SE ÎNTOARCE ROATA! MASTERCHEF FLORIN, LA CRATIŢĂ!

I-am aruncat mănuşa lui Florin Dumitrescu, jurat Masterchef! Hai să te văd dacă ştii să găteşti mâncare românească! Altfel, însă, în stilul Masterchef!

Curajos din fire, Florin s-a pus pe treabă: sarmale, mămăliguţă şi gulaş, cu reţete proprii!

Rezultatul: SENZAŢIONAL! Total neaşteptat, fabulos şi savuros. Indiciu: sărmăluţele au fost învelite în foi de… dovlecel! Ce ziceţi de asta?

Întregul spectacol- azi, la 16.30, la Poveştiri Adevarate.

UPDATE: CINE VREA SĂ ÎNCERCE REŢETELE LUI FLORIN, ACASĂ, ARE MAI JOS REPORTAJUL VIDEO. CONCRET, VORBIM DESPRE GULAŞ ŞI SARMALE A LA MASTERCHEF.


Nebunie! Florin Dumitrescu, unul dintre juratii de la MasterChef a facut o opera de arta din sarmale cu mamaliga – VIDEO pe www.acasatv.ro

UNII FAC PAŞI PE LUNĂ! NOI, MOMENTAN, DOAR PE… IARBĂ! :) ENORM!

Sophia Maria a intrat în contact, pentru prima oară, cu iarba. Da, acele fire din sol pe care tati se chinuieşte să le crească uniform şi frumos, în minuscula grădină pe care o are. Şi nu, nu acele fire la care vă gândiţi unii dintre voi adulţii, mai şmecheriţi din fire!

Revenind la acţiunea noastră pură şi cuminte, pitica n-a stat locului o clipă. A călcat fiecare firicel de iarbă, s-a târât în căutare de pietricele, i-a plăcut mult. Iar nouă, părinţilor, ne-a dat din bucuria ei şi cu toţii ne-am simţit minunat.

Pentru că nouă ne-a plăcut foarte mult, am ţinut să vă transmit şi vouă din această atmosferă. Enjoy!

PS: Dincolo de iarbă, Sophia a vrut să afle şi ce gust are pământul negru. Curiozitate maximă, ce să-i faci?! Aşa că a luat vreo două- trei guriţe! Yam, yam! Mai ales în combinaţie cu iarba, super- salată! 🙂

SĂ ÎNCEAPĂ PETRECEREA DE 1 MAI! CĂ MERITĂ! PĂI, NU?!

 

Pe vremuri, 1 Mai însemna sărboare populară, parade şi crenvurşti cu muştar. N-am prins mult acele timpuri şi nici nu sunt melancolic după ele.

Totuşi, fac pariu că, acum, 90% dintre cei care petrec de 1 Mai nu mai ştiu motivul pentru care au liber.

Acum, 1 Mai înseamnă distracţie, distracţie, distracţie.

Nu că ar fi ceva rău în asta, doar că, de multe ori, această distracţie e dusă la… extrem.

Să le luăm pe rând:

tradiţionalul mers la mare s- a transformat într-o manisfestare de refulare extremă a tinerilor. Vamaioţii “old school” s-au retras din celebra staţiune, în căutarea unor locuri mai izolate, mai virgine. La Vamă, rock-ul a fost înlocuit de house, sau chiar de manele şi de muzică de petrecere. În plus, consumul de alcool este la cote unice. Toată lumea de acolo simte nevoia să bea şi mai toţi simt nevoia să bea peste măsură, astfel încât să cadă laţi şi să adoarmă aproape inconştienţi pe nisipul rece. Dar merită! Păi, nu? E bun alcool, nu zic nu, dar… mi s-a părut, mereu, cel puţin degradant să te trezeşti a doua zi, fără să-ţi aduci aminte nimic din ce s-a întâmplat în serile precedente. Mi s-a întâmplat şi mie, că doar nu-s un sfânt, dar de foarte puţine ori.

asaltul asupra muntelui a devenit şi el aproape o procesiune. Mii de maşini se aliniază, începând de azi, pe mizerabilul drum spre Braşov. Ore în şir petrecute în trafic, nervi şi accidente. Dar merită! Păi, nu?! Că altfel, nu s-ar mai duce lumea acolo!

grătarul e must- have. Indiferent unde ai fi, la mare, la munte, la Cernica sau în pădurea cea mai apropiată de casa ta, grătarul trebuie încins de 1 Mai. Dar merită! Păi, nu?! Că aşa e tradiţia! Şi, uite aşa, alte zeci de mii de români se înghesuie grătar lângă grătar, maşină lângă maşină. Mirosurile se amestecă, micul tău începe să capete gustul hălcii de porc de pe grătarul vecinului. În plus, dacă ai ieşit la iarbă verde, cu gândul că te vei relaxa şi va fi linişte, ei bine… nu! Vecinul din stânga şi-a băgat Dacia bengoasă până în mijlocul pajiştii şi a dat drumul la maxim la maneaua ce e propagată scârţâitor de casetofonul din dotare. Vecinul din dreapta nu se lasă nici el mai prejos. Are un “ursuleţ” tunat, e însoţit de gaşcă şi ascultă house! La fel de tare! Oricum, tu te poţi lăuda că eşti cel mai tare dj din lume! Creierul tău mixează bit-urile de manele şi de house în acelaşi timp!

Am uitat ceva? Aaaa, da! 1 Mai a devenit foarte comercial! Toate cluburile se deschid şi la mare, începând de azi, şi te asaltează cu super- oferte! La munte, pensiunile au pachete ultra- ultra- all- inclusive şi aşa mai departe. Toţi afaceriştii din domeniu îşi freacă mâinile de bucurie! Ştiu că vor face bani frumoşi de 1 Mai! Doar tot românul a strâns la saltea economii consistente pentru petrecerea de 1 Mai! Că merită! Păi, nu?! Doar e sărbătoare!

Hai “La mulţi ani, de 1 Mai!”.

Voi? Voi cum petreceţi 1 Mai?

CARE-I MAI SIMPATIC?

Gibraltar. Stânca dintre două continente guvernată de… maimuţe. Acolo, ele sunt stăpânele şi nimeni nu are voie să le deranjeze. Fură din genţi, stau în mijlocul străzii, blocând maşinile, ţipă la turişti, fac doar ce vor. Dacă le superi, plăteşti o amendă de 500 de lire sterline.

Aşa că trebuie să fii atent să nu gafezi în faţa maimuţelor. 🙂 Cum e şi asta?! Doamna maimuţă, vă rog frumos să-mi daţi ceasul înapoi! Sau daţi-mi voie să trec, scumpă maimuţă! 🙂

Oricum, dânsele s-au obişnuit cu turiştii şi, atunci când sunt sătule de alergat, de furat şi de mâncat, stau cuminţi la poze.  

Voi v-aţi pozat vreodată cu maimuţele? De exemplu, la mare? Sau care e maimuţa în familia voastră? 🙂

M-AM DISTRAT LA CONCERT DE GAGICI! :)

Aseară am fost la concertul lui David Bisbal. Ii place soaţei şi am zis să-i fac o surpriză, aşa că am cumpărat bilete. Cam cu strângere de inimă, recunosc, pentru că bărbaţii nu prea au ce căuta la astfel de concerte. E ca şi cum ar veni femeile la meciurile de fotbal dintre Steaua şi Dinamo.

În fine, mai sunt şi excepţii, iar, aseară, au fost destui masculi la Sala Palatului. Probabil, la fel ca mine, însoţitori ai soţiilor sau iubitelor. De altfel, s-a şi văzut cât de încântaţi erau bărbaţii. Toate femeile erau în picioare, aşa că a trebuit să se ridice şi ei. Evident, eu după gaşcă. Diferenţa a fost făcută, însă, din acel moment. Toate damele dansau de mama focului. Toţi bărbaţii stăteau ca la înmormântare. În poziţie de drepţi, cu mâinile în şolduri, sau prinse în faţă, undeva la nivelul prohabului. Dar… ce nu face masculul ca să-şi spele păcatele în faţa consoartei sau ca să cucerească o nouă felină! 🙂

În cazul meu, însă, s-a întâmplat şi o mică minune. Mi-am adus aminte de Spania, de una dintre ţările mele preferate, de vacanţele de pe acolo, de influenţele maure din Andalucia şi a început să-mi placă. Ba, la final, am acceptat nonşalant să stăm şi la bis. Am avut chiar şi o melodie preferată. Iată despre ce e vorba:

Şi mi-a mai plăcut ceva: o acţiune a celor de la CIADO România- Centrul Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului. Băieţii ăştia luptă pentru conştientizarea pericolului consumului de droguri în rândul tinerilor şi al populaţiei, în general. La acest concert, au fost parteneri. Aşa că, pe fiecare scaun, lângă o poză de-a lui Bisbal, găseai şi câteva cuvinte din partea lor. Nu ştiu câţi spectatori au băgat în seamă pliantele respective, dar eu le-am văzut. Şi, dacă au mai fost ca mine încă vreo câteva sute de oameni, din cei 3500 prezenţi, tot e un plus. E un pas înainte, decât să stai cu mâinile în sân şi să treci nepăsător pe lângă un consumator ajuns în sevraj.

SUNT MASTERCHEF-UL FLORICELELOR!

Cum ar fi să te duci la Masterchef cu popcorn? Haios, dar fac pariu că ar zice unul dintre chefi următoarea frază: “Ştii cât de mult vreau să te jignesc acum?”. Şi apoi ţi-ar trânti farfuria în cap. De altfel, s-a şi întâmplat. 🙂

Totuşi, dacă e să fiu masterchef la ceva, ei bine, la floricele chiar sunt. Am şi dovada: cu o singură pungă de 100 de grame de porumb, obţin rezultatele din imagini.

Am reţeta mea secretă, moştenită de la mama. Dar, pentru că îmi sunteţi simpatici, vi-o dezvălui şi vouă:

– tuciul este foarte important. Ai nevoie de un ceaun cât mai apropiat de cele făcute odinioară de lingurari. Trebuie, oricum, să fie dintr-un material similar.

– apoi, pui mai întâi uleiul. Nu mult, ca să nu introducem prea multe calorii aiurea. Îl laşi să se încingă. Între timp, poţi pune şi ceva sare, pe care să o amesteci cu uleiul. Astfel floricelele vor căpăta şi acel gust sărat minunat.

– arunci porumbul în ceaun, toată punga. Ei, şi aici e şmecheria. Trebuie să amesteci în tuci toate boabele până ce acestea se albesc. Îţi ia câteva minute bune, dar merită. Procedura este necesară pentru ca toate boabele să se încălzească la fel şi să sară foarte bine.

– pui capacul şi aştepţi. Dacă ai respectat întocmai paşii, în câteva secunde, vei auzi salvele de tun! Implicit, capacul ceaunului se va ridica şi atunci vei fi cel mai mândru masterchef din lume! 🙂

Poftă bună! 

CEL MAI FRUMOS PAŞTE NEDORMIT!

Da, a fost cel mai frumos Paşte pentru mine! A fost primul Paşte în trei, era evident să fie aşa! N-a înţeles Sophia prea multe din povestea cu cozonacul, cu ouăle şi cu iepuraşul, dar pentru noi a fost minunat. Ea a fost iepuraşul nostru şi ne-a umplut sufletele de bucurie.

Doamne, dar a fost şi tare obositor! Asta pentru că am făcut Paştele acasă, doar noi trei. Implicit, doar noi, părinţii, ne-am ocupat de Sophia. Ne-am mai ocupat şi în trecut, de foarte multe ori, dar, de curând, Sophia s-a transformat. A devenit foarte afectivă, foarte lipicioasă, poate şi foarte alintată. Vrea tot timpul să stea în braţele mele sau ale Cristinei. În plus, noaptea, pitica se trezeşte la fiecare două ore. Nu ştim de ce, mai ales că ea era un copil care dormea toată noaptea. Ei bine, acum, se trezeşte şi, imediat, se ridică din pătuţ şi plânge. Strigă după noi, vrea “LOVE”, mult “LOVE”.

Noi o iubim enorm şi o cocoloşim imediat, dar, după două- trei repetări dintr-astea nocturne, am devenit doar niştee zombi.  Drăgăstoşi, într-adevăr, dar… zombi.

PS: Acum, Sophia doarme. Altfel ne-am fi bătut pe laptop. Eu să scriu, ea să-mi scoată tastele! 🙂

PAŞTE FERICIT!

La fiecare sărbătoare, ne stresăm creerii să inventăm cele mai frumoase urări. De multe ori, unii dintre noi dau în extrema cealaltă şi debitează nişte oribilităţi, de ţi-e ruşine ţie, destinatarul, că ai primit un asemenea mesaj.

Aşa că eu cred că cele mai frumoase urări sunt cele simple şi spuse din suflet.

Iar eu, Cristina şi, evident, minunea noastră, Sophia Maria, vă urăm cât se poate de simplu şi de curat: PAŞTE FERICIT!

MOLDOVENCELE FAC CEI MAI BUNI COZONACI! VOI AŢI DECIS!

CEI MAI BUNI COZONACI II FAC:

  • MOLDOVENCELE (49%)
     
  • ARDELENCELE (29%)
     
  • OLTENCELE (8%)
     
  • MUNTENCELE (5%)
     
  • BANATENCELE (5%)
     
  • DOBROGENCELE

Da, acum avem dovada. Ştiam eu că aşa e, de când tot mănânc cozonaci făcuţi de mama, dar am zis să vă cer şi vouă părerea.

Cu o majoritate zdrobitoare, moldovencele câştigă sondajul demarat aici, pe blog, în urmă cu vreo două săptămâni.

Acestea fiind zise, mai avem doar câteva ore de salivat la bunătăţile tradiţionale. Şi cum mama e lângă mine, ghici ce? Cozonaci, Gogule, la greu! Niţică răbdare să mai am, zic!

Voi ce faceţi? Aţi frământat cozonaci, i-aţi asudat, cum se zice, sau i-aţi cumpărat? Oricum ar fi, sunt convins că măcar o felie aveţi pregătită pentru mâine dimineaţă.

 

CUM ŞTIU UNII SĂ FACĂ BANI DIN ORICE! :(

Acestea sunt doar câteva dintre suvenirurile pe care le-am întâlnit la tot pasul în Sevilla. Pur şi simplu, pe fiecare străduţă, era măcar un magazinaş cu suveniruri. Găseai orice în el, de la clasicii magneţi, la desfăcătoare de bere, la evantaie, la tricouri, la suporturi de pahare, la statuete, la brelocuri şi câte şi mai câte.

Mamă, şi se cumpărau în draci! Pur şi simplu, aceste magazinaşe erau luate cu asalt de turişti. Pentru că toată lumea care vine în Sevilla vrea să aibă o amintire de acolo, atunci când ajunge acasă. Asta pentru că spaniolii au reuşit să intre în creierul turiştilor şi să-i convingă că trebuie să-şi cumpere suveniruri. Chiar şi noi am cheltuit vreo câteva zeci de euro pe astfel de nimicuri. Atât pentru noi, cât şi pentru prietenii din ţară. Un cuplu care ne-a însoţit a depăşit, însă, orice aşteptări. Au lăsat într-un astfel de magazin peste 200 de euro. Ce să-i faci, prieteni mulţi şi obligaţii la fel de multe!

Făcând un calcul scurt, dacă fiecare turist lasă într-un astfel de magazin măcar 10 euro, iar, într-un an, Sevilla primeşte măcar 1 milion de turişti, păi spaniolii câştigă vreo 10 milioane de euro fără să facă nimic. Doar din suveniruri mărunte. Şi, credeţi-mă, în realitate, sunt mult mai multe zeci de milioane de euro.

Iar la noi…. La noi, turismul…. continuaţi voi, că eu aş scrie sute de pagini de nemulţumiri.