APOCALIPSA BĂRBAŢILOR: SĂ-I GĂSEŞTI CADOUL PERFECT!

Tipul din poză zâmbeşte tare fericit! Mi se pare normal, el a rezolvat-o cu cadoul perfect de Crăciun pentru a lui!

Ce facem noi, însă, ceilalţi? Ăştia nefericiţii, care, încă, suntem în căutarea respectivului cadou? Noi plângem în batiste şi aşteptăm cu încordare ideea genială care să ne ducă spre cadoul perfect!

 Să analizăm pe îndelete pentru că situaţia este complexă! Şi prezintă multe umflături!

Cazul 1: Buget mic, relaţie nouă! E o situaţie grea, dar nu imposibilă! O poţi uimi cu aproape orice cadou, că nu a avut ocazia să primească prea multe până acum de la tine! Aşa că, în funcţie de vârstă, poţi cumpăra un maimuţoi simpatic, o poţi scoate la o cină, îi poţi lua o brăţărică, un fard, chestii relativ ieftine, dar drăguţe! Atenţie, însă! Să nu te pună Necuratul să-i cumperi un spray sau vreun săpun, sau, mai rău, un epilator! Nu de alta, dar va crede că o faci nespălată sau păroasă! Astea nu se spun direct niciodată! Nici măcar subînţelese nu se spun, la începutul unei relaţii! Mai bine te desparţi de ea şi dai vina pe mizeriile din capul tău, decât să-i spui că miroase urât! Asta nu! Te va urî toată viaţa!

Cazul 2: Buget mare, relaţie nouă! Cea mai uşoară situaţie posibilă! O poţi încânta cu Vuitoane, Şanele şi alte scumpăciuni d’astea! Poţi s-o duci şi la Paris, să vă pupaţi în turn, în noaptea de Crăciun! Romanticalitate maximă!

Cazul 3: Buget mare, relaţie veche! Deja se complică situaţia! Ai bani pentru cadouri, dar sunteţi de cel puţin cinci ani împreună şi i-ai luat cam toate cadourile posibile! I-ai luat şi genţi şi bijuterii şi parfumuri, poate chiar şi o maşină! Ai dus-o în toate ţările posibile! Paradoxal, poţi intra în pană de idei! În plus, nu poţi coborî ştacheta! Adică, dacă ai obişnuit-o cu ceva fiţos, nu poţi să-i iei un pulovăr! Până la urmă, situaţia are rezolvare: poţi repeta ideile care au avut mare succes. Adică, o femeie nu va avea niciodată suficiente genţi sau bijuterii! Întotdeauna mai găseşte loc pentru o poşetă!

Cazul 4: Buget mic, relaţie veche! Asta este de departe cea mai nasoală situaţie! Aici e naşpa rău! Chiar nu îi doreşti nimănui să fie în situaţia asta! Mă gândesc la o relaţie de vreo 10, 15 ani, cu ea devenită casnică şi înconjurată de vreo trei urmaşi! E greu pentru ea, este foarte greu şi pentru el- soţul! Din păcate, după atâţia ani, el are creierul absolut plat şi se complace în situaţia asta. A devenit, deja, o tradiţie ca, de Crăciun, să-i cumpere un odorizant şi o tigaie, sau, în cel mai bun caz, un mixer. Că, deh, îi sunt necesare în casă! Ea strânge din dinţi, dar zâmbeşte. Îi mulţumeşte soţului ca şi cum ar fi cel mai frumos cadou pe care l-a primit vreodată. Şi-ar dori şi ea ceva deosebit, dar nu mai speră după atâţia ani! Este, totuşi, omul ei, cu bune şi cu rele, de atâta amar de vreme! Şi-l acceptă aşa! Poate, în situaţia asta, cea mai bună soluţie ar fi ca el să spargă monotonia. Fie cu un cadou material chiar şi ieftin, dar diferit de cele din alţi ani. Fie lasă copiii acasă şi, în seara de Crăciun, o duce la cea mai romantică cină din viaţa ei, la restaurantul unde au mers ei prima oară! 

Eu sunt fix la mijloc cu toate! Am o relaţie de cinci ani şi un buget mediu! În unii ani am putut mai mult financiar, în alţii mai puţin! În unii, am surprins-o cu cadouri năstruşnice, în alţii cu lucruri fiţoase şi practice, folositoare unei femei. Nu mă refer, însă, la electrocasnice, aici! Aşa ceva nu i-aş cumpăra niciodată în astfel de momente! Nu de alta, dar aş risca să mă trezesc cu ele în cap! Una peste alta, le-am cam făcut pe toate, mi-am cam epuizat ideile!

De vreo săptămână, tot caut un cadou fain pentru “Iubire”. M-ar ajuta nişte idei noi, nişte sfaturi din afară! Deci ce cadou ar trebui să-i cumpăr pentru Crăciun?

Şi să nu-mi spuneţi că doar gestul contează! Pe bune! Orice femeie îşi doreşte să primească un cadou frumos! Iar, doar dacă nu-l primeşte, se consolează cu gestul! În plus, fraza “Lasă, dragul meu, că gestul contează!” mi se pare lovitura de graţie, fatala, pentru un bărbat care s-a stresat nu ştiu câte zile să-i caute ei cadou!

LISTA LUI “N-ARE ROST”

– Am lăsat patul nefăcut în această dimineaţă. Că N-ARE ROST!

– Vasele stau în chiuvetă nespălate. Că N-ARE ROST!

– Zăpada din faţa casei s-a adunat într-un mare morman. N-am dat-o la o parte. Că N-ARE ROST!

– Trei plicuri cu facturi zac nedesfăcute pe masă. Nu le-am plătit. Că N-ARE ROST!

Şi dacă, totuşi, Apocalipsa nu vine, să vezi ce de treabă am! 🙁

Completaţi voi lista lucrurilor pe care nu le-aţi mai făcut astăzi că N- ARE ROST?

MĂ DOARE-N “BAŞCHEŢI” DE APOCALIPSA ASTA!

Mai sunt puţine ore până la mult trâmbiţata zi de 21 decembrie! BUHUHU! BUHUHU! BUHUHU! Nu mai pot de atâta “BUHUHU!

Pe bune, am luat-o cu toţii razna! În jurul meu, tot mai multe persoane recunosc că le este foarte frică de ziua de mâine!

Soacra mea este absolut îngrozită! Prevesteşte că Apocalipsa va începe cu o serie de trei nopţi şi trei zile de întuneric! Aşa i s-a spus în copilărie, iar acum şi-a adus aminte de acest scenariu! De dimineaţă, era foarte tristă că nu am făcut şi noi nişte provizii!

Altcineva pe facebook m-a întrebat dacă eu chiar cred că mâine va veni sfârşitul lumii. Domnişoarei respective îi era foarte teamă.

Un prieten intelectual îmi vorbea azi despre nu ştiu ce aliniere a planetelor care va produce un alt nu ştiu ce! Că va fi haos mâine!

Şi, până la urmă, dacă vine Apocalipsa, ce credeţi că vom putea face? Serios acum! Crede cineva că se poate feri de vreun cataclism mondial? Pe bune!

Şi, apoi, câte alte Apocalipse propăvăduite au mai fost până acum? Mii şi mii! Şi câte s-au îndeplinit? 0! 0! 0!

Una peste alta, eu vă invit să vă băgaţi minţile în cap şi să mai lăsaţi temerile astea stupide! Apocalipsă nu va fi mâine! Şi chiar dacă va fi, oricum nu vom putea face nimic împotriva ei!

Eu, unul, mâine, voi merge la serviciu, ca orice om normal, iar, mâine seară, voi face un mare chef. Îl aduc pe Moş Crăciun la copiii din cartierul nostru. Ei vor spune poezii, vor primi mici cadouri, iar noi adulţii vom petrece cu ţuică fiartă, vin fiert şi “porcării” de sezon! Îmi voi ţine fetiţa în braţe, îmi voi săruta soţia şi vom chefui!

Aşa ca de sfârşitul lumii! Să moară Apocalipsa de ciudă!

Şi dacă tot e în temă întrebarea, VOI CE VEŢI FACE MÂINE? CE VEŢI FACE ÎN ULTIMA ZI DIN VIAŢA VOASTRĂ?

Eu zic să nu daţi, totuşi, iama prin conturile bancare, să vă cheltuiţi toţi bănuţii sau mai rău să vă apucaţi şi de mari datorii. Nu de alta, dar, dacă nu vine Apocalipsa cea mare, de sâmbătă încolo, va fi o Apocalipsă doar pentru voi! Apocalipsa datoriilor!

E GATA BRADUL! CE NE-AM MAI PUPĂCIT! :)

Acesta este unul dintre cele mai frumoase momente din viaţa mea. Ne-am pupat nas în nas! Sau mai degrabă Sophia m-a pupat pe mine pe nas! În acele secunde, eşti cel mai fericit om din lume! Eşti perfect, împreună cu copilul tău care te îmbrăţişează!

De fapt, toată procedura de ornare a bradului a fost fantastică. Ne-a luat vreo două zile să-l împodobim pentru că am vrut ca Sophia să asiste tot timpul. Cum trebuia să mai meargă şi la culcare, noi, părinţii, luam pauză.

Este primul Crăciun, pe care Sophia îl înţelege. Ştie că va veni la ea “Ho ho ho”.

În privinţa ornamentelor de Crăciun, a fost, însă, o adevărată telenovelă.

Totul a început seara, cu desfacerea cutiilor cu ornamente. A fost bucuria Sophiei să deschidă cutiile şi să ia la controlat fiecare globuleţ sau clopoţel.

Şi a doua zi a descoperit nişte globuri noi. Le-a cercetat ca un expert într-ale designului.

Apoi, am ajutat-o să pună cu mâna ei în pom o steluţă.

 

 

 

 

Ca o concluzie: bradul de anul acesta a ieşit superb. Mi se pare cel mai frumos pe care l-am avut până acum. Asta, însă, pentru că Sophia a apărut în vieţile noastre.

Nu ştiu, însă, dacă acest brăduţ va rezista prea mult. Mi-e teamă că Sophia va vrea să-şi pună globurile înapoi în cutii înainte de Crăciun. 🙂 Deja a început să scoată instalaţiile din prize! A tras de cabluri şi a făcut vreo două scurtcircuitări. 

AM GĂTIT, AM AJUTAT, NE-AM DISTRAT!

Aceasta a fost echipa “marilor” bucătari de Acasă. Ieri, ne-am dat în spectacol la târgul de Crăciun organizat de trustul nostru.

Ideea a fost simplă: echipe desemnate au gătit pentru ceilalţi angajaţi din companie şi toţi banii strânşi din vânzarea produselor au fost donaţi copiilor de la Valea Plopului.

Aşa că ne-am pus pe treabă. Fiecare a adus de acasă bunătăţi şi am început negoţul. Am muncit vreo două ore, dar a meritat din plin.

Ne-am şi distrat, iar, pe alocuri, am mai şi “degustat” din bunătăţile… altora. 🙂

CRONICA UNEI NOPŢI UNICE- 1

Îmi beau cafeaua şi mă uit pe pozele făcute aseară. Stau cu laptopul în braţe şi nu-mi vine să cred. Durerea de spate şi o febră musculară insistentă îmi confirmă, însă, că, azi- noapte, că eu şi Ioana am dansat la “Dansez pentru Tine”.

Da, a fost un moment magic pe care nu îl voi uita vreodată. A fost, însă, şi un moment extrem, extrem de greu. Probabil aţi mai auzit de la alte persoane publice care au mai ajuns în ringul visurilor cât de greu este. Probabil v-aţi plictisit de văicărelile acestora. Eu nu mă vait. Am intrat în ring de bună voie, pentru un caz umanitar. Am dat tot ce am putut noi mai bun, am muncit pe rupte la repetiţii. Nu pot să nu constat, însă, că, după ce partenera îţi sare în braţe de vreo 300 de ori în patru zile, la o figură din coregrafie, apare o serioasă durere de spate. Sau că am simţit muşchi contractaţi dureros, muşchi pe care nici nu ştiam că-i am. Sunt doar constatări.

Una peste alta, am dat tot ce am putut. Recunosc, în timpul dansului, avalanşa de emoţii m-a făcut să greşesc un pas. Sper că nu s-a văzut! Chiar şi aşa, aveţi clemenţă! E prima oară când dansez la acest nivel. Până acum, doar la nunţi, botezuri şi cumetrii!

În fine, iată câteva poze din momentul de aseară.

ACESTA E UN COPIL CUMINTE?

Priviţi-o pe Sophi. Vi se pare un copil cuminte? Mie nu, din aceasta poză! E făcută în timp ce devasta aranjamentele pe care doream sa le punem de Moş Nicolae.

Bine, las de la mine! După ce s-a obişnuit cu ornamentele, a redevenit copilul cuminte si isteţ pe care îl ştiam eu. Aşa că Moş Nicolae îi va aduce cadouri şi nu o nuieluşă! 🙂