MI-AM LUAT CINEMA! ŞMECHERIE, FRĂŢIOARE!

 

Da, sunt singur în sala de cinema. Bine, mai era şi „Iubire”, dar cineva trebuia să facă poza.

Până la urmă, e de aşteptat să păţeşti asta dacă te duci sâmbăta dimineaţa la film.

Am ajuns din întâmplare la matineu, plecaţi de acasă, cu treburi prin mall, nu la cinema. Vroiam să văd, însă, filmul respectiv, aşa că nu am ratat ocazia.

Până la urmă, au mai apărut vreo doi- trei puştani, dar tot ne-am simţit liberi ca păsările cerului în ditamai sala.

Totuşi, filmul a fost bunuţ. „Step up 4”. Pentru cei entuziasmaţi de mişcări senzaţionale de dans şi pentru a nu pierde vreun episod din serie, vă spun că merită văzut.

Iata şi un trailer! Mergeţi la 3D, e mai fain!

HAI CU IFONU’, NEAMULE!

S-a lansat Ifonu’ 5, varianta 6, de fapt!

Super ştire! Chiar e o mare ştire!

Totuşi, cine îl aşteaptă? La noi, îl aşteaptă mai ales pisili şi băieţeii de prin Dorobanţi! Cât facem pariu că pe 23 septembrie, în Dorobanţi, va fi plin de Ifoane dintr-astea noi? (pe 21 septembrie încep vânzările în străinătate şi mai trec vreo două zile până ajung la sacoşă, în Românica).

Şi, Doamne, cât costă! La sacoşă, cică va atinge 40 de milioane de lei vechi! O căruţă de bani! Foarte, foarte mult, mi se pare mie. Şi, totuşi, fetili şi băieţeii vor da banii ăştia ca să aibă ultima fiţă! Căci, până la urmă, e o fiţă.

Mie îmi place acest telefon. Dar îmi place pentru ce ştie el să facă şi nu pentru fiţă. Pe ultimul telefon cumpărat l-am găsit la o ofertă a unui operator de telefonie. E smartphone, îmi îndeplineşte solicitările exact cum vroiam şi am dat 1 milion şi jumătate pe el. Asta pentru că mi se pare o cretinătate să dai bani mulţi pe un telefon, care va fi la zi cu dotările doar pentru cel mult şase luni. După şase luni, apar altele mai bune, mai bine dotate.

Eu îmi voi cumpăra noul Iphone. Pentru că este foarte bun. Dar îl voi cumpăra atunci când va ajunge la un preţ bun la operatorii autohtoni sau, în cel mai rău caz, atunci când voi ajunge în America.

Iată de ce este şmecher acest telefon (sursa Capital.ro):

„Telefonul mobil are un ecran de  4 inch,  1.136x 640 pixeli cu retina display 326 ppi.  iPhone 5 este fabricat din sticlă şi din aluminiu, este mai uşor şi mai subţire decât oricare alt iPhone. Are 7,6 mm grosime şi 112 grame, fiind cu 20% mai uşor decât iPhone 4S. În ceea ce priveşte conectivitatea, noul iPhone va suporta GPRS, EDGE, EV-DO, HSPA, HSPA+ si LTE, adică va suporta viteze de transfer de 100 de Mbps.  Procesorul A6, de doua ori mai rapid, este cu 22% mai mic şi mult mai eficient energetic. Bateria oferă o autonomie de 8 ore în regim 3G şi 10 ore cu wi-fi-ul pornit. Camera foto are 8 megapixeli, 3.264×2.448 pixeli. Aceasta poate captura imagini mult mai rapid şi conţine funcţia Panorama, care permite capturarea de imagini cu o rezoluţie de 28 de megapixeli. Camera poate filma în mod full HD, 1080p şi include funcţia de recunoaştere facială. Camera frontală este HD 720p. iPhone 5 are trei microfoane pentru recunoştere vocală şi anularea zgomotului de fond. iPhone 5 vine cu un nou conector, numit Lightning, care este cu 80% mai mic decât cel actual.Sistemul de operare de pe iPhone 5 este iOS 6. Cei de la Apple spun că asistentul personal Siri a fost îmbunătăţit.”

SINUCIDEREA, O PROSTIE! ŞI… TOTUŞI?

Astăzi este Ziua Mondială de Prevenţie a Suicidului. Am primit o invitaţie la un eveniment care marchează momentul.

Implicit m-am gândit la povestea asta cu sinuciderea. La un prim gând, spui că e o tâmpenie imensă. Că cei care aleg să-şi ia viaţa sunt nişte dobitoci.

Parţial sunt de acord cu acest lucru. Mi-e greu să-i înţeleg pe cei care renunţă la luptă şi găsesc în suicid o soluţie pentru rezolvarea problemelor lor. Şi, totuşi, aceşti oameni nu mai au valorile unei societăţi normale, aceşti oameni au alte repere, alte concepte şi alte păreri despre viaţă atunci când aleg să nu o mai aibă.

Îi îndemn, totuşi, pe toţi care au gânduri fataliste să caute soluţii! Să iasă din casă, să-şi caute prieteni, să vorbească, să-şi spună păsurile, să ceară ajutor. Sinuciderea nu este o soluţie! Pentru nimeni.

Am stat să mă gândesc dacă eu aş face vreodată un asemenea gest. Teoretic, nu! Sub nicio formă!

Şi, totuşi, dacă, Doamne fereşte, Sophia ar avea nevoie de inima mea? Dacă inima mea ar fi singura soluţie ca ea să trăiască? Ce aş face atunci? Nu cumva aş renunţa definitiv la mine pentru a-i salva ei inocenţa?

Sau, dacă la 80 de ani, aş deveni un coşmar pentru copiii mei? Dacă aş fi doar o legumă, care necesită ore întregi de ajutor şi sume imense pentru menţinerea în viaţă? Oare atunci nu aş decide să le curm lor suferinţa din dragoste pentru ei?

Voi ce credeţi despre acest subiect?

GIBRALTAR- LOCUL PE CARE PESCĂRUŞII ÎL ÎMPART CU OAMENII

În fiecare zi de vineri, am să încerc să vă recomand o destinaţie care merită văzută măcar într-o escapadă de week-end.

Azi: Gibraltar. Aparent doar o stâncă, în realitate un loc excepţional în care întâlneşti totul.

La poalele muntelui, găseşti civilizaţia: oameni, magazine, trafic… civilizat, însă. Completat de un transport în comun GRATUIT.

Cu cât urci mai mult, cu atât descoperi mai mult sălbăticia. Asta m-a impresionat cu adevărat. Priveliştile sunt senzaţionale atunci când îţi cobori ochii către „muritorii” de la poale”, pentru că exact aşa te simţi- un Dumnezeu care-şi priveşte credincioşii de foarte de sus.

La nivelul tău ajung doar pescăruşii. Sunt aproape, foarte aproape. Dacă n-ar fi sălbatici, aproape că i-ai putea atinge. Acceptă, însă, doar o fotografie făcută de la distanţă, apropierea alungându-i imediat.

Mai sunt şi maimuţele. Multe şi obraznice. Ele sunt foarte domesticite. Sunt gazdele stâncii şi consideră că totul este al lor. Inclusiv mâncarea, aparatele foto sau genţile turiştilor. Atenţie! 500 de lire sterline e amenda în cazul în care agresezi o maimuţă.

M-a mai uimit şi victoria vegetaţiei asupra rocii dure. Peste tot vezi flori care şi-au făcut loc prin crăpăturile stâncii şi îşi proclamă victorios libertatea de a respira aerul tare al înălţimilor Gibraltarului.

Sfatul meu este să „escaladaţi” Gibraltarul pe jos. Sunt drumuri asfaltate, perfecte, mai bune decât bulevardele capitalei noastre. Poţi urca şi cu maşina, dar pierzi tot farmecul. Mai există şi o telecabină care te duce până în vârful muntelui şi înapoi. Noi am urcat aşa şi am coborât pe jos. N-am ştiut, însă, că, de fapt, drumul de coborâre este un amestec de pante. Ne-a luat vreo trei ore până am reîntâlnit civilizaţia de la poale. Mult şi obositor. Fantastic, însă, la nivel de povestiri. Aşa că eu zic că merită să-mi urmaţi exemplul, dar să vă echipaţi cu încălţări corespunzătoare.

Ar mai fi multe de povestit: senzaţia pe care o trăieşti atunci când aterizezi pe una dintre cele mai scurte piste din lume, practic e o dungă de uscat înconjurată de apă, orice ezitare a pilotului fiind fatală. Nu s-a întâmplat, însă, niciun accident până acum.

Pe stânca asta sunt şi foarte multe obiective istorice, relicve ale bătăliilor pe care le-au dat de-a lungul timpului britanicii şi arabii. Merită văzute. Sunt popasuri, puteţi să vă trageţi sufletul.

Aş putea să vă mai povestesc enorm de multe lucruri. Sper, însă, că v-am dat suficiente detalii pentru a vă trezi interesul.

AM FOST CEL MAI TARE SPIDERMAN!

Sunt cel mai tare Spiderman. Nu în film, ci chiar în realitate. De altfel, mi s-a şi propus să joc în noua ecranizare a celebrei pelicule, după ce m-au văzut producătorii de la Hollywood. Eram, însă, prea ocupat cu treburile mele şi le-am spus că nu am cum să-i introduc în agendă. 🙂

V-aţi dat seama că era vorba, evident, despre o glumă.

La „ruperea turţii” Sophiei, cu toţii am dat în mintea copiilor şi ne-am… pictat. Am folosit carioci special făcute pentru pictatul pe faţă, care să nu dăuneze pielii. Nu de alta, dar până şi Sophi a „beneficiat” de acest tratament.

De mine, s-a cam speriat bietul copil, dar întreaga petrecere i-a plăcut foarte mult.

Vă las în continuare să savuraţi şi alte „năstruşnicii” surprinse în poze şi vă aştept părerile.

NUNŢILE DUMINICA => „LEGUMA” LA MUNCĂ

Duminică seara, chef la o prietenă dragă. S-a măritat, a făcut petrecerea şi, evident, ne-a invitat.

Din nu ştiu ce motive, a ales să facă paranghelia duminică.

Am chefuit noi ce am chefuit, atent fiind încă de la început în a nu exagera cu nimic, nici cu mâncare, nici cu alcool, conştient fiind că a doua zi trebuia să mă trezesc dimineaţa.

La 3, am spart gaşca şi ne-am cărat acasă, cu gândul, deja, la noua zi.

Chiar şi aşa, luni, toată ziua, am fost „o legumă”. Obosit, iritat, cu dureri de cap, ştiţi voi starea respectivă. Pe scurt, epuizat încă din prima zi de muncă.

Aşa că, dragilor, voi prietenii mei, care mai vreţi să vă însuraţi, ţineţi cont şi de doleanţa mea şi faceţi cheful sâmbata! Vă rog frumos, că nu-l mai ţin puterile pe Cruceru să piardă nopţile chiar şi cu 0 alcool la bord!

PS: Lăsând gluma la o parte, cum vi se pare ţinuta? N-am vrut costum, dar am căutat să păstrez, totuşi, eleganţa. Există acolo şi o cravată neagră, care, însă, din cauza aparatului, nu e vizibilă!