MI-AM LUAT JUCĂRIE! :)

În momentul de faţă, sunt bucuros ca un copil. Mi-am făcut cadou o jucărie ca cea din imagine şi nu mai pot de fericire.

Este un aparat pe care mi-l doream de mult timp şi, acum, l-am cumpărat! Mi-a făcut o gaură destul de consistentă în buget, dar i-am întrebat pe colegii specialişti în astfel de gadget-uri şi mi-au spus că merită.

De abia aştept să-l probez. Adică undeva unde să merite imortalizate nişte “peisage”. Prin redacţie, m-am jucat, deja, cu el, şi m-a încântat maxim. Aşa că, acum, mă gândesc la concediu! Unde să mă duc, cum să fac şi cât mai repede?

Voi trăiţi astfel de momente? Sunt lucruri materiale care vă fac fericiţi? Pot compensa ele fericirea provocată de oameni, de relaţiile interumane?

PUŢIN EFORT PENTRU COPII

Organizaţia “Salvaţi Copiii” ne-a invitat, în acest week-end, la o acţiune pentru ajutorarea copiilor nevoiaşi.

Concret, a fost un maraton de alergare de 24 de ore, la care se putea înscrie oricine. Am alergat şi noi, fiecare după puteri. 1 km, 2, zece minute, 15, 30 sau chiar câteva ore, câţiva atleţi de performanţă.

Şi a meritat! Pentru doar câteva minute de efort şi de transpiraţie, chiar a meritat. Şi le-am cerut să mă mai cheme pentru că voi accepta oricând să particip la astfel de evenimente.

 

DE CE LE PLAC BĂRBAŢILOR FEMEILE: PENTRU CĂ SE ASEAMĂNĂ CU MAŞINILE! :)

Ştiu că, doar după ce au citit titlul articolului, multe dintre femei vor să arunce, deja, cu pietre în mine.

Dar chiar aşa este. Noi, bărbaţii, avem minţi bolnave! Ăştia suntem! Şi, hai nu toţi, dar mulţi dintre masculi prefără maşina şi nu iubita!

De câte ori ţi-ai auzit soţul spunând, într-o zi superbă de duminică, “Mă duc să spăl maşina!”, în loc să te scoată pe tine la o cafea, în oraş? Sau de câte ori a spus “Acum, trebuie să-i fac schimbul de ulei! Amânăm cumpăratul perdelelor pentru luna viitoare!”. Şi multe, multe alte exemple.

În plus, bărbaţii îşi aleg femeile, aşa cum îşi aleg maşinile. Aproape toţi, iar excepţiile nu fac altceva decât să întărească regula, preferă “sportivele”. Maşinile “focoase”, “atrăgătoare”, “să-ţi ia ochii”, “puternice”, “să le lase pe toate în urmă”. Exact aşa îşi vor şi femeile, nu?

Mulţi dintre noi visează chiar la unele “tunate”. Cu spoiler nou, cu sistem audio beton, cu jante late. La fel ca şi la femei. Să-mi spună mie un bărbat că nu-i place tunningul finuţ la o femeie! Hai să fim serioşi!

Şi mai e ceva: atunci când se însoară, bărbatul îşi ia… remorcă! Hm! Apoi, începe să plătească taxe de înmatriculare sau de poluare, rovignetă, impozit etc! Zilnic sau lunar, în funcţie de solicitările ei. Este exact ca şi la maşini! Amândouă… consumă! Au nevoie de întreţinere, de “polish”! 🙂 Iar acestea costă în funcţie de… tipul “maşinii”. Dacă e mai nouă, mai fiţoasă, dacă vrea tunning, dacă vrea la mare, la munte, la Paris, bărbatul consumă mai mult! Na, maşină nouă şi şmecheră, costuri mari. Dacă bărbatul îşi permite doar o “rablă”, asta e. O duce la pădure, la un mic, sau la reducere, pe litoralul nostru. În plus, o mai “birjăreşte” şi în curte, ca să nu dea mulţi bani la service!

Iar, la toate gândurile astea masculine, femeile răspund sec: “Bărbaţii sunt nişte… porci!”. Şi, totuşi, ne iubiţi! 🙂

AZI E ZIUA MEA! EU VĂ ZÂMBESC ŞI VOI MĂ FELICITAŢI! :)

Da, astăzi este ziua piticii mele! Sophia Maria împlineşte 9 luni. Aşa că am ţinut să împărtăşesc  bucuria mea cu voi!

În momentul de faţă, “9” este cifra noastră magică. 9 luni i-a luat Sophiei să apară în vieţile noastre şi, tot de 9 luni, ne încântă cu prezenţa ei.

Uite şi o poză din prima zi de viaţă a ei, aşa pentru comparaţie.

La voi care este cifra magică? Aveţi aşa ceva? Sau numere norocoase?

AUU, MĂ DOARE! LADY DENTIST, HERE I COME!

Mda, de data asta nu mai am scăpare. Mă doare o măsea îngrozitor şi, în seara asta, va trebui să mă prezint la dentista mea simpatică. Asta ca să nu ajung, evident, ca domnul din imagine. 🙂

Dentista mea e chiar simpatică, nu zic nu, dar meseria ei… îmi stârneşte fiori reci numai când mă gândesc la ce mă aşteaptă. Ne cunoaştem de vreo zece ani, ea e singura pe care o las să mă trateze. Cu greu, dar atunci când îmi ajunge cuţitul la os, o vizitez.

Am tot amânat tratarea unei carii, dar, acum, a început să mă doară, aşa că nu mai am scăpare.

Am amânat pentru că una dintre cele mai mari fobii ale mele vizează acele şi, mai ales, injecţiile în gingie. Mi se par îngrozitoare şi senzaţia aceea, pe care ţi-o provoacă acul care îţi intră în gingie, mă sperie îngrozitor.

Durerea îmi dă, însă, aripi, după cum spune reclama şi trebuie să mă duc. Vă anunţ după cum a decurs experienţa.

Până atunci, vă întreb pe voi: ce fobii aveţi? Vă e teamă de dentist?

LA MULŢI ANI, MIRIAM!

Astăzi este ziua lui Miriam. E o domnişoară care a împlinit, azi, 12 ani. N-am întâlnit-o vreodată, dar îmi citeşte blogul şi îmi comentează de zor articolele. M-a anunţat, însă, printr-un mesaj că azi e ziua ei.

Aşa că, pentru că este un fan al acestui blog, m-am gândit să-i urez şi eu public “La mulţi ani!”. Acesta e cadoul meu pentru tine, Miriam. Să fii sănătoasă, fericită şi să-ţi asculţi părinţii! La vârsta ta, e foarte important să dai crezare sfaturilor celor mai în vârstă, cu experienţă.

Hai să o sărbătorim cu toţii pe Miriam şi să-i urăm “La mulţi ani!”.

“FIICA MEA A FOST AGRESATĂ DE TOŢI POLIŢIŞTII DIN COMUNĂ”!

Aseară, pe la ora 20. Destul de târziu pentru a mai deranja pe cineva. Sună telefonul. Nu aveam numărul în agendă. Zic, totuşi, să răspund. Aşa fac de obicei, chiar dacă nu cunosc apelantul.

“Bună searaaaaa! Mă nuuuuumesc Vasilicăăăăă, din comuna Tărtăşeşti şi vreau să vă spun că fiica meaaaaaaaaaaaaaaaa, de 16 ani, a fost agresată de toţi poliţiştii din comunăăăăă! Vreau să meeeeeediatizaţi cazul!”

PAM! Mesajul domnului respectiv m-a lovit în moalele capului. Ce naiba să-i răspund unui domn, clar aflat sub influenţa licorilor, care îmi expune un astfel de caz? A fost un amestec perfect de râs şi plâns, în mintea mea.

L-am luat politicos, i-am explicat că trebuie să se ducă la IML cu fetiţa, să facă apoi o plângere, să se adreseze organelor abilitate şi tot aşa, întreaga procedură. Asta, deşi sunt convins că domnul Vasilică nu avea un caz real, ci avea doar muuuult timp de pierdut.

Pe de altă parte, m-a mirat de unde a făcut rost de numărul meu de telefon. N-a vrut să-mi spună clar. Doar atât: “de la doamna Laura”. Care Laura? Habar n-am. Oricum, să-ţi fie ruşine, Laura! Ruşine! Mai eram şi cu Sophia în braţe, în drum spre băiţă.

În fine, îl lămuresc pe om, terminăm discuţia.

După 15 minute, sună iar. Acelaşi mesaj. L-am întrebat, în plus, dacă ştie cu cine vorbeşte. “Cu unul de la Poveştiri!”. E clar, omul ştia ceva, dar nu prea multe. Mai am răbdare, încă o dată. Tot politicos, îi cer să facă tot traseul acela. Pe acelaşi ton cu silabe prelungite de licori, domnul îmi completează că s-a plâns până şi DNA-ului, tot la telefon, că toată poliţia din Tărtăşeşti este coruptă, că fiica lui a fost agresată, violată etc. Iar partea cu violatul, spunea domnul, ţine de ceva vreme, luni întregi. În tot acest timp, nimeni nu l-a băgat în seamă, dar nici el nu a făcut vreun demers scris şi oficial. Închidem iar.

Alte 15 minute, sună iar. Vă jur! Acelaşi domn! Acum scoate asul din mânecă: “Vă suuuun din parteaaaa Ioaneeeeei Moldovan!”. După asta chiar am pufnit într-un râs zgomotos. Calm, dar şi, deja, amuzat, l-am întrebat pe domn dacă a făcut, între timp, testul la IML. Nu pentru alcoolemie, ci pentru fiică-sa. Mi-a zis că nu. I-am închis după ce l-am rugat să meargă, totuşi, pe firul acesta.

Ei, dragii mei cititori de blog, ce ar trebui să faci în astfel de momente? Câtă crezare să dai spuselor unui astfel de om? Să-l înjuri, să-i închizi telefonul sau să-i răspunzi cu calm? Voi aţi păţit aşa ceva? Cum aţi reacţionat? Eu am ales a treia variantă şi m-am minunat de cât calm am dat dovadă!

 

 

MĂ URMĂRESC GHINIOANELE SAU DAU DOAR PESTE TÂMPIŢI!

Azi, în drum spre muncă. Bulevardul Carol. LINIE DUBLĂ CONTINUĂ ÎNTRE SENSURI. Roşu la semafor. Maşina mea- a cincea la semafor.

Un domn cu numere de Bacău iese de pe o străduţă. Îi vine ideea creaţă să calce liniile şi să întoarcă către sensul meu de mers.

POC! Mă loveşte. Eu stăteam. Am simţit cum mi-a râşcâit maşina. Mă dau jos, absolut siderat de faptul că cineva mi-a lovit maşina, deşi eram oprit şi, între mine şi celălalt sens, erau două linii lungi, lungi. Îmi venea să râd şi să plâng în acelaşi timp. Absolut fenomenal, absolut năucitor eveniment.

Constatare: aripa faţă stânga înfundată bine şi portiera faţă stângă zgâriată.

Scuza domnului: “NU V-AM VĂZUT!”.

NU POT SĂ CRED!!! Încă o dată: linie dublă continuă, maşina mea- ditamai. Şi omul nu m-a văzut!!!

Ne-am dus la asigurări, mi-a dat toate documentele, şi-a recunoscut vina. Eu, generos din fire, chiar prost de generos, uneori, ca şi în acest caz, am acceptat să nu-l duc la poliţie să-i dea amendă şi să-l lase şi fără permis. Pentru mine, însă, începe un lung şir de drumuri la constatare, la service, la reparaţii şi aşa mai departe. De parcă n-aş avea nimic mai bun de făcut! El a plecat şi cu asta basta! Uneori chiar mi se pare total incorect! În fine, asta este legea.

Am spus în titlu că sunt urmărit de ghinioane pentru că, în urmă cu vreun an, am mai păţit un accident similar. Atunci cu un taximetrist grăbit rău. Eu, tot aşa, stăteam la roşu. Şi pe acela l-am iertat de poliţie. Mi-a luat, însă, aproape două luni să-mi văd maşina reparată.

Spuneţi voi ce e de făcut în asemenea situaţii? Pentru că, în momentul în care realizezi câte drumuri ai de făcut, cât timp vei pierde şi că maşina ta va fi reparată, probabil, cu piese din China, pur şi simplu, o iei razna, îţi vine să baţi pe cineva. Evident, pe vinovat! Eu m-am stăpânit, până acum, de două ori. Nu ştiu dacă mai rezist şi la a treia!

 

SĂ-ŢI CUMPERI MAŞINĂ E LA FEL DE GREU CA ATUNCI CÂND VREI SĂ TE ÎNSORI!

Trebuie să-mi iau maşină. În urmă cu un an, mi-am vândut “prima dragoste”- un Golfuleţ din 2001. M-am despărţit cu greu de el, am simţit că-mi dau o mână. În fine, mânca, deja, prea mulţi bani pentru reparaţii şi am decis să o dau.

De vreun an de zile, circul cu maşini de “împrumut” de pe la prieteni. Asta pentru că, până acum, mi-a dat cu “virgulă” orice calcul în privinţa unei sume pe care să o dau pe o altă maşină. Oricât de bună ar fi o maşină, tot mi se pare prea scumpă. Adică de la câteva mii de euro, până la peste zece mii, orice sumă mi se pare prea mare. Pe “praful” ăsta, e bine să aştepţi, să fii cumpătat, echilibrat şi zgârcit.

Ei bine, însă, cam gata! Nu mai am prieteni care să-mi împrumute maşinile lor, trebuie să caut una. Să zicem că am stabilit o sumă maximă, mi-am “rupt” de la inimă şi am zis “atât să fie”. Nu vă spun suma pentru că, indiferent de valoarea ei, tot ar naşte discuţii aiurea.

Să zicem că problema financiară am rezolvat-o. Acum, însă, începe marea problemă: ce maşină să-mi iau? Doamne, greu mai e? Ca şi atunci când îţi cauţi iubită serioasă, pentru termen lung, eventual chiar căsătorie!

Să fie una nouă, sau una dintre vechile iubiri? Mai experimentată sau mai… tânără? Blondă, brună, şatenă? Cu “dotări” suplimentare? Sau mai naturală? Mai puternică sau mai pisicuţă? Mai fiţoasă sau mai cuminţică? Mai costisitoare sau mai de duzină?

Nu vi se pare că toate aceste întrebări merg puse şi în cazul în care îţi alegi maşina? Să fie nouă sau second- hand? Să fie puternică sau cu căluţi mai puţini, dar şi cu impozit mai mic? Cu scaune încălzite, dar mai scumpă? Sau cu accesorii mai puţine, dar mai ieftină? Şi tot aşa?

Eu visez de mult timp la anumite modele. Evident, însă, mi se par foarte, foarte scumpe, cum vă spuneam, pe “praful” ăsta. În plus, acum, trebuie să mă gândesc că am familie, copil. Trebuie să aibă siguranţă şi spaţiu. Aşa că modelele de “burlac”, acele “aspiratoare”, acele “nervoase”, trebuie uitate.

Voi ce sfaturi îmi daţi? Ce maşină ar trebui să-mi iau? Voi ce conduceţi? Sau la ce “fătuci” visaţi?

CE MERITĂ VĂZUT ÎN ROMÂNIA ÎN 48 DE ORE?

Am un prieten italian pe care l-am invitat să-mi facă o vizită. Va veni peste câteva săptămâni şi va fi prima lui călătorie în România.

Din păcate soseşte sâmbătă dimineaţa şi pleacă duminică seara. Este un tip foarte ocupat şi nu poate sta mai mult de un week-end. În plus, vine cu soţia.

Unde să-l duc să nu pierdem foarte mult timp pe drum? Ce merită văzut în România în 48 de ore?

Eu mă gândeam să-l duc la Bran, să dormim acolo la o pensiune, să-l duc la castel, apoi la urşii de la Zărneşti şi, dacă e, să mai vedem puţin din Sinaia.

Voi aveţi alte recomandări?