vă ce se întâmplă la grupele superioare de echipe.

Şi, atunci, vin şi vă întreb: oare cum să nu aibă performanţe în fotbal? Oare cum să nu aibă unul dintre cele mai tari campionate din lume? Oare cum să nu aibă super- jucători? Oare cum? Dacă o echipă judeţeană are astfel de condiţii…

Iar la noi? Ha ha! La noi, e praf şi pulbere!

Ca să vă delectaţi ochii în continuare cu un gazon de calitate, aveţi mai jos o galerie cu mai multe fotografii. 

 

CA SĂ MURIŢI DE POFTĂ: PIZZA ŞI ÎNGHEŢATĂ DE LA MAMA LOR!

Week-end-ul acesta am fost în Italia. Şi ce puteam să mănânc pe acolo? Ghici ciupercă ce-i?!

PIZZZZZZZZZZZZA!

Din întâmplare sau nu (pentru că m-au dus nişte prieteni), am nimerit cea mai bună pizza pe care am mâncat-o eu vreodată! Prosciuto et funghi, o reţetă, teoretic, clasică şi cunoscută de toată lumea! Ingredientul secret şi blatul foarte subţire au făcut-o, însă, excepţională! Aşa că a trebuit să-i fac poză!

Şi tot de poză a fost şi vitrina cu… îngheţată! Am găsit sortimente de care n-am auzit vreodată, precum “puffo”, “zuppa inglese”, “smarties” sau “muffin”. Buonissime! Aveţi dovada: trei îngheţate deodată, că nu mă mai săturam.

Voi unde aţi mâncat cea mai bună îngheţată sau pizza? Care este mâncarea voastră preferată?

 

ROBOŢEI PENTRU SOPHIA!

Cam aşa a început povestea noastră. A fost dragoste la prima vedere! Eu am fost fascinat imediat de ea. Ea nu vedea prea bine, în prima ei zi de viaţă, dar s-a simţit în siguranţă în braţele lui tati, aşa că nu a comentat. S-a lăsat purtată de val.

De atunci, au trecut şapte luni, iar vieţile noastre s-au schimbat radical. Ea e fericită. Are jucării, distracţie, mâncare, scutece curate şi hăinuţe cool şi multă dragoste. Are tot ce-i trebuie pentru nevoile ei de acum, nevoi relativ simple.

Noi, părinţii ei, suntem la fel de fericiţi. Sophia ne umple vieţile, o iubim enorm. Uneori, însă, recunosc: ne este foarte greu în acest rol de părinte. Nu ai nicio secundă liberă, totul se învârte în jurul copilului şi ca să-ţi îndeplineşti toate îndatoririle trebuie să te transformi într-un roboţel. De fapt, exact asta suntem: nişte roboţei pentru Sophia!

Hai să vă explic de ce. În fiecare zi se întâmplă cam aşa:

– 8.00- 8.30. Sună alarma telefonului. Aş vrea să mai dorm puţin, mai ales că îmi place mult să dorm dimineaţa. Cristina aude şi ea alarma. Cu ochii lipiţi de somn, îmi spune, însă, printre dinţi: “Trezeşte-te, trebuie să te duci la piaţă să cumperi fructe şi legume proaspete!”. Ne trebuie toate acestea pentru alimentaţia zilnică a Sophiei- sucuri, piureuri, ciorbiţe.

 -9.30- 10.00 Micul dejun pentru pitică. Aici e cu circ mereu. Trebuie să-i cântăm, să-i facem jocuri, să ne strâmbăm la ea, să ne maimuţărim. În această etapă, suntem nişte roboţei- maimuţe! 🙂

Şi tot aşa- urmează joaca, prânzul, somnul, gustări cu lăptic, schimbări de scutece, iar joacă, iar gustări, iar somn, sunt proceduri repetitive, de roboţel. De toate acestea se ocupă mai ales Cristina.

Seara, când vin de la muncă, sunt luat de proaspăt! Joacă, schimbat de scutece, papa, băiţă, papa, distracţie, somn. Şi, fără să mă plâng, uneori vin foarte obosit. Aş vrea să lenevesc pe canapea câteva ore. Ei bine, nu! Roboţelul trebuie să aibă bateriile încărcate tot timpul, aşa că…. LA TREABĂ!

Încă o dată: nu mă plâng! Sunt o grămadă de părinţi în aceeaşi situaţie! În acest articol, doar constat cât de mult ni s-au schimbat vieţile. Înainte să apară Sophia, ne consideram pregătiţi pentru asta. Şi, totuşi, nu a fost aşa. Realitatea este de câteva ori mai “dură” decât imaginaţia! Aviz celor care vor să facă un copil, doar pentru că “trebuie”!