M-AM SIMŢIT MIC CA O FURNICĂ!

Sunt lucruri făcute de oameni care îi fac să se simtă, însă, foarte mici. Nişte biete furnici înconjurate de giganţi.

De curând, am avut ocazia să merg pe un şantier naval şi am rămas uimit de mărimea “giganţilor” de acolo. Evident, mai văzusem vapoare, dar toate în apă.

Pe când, acolo, pe şantier, erau toate scoase din apă şi vorbesc aici despre petroliere. Nave de sute de mii de tone greutate.

Priviţi: chiar şi ancora este mai mare decât un om destul de înalt.

Pe tine ce construcţie te face să te simţi mic? Poate atunci când urci într-un zgârie nori? Sau când mergi cu avionul şi priveşti pe fereastră?

BRAVO, ALINE! ŞI IARTĂ-MI IGNORANŢA!

El este cel mai important român al momentului. Nu politicienii, nu vedetele noastre de carton, nu vreun miliardar.

Din păcate, puţini au auzit de el, iar eu mă număr printre ei şi îmi cer iertare public că am dat dovadă de o ignoranţă atât de mare.

ALIN GEORGE MOLDOVEANU! El este! În urmă cu câteva minute, a devenit primul nostru campion olimpic de la Londra! Şi devine, astfel, unul dintre cei mai importanţi români din istorie!

Bravo, Aline! Bravo, de o mie de ori! Şi, încă o dată, iartă-mi ignoranţa!

HAI CĂ POŢI, TREBUIE SĂ POŢI, MAI E PUŢIN!

Asta îmi tot spun eu în gând astăzi. Pur şi simplu, mă simt foarte obosit.

Nu mă plâng de locul de muncă. L-aş mânia pe Dumnezeu să spun că mă exploatează şefii până la epuizare.

Totuşi, azi e vineri şi sunt cam fără energie. Simt sfârşeala de dinaintea week-end-ului. Hai că pot, trebuie să pot, mai e puţin!

Voi cum vă simţiţi în ultima zi de lucru?

PS: Păcat că peste trei zile e iarăşi luni! 🙁

BATMAN, THE DARK KNIGHT RISES- PUR ŞI SIMPLU SENZAŢIONAL!

Nu v-am mai recomandat de mult timp un film, dar, acum, pur şi simplu, nu pot să mă abţin: ultimul Batman este SENZAŢIONAL, GENIAL, FENOMENAL!

De ani buni, n-am mai fost atât de impresionat de un film de acţiune ca acesta. Este fantastic. L-am văzut aseară şi, chiar şi acum, le povestesc tuturor despre el.

Nu am să vă povestesc scenariul, dar vă spun că regizorul Christopher Nolen face, poate, cel mai bun film al său, iar actorii Christian Bale, Gary Oldman, Anne Hathaway şi Michael Cane sunt atât de mari, încât nu aveau cum să joace prost. Fenomenal în rolul său mi s-a părut, însă, actorul care întruchipează personajul negativ- Tom Hardy. Este malefic până în vârful degetelor de la picioare. Şi exact aşa trebuia să fie.

Şi vă mai spun ceva: neapărat trebuie să vedeţi filmul într-un cinematograf IMAX. Multe dintre scene sunt filmate cu camere IMAX, ceea ce oferă o viziune extraordinară. Pe o proiecţie clasică, aceste filmări nu sunt exploatate la potenţialul lor maxim. Detalii despre ce înseamnă IMAX- aici.

Uite şi un teaser, aşa ca să vă stârnească pofta!

Vă aştept părerile după ce-l vedeţi. Sunt sigur că veţi fi entuziasmaţi!

CE MĂ ENERVEAZĂ: MÂNCĂTORII DE SEMINŢE DIN PARCURI!

Dragi firme producătoare de seminţe ambalate, vă rog să ataşaţi la pungile voastre şi câte o punguliţă pentru coji! Chiar vă rog să faceţi asta pentru că m-am săturat să nu-mi pot duce copilul în parc din cauza cojilor de seminţe aruncate la întâmplare.

La fiecare ieşire în parc, văd cel puţin un posesor de pungă cu seminţe care stă pe bancă şi flencăne! Cred că ăsta este termenul: “a flencăni”. Poc, poc, poc, poc! Se sparge sămânţa, intră miezul în gură şi coaja pe jos. Că, deh, coşul de gunoi e departe şi n-are castorul cornetul cu el.

Aşa că iată o soluţie! Ataşaţi o punguliţă pentru coji! Cred că rezolvăm problema astfel. Măcar cea legată de curăţenie.

Rămâne cea morală, însă, aici, e boală veche. Nu cred că e normal să consumi seminţe în public. Hai, poate la meci, dar nici acolo nu mi se pare o scuză. Să scuipi seminţe pe jos e un gest oribil! Stai lângă unul cu carii în gură, care mai şi miroase a… diverse. Şi el glojdeşte la greu. Ţac, ţac, ţac! Cum te simţi? Sunt convins că aţi trecut toţi prin situaţia asta. Mai ales dacă nimereşte coaja scuipată fix pe încălţările tale!

Şi eu mănânc seminţe, o facem cu toţii. De orice fel, dar le mănânc la mine acasă. La mine acasă, repet. Nu deranjez pe nimeni.

Aşadar ne băgăm la o campanie? Dacă nu se sesizează firmele, eu zic să ne strângem câţiva şi, duminică de duminică, ieşim în parcuri şi împărţim punguliţe pentru depozitarea cojilor.

POVEŞTI DE LA MARE 3: NO COMMENT! DOAR DRAGOSTE, APĂ ŞI NISIP!

Vă las să vă bucuraţi alături de mine de inocenţa acestor poze. E vorba de dragoste în cea mai pură formă. În plus, nisipul şi apa ne-au făcut cei mai fericiţi părinţi. Alte cuvinte sunt de prisos!

V-au plăcut pozele? Vă aştept comentariile.

ŞTIE CINEVA UN FILM BUN?

În week-end-ul ăsta, vreau să ajung la cinematograf. N-am mai fost de mult timp şi parcă aş avea chef.

Nu mai sunt la curent cu ce rulează pe la noi zilele astea, aşa că vă rog să-mi faceţi nişte sugestii. Vreau şi eu un film bun la care să merg şi să nu trebuiască să plec din sală la jumătatea lui.

Eu sunt pasionat de astfel de proiecţii şi am rezistat la multe tâmpenii de pelicule până la finalul lor. O singură dată, însă, răbdarea mea a ajuns la capăt.

Cel mai prost film pe care am încercat eu să-l văd vreodată la cinema mi s-a părut “Mănâncă, roagă-te, iubeşte!”. Oribil, îngrozitor. Am plecat vreo zece oameni în acelaşi timp. Pur şi simplu n-am mai suportat.

Ţie care ţi s-a părut cel mai prost film pe care l-ai văzut vreodată? În acelaşi timp, aştept sugestii pentru un film ce merită văzut zilele astea.

EU CHIAR M-AM ÎNDRĂGOSTIT VARA! AŞ PUTEA CÂŞTIGA VACANŢA LA LISABONA! :)

Un moment de tandrete

Da, chiar aşa. Povestea noastră de iubire a început vara. Atunci ne-am intersectat privirile şi au apărut primii fluturaşi. N-am îndrăznit prea multe. Nici eu, nici ea. Doar am dansat, am râs, ne-am simţit bine alături de gaşca cu care venisem la mare, cunoştinţe comune.

Ceva mai târziu, spre toamnă, i-am dat un telefon. Apoi, au urmat mai multe telefoane şi câteva întâlniri.

Şi tot aşa povestea a continuat şi, acum, suntem, deja, căsătoriţi de trei ani şi avem o fetiţă împreună.

Deci aş putea spune că vara m-am îndrăgostit pentru totdeauna. Şi, cu povestea mea, m-aş putea înscrie la concursul organizat pe site-ul acasatv.ro şi să câştig o super vacanţă la Lisabona. Eu sunt, însă, de-al casei, aşa că n-am voie să mă înscriu în competiţie.

O puteţi face, însă, voi. Link-ul este: http://concurs.acasatv.ro/acasatv-teindragostesti/ . Spuneţi-vă poveştile de iubire şi cea mai bună pleacă într-un concediu fabulos.

Că veni vorba! Voi când v-aţi îndrăgostit pentru totdeauna?

POVEŞTI DE LA MARE 2: MAI BINE VII CU NISIPUL DE ACASĂ!

Cam aşa a arătat nisipul pe plaja pe care am stat noi. Cred că se observă foarte uşor mucurile de ţigară şi toate mizeriile aruncate la întâmplare.

Plaja era foarte aproape de hotelul nostru şi de aceea am mers acolo.

M-a deranjat, însă, foarte tare dezinteresul total al celor care o administrau. Pur şi simplu, nu făceau altceva decât să ia bani pe şezlonguri şi atât. Nu i-am văzut o dată să bage un tractor care să cureţe plaja cu plugul. Nu i-am văzut o dată să încerce să adune mucurile de ţigară. În schimb, făceau zeci de milioane pe zi din închirierea şezlongurilor. 15 lei per bucată şi aveau vreo sută. Toate erau pline, zilnic. Mai mult, unii turişti nu veneau şi în partea a doua a zilei, aşa că responsabilii de şezlonguri reuşeau să le închirieze de mai multe ori chiar.

În aceste condiţii, ne mai mirăm de ce pleacă românii pe alte litoraluri decât cel autohton. Chiar şi în Bulgaria, plaja arată mult mai bine.

Pe de altă parte, mai e şi o problemă de civilizaţie. În afară, orice român îşi face un băgăjel pentru gunoaie. Nu aruncă mucurile de ţigară sau paharele de plastic de la bere pe nisip. Nu se întâmplă asta, afară. Acolo, până şi românul nostru este foarte civilizat. Poate că îi este jenă să fie arătat cu degetul.

Acasă, însă, ne dăm în petec. Nu ne pasă de absolut nimic şi, dacă tot mai sunt alte zece de mucuri pe jos, de ce ne-am mai obosi să le ducem pe ale noastre la container?! N-are rost. Mai bine aruncăm şi noi pe nisip.

Şi, apoi, ne plângem că plajele arată prost. Ne plângem că nu au unde să se joace copiii noştri pentru că nisipul este foarte murdar. Eu vă mărturisesc că a trebuit să mă transform într-un aspirator pentru a-i crea piticii mele un spaţiu de joacă curat. Am adunat zeci de astfel de mucuri. De multe ori, însă, nu a fost suficient pentru că Sophia este copil şi nu stătea locului în perimetrul curăţat de mine.

Aşa că, toată vacanţa, am fost cu ochii pe ea. Cum se apropia de un muc de ţigară, cum săream să i-l luăm. Am mai şi râs pe tema asta pentru că Sophia avea o pasiune pentru respectivele gunoaie. Parcă le căuta intenţionat.

Situaţia este, însă, de plâns. De plâns pentru că nimeni nu-şi dă interesul. Nici afaceriştii care caută profitul cât mai rapid cu zero costuri, dar nici noi care ne complacem într-o mizerie fizică şi psihică fără limite.

POVEȘTI DE LA MARE 1: TELENOVELA BAGAJELOR! CA SARDELELE SPRE MARE!

Așa cum vă promiteam, m-am apucat de povestit întâmplările din primul concediu cu Sophia Maria.

Am ales să mergem la mare, pentru că pediatra ne-a recomandat pentru pitică aerosoli, soare- dar nu în exces, și mult mers pe nisip pentru întărirea musculaturii picioarelor.

Țin să vă precizez ca Sophia nu a făcut încă 11 luni. E mică, așa că orice drum lung i-ar fi creat disconfort. Așa că am evitat zborurile cu avionul sau orele interminabile în mașină. Evident cel mai aproape de București este litoralul românesc. Așa că acolo ne-am dus.

Până să ajungem, însă, mai e cale lungă în povestire. Mâine vă spun despre cazare, condiții și mai ales plaje… infecte.

Până atunci, vă povestesc despre pregătiri. Foarte multe pregătiri. Niciodată nu am făcut atâtea bagaje. (Mai târziu pun și poze cu monștrii de bagaje, nu le am la mine acum).

Haine copil- o valijoară, că sunt micuțe. Haine părinți- una bucată valiză de fiecare. Haine bunică (am luat-o cu noi și ne-a ajutat enorm)- un băgăjel.

Dar de acum începe lunga listă: sterilizator+ biberoane multe, jucării de interior+ jucării pentru nisip, boluri pentru mâncarea copilului si alte ustensile din domeniu, robotel bucatarie pentru pregatit mancarea copilului, un sac de medicamente- ca să fim pregătiți pentru orice situație nedorită (Slavă Domnului că nu le-am folosit). Apogeul: pătuțul de voiaj și SALTEAUA ei, pe care doarme. Salteaua din pătuțul clasic. Asta pentru că nu acceptă să doarmă decât pe acea saltea. Nici căruțul nu l-am lăsat acasă pentru că am vrut să o plimbăm pe Sophie seara, pe plajă.

Am terminat lista? Sigur am uitat ceva de trecut aici, nu, însă, și în călătorie.

Rezultatul a fost o îngrămădire fără precedent în mașină și țin să precizez că nu e jeep, dar nicio mașinuță prea mică. Portbagajul s-a închis cu greu, salteaua și încă vreo două chestii voluminoase le-am pus în interiorul mașinii, evident cu un disconfort real pentru pasageri.

Totul a meritat, însă, pe deplin. Priviți satisfacția Sophiei odată ajunși la mare! 

Voi cum plecați în concediu cu familia? Eu am fost la un pas să trimit bagajele cu altă mașină, atât de multe am luat.