Mă iartă, doamnă, că ți-am zis „fă”!

el

Intrasem în hibernare. Ca ursul ăla care se simțea bine în blana lui și îi era lene. O lene plăcută, un “dolce far niente”, care îmi dădea o prea faină senzație de bine. Aveam altele pe cap și începusem să neglijez scrisul pe blog. Ideile de articole sunt trecute bine într-o notiță în telefon. Se tot strâng, vin de-a valma, dar, pentru a fi trecute pe blog, mai e nevoie și de chef. De chef de scris, de regăsirea patimii ascunse în cuvinte. Iar eu eram “chefless.

Acum vreo două săptămâni, am scris primul meu articol pentru Catchy. Mihaela mi-a făcut capul calendar pentru asta vreo doi ani. În fine, am scris. Și mi-am zis și eu năduful legat de sexul feminin. Și, deși titlul articolului era “Fă, doamnă!”, femeilor le-a plăcut. Like-urile și comentariile au curs ca o ploaie de vară și eu eram fericit. Și, cum spuneam, intrasem în hibernare. Și mi-era bine.

Până vineri. O vineri în care nimic nu părea altfel decât o zi obișnuită. Eu ocupat cu altele și… hibernare pe blog. Și, totuși, o doamnă a zis că trebuie să-mi dea o replică usturătoare. Cică am păcălit-o. Cică eu, masculul Alfa, o duc de nas. Îi arăt cât de domn sunt, ce bărbat ideal a întâlnit, o cuceresc pocnind din degete și apoi o înșel. În fapt și în așteptări. Dacă n-ar fi fost vorba despre Silvia Ciotir, aș fi trecut mai departe. N-ar fi fost prima femeie care mi-a zis că am înșelat-o. Dar doamna e psiholog cunoscut, specialist care știe lucruri, știe cum e cu sufletul, cu bărbații, cu femeile, cu vânătoarea noastră și victimizarea voastră.

Așa că m-a trezit. Ursul se întinde, se scutură, își încordează mușchii și se  leapădă de hibernare. Și dă replica! MOR, MOR!

Mă iartă, doamnă, că ți-am zis “fă”!

Mă iartă, doamnă, că nu mă mai săruți pentru că miros a tutun! Și când te-am cucerit fumam, dar cred că, după atâția ani, mirosul tău a devenit mai fin. Iar al meu a rămas în urmă.

Mă iartă, doamnă, că nu îți mai fac cafeaua dimineața! Plec prea repede la serviciu, de când a apărut copilul. Aleg cele două joburi, în loc să-ți aduc cafeaua la pat. Îți promit că mă voi trezi mai devreme!

Mă iartă, doamnă, că îndrăznesc să te rog să-mi calci o cămașă! Doar mi-am călcat singur toată viața. Și chiar mă pricep. Așa că te înțeleg că nu vrei să începi o călătorie în care eu sunt, deja, ghid.

Mă iartă, doamnă, că ți-ai dorit electrocasnice ultra-performante! Eu le-am cumpărat cu gândul meschin că voi avea niște mese ca-n povești. Pe când tu doreai doar ca prietenele să-ți admire bucătăria high- tech. Ăsta trebuie să fie motivul pentru care, după trei ani, cuptorul de 2000 de euro are încă instrucțiunile de folosire în el.

Mă iartă, doamnă, că anii trec, valoarea cadourilor pentru tine crește, iar bucuria ta scade! Sunt convins că trebuie să mă zbat mai mult, să descopăr lucruri noi care să te bucure. Doar, nu-i așa?, banii nu contează în dragoste, chiar dacă eu încep să-i strâng cu câteva luni înainte de ziua ta, ca să-mi permit să-ți iau un cadou spectaculos.

Mă iartă, doamnă, că am câțiva prieteni care îți strică liniștea și mă cheamă afară! Îți cer voie, politicos, ca, pe vremuri, când ieșeam la joacă în fața blocului. Sunt vreo doi- trei. La restul mi-ai zis să renunț. Și am făcut-o, dar se pare că încă sunt prea mulți. Promit să scap și de ăștia ca să te pot răsfăța doar pe tine!

Mă iartă, doamnă, că îmi pierd zâmbetul cu care te-am cucerit când intru în casă și o găsesc pe soacră-mea! Mi-aș fi dorit un telefon înainte, prin care să mă anunți de vizita ei, dar probabil nu îl meritam. Trebuie să fi greșit eu cu ceva!

…….

Continuarea aici, pe www.catchy.ro.

Cum ne fură supermarketul “cu cele mai mici prețuri”! Paradoxal, OPC-ul nu doarme! Doar ațipește! Des!

securedownload (2)Știți voi promoțiile alea din supermarketuri în care “gratis”-ul e, de fapt, foarte scump? Așa am descoperit eu în supermarketul “cu cele mai mici prețuri” cum 100 de grame de făină “bonus” costau chiar mai mult decât 100 de grame de făină dintr-o pungă aflată în afara promoției. La vremea respectivă, v-am povestit pe larg aici.

Subiectul s-a dovedit de mare interes, cum altfel că era vorba despre buzunarul nostru, al românilor, de cheltuiala zilnică! Câteva zeci de mii de oameni au citit articolul, de mi-a ajuns blogul, în săptămâna aceea, pe locul al patrulea în Top Bloguri Românești. 

Dincolo de semnalul pe care am vrut să-l transmit cititorilor, acela de a fi atenți la falsele promoții, am sperat că vor afla și cei de la OPC. Mai mult, le-am și adresat o petiție redactată ca la carte.

Și am așteptat răspunsul lor. O lună și chiar mai bine. Și îmi luasem gândul că, nu-i așa?, în România nimeni nu se mai miră că lucrurile merg prost, că sunt hoți la tot pasul și că instituțiile statului nu fac nimic să îndrepte situația.

Dar ieri mi-a venit un mail, de m-am crucit cât sunt eu de Cruceru. Sec, puține cuvinte, dar al naibii de clare.

reclamatie

Concret, oamenii de la OPC chiar mi-au luat în seamă denunțul și au mers în control. Și, evident, au descoperit măgăria. Supermarketul respectiv modificase, după bunul plac, prețul la produsul în cauză. Și nu o dată, ci de trei ori în mai puțin de o lună.

În plus, potrivit acestui email, OPC a amendat supermarketul și a dispus măsurile care se impuneau. Ce măsuri? Asta n-au mai scris în email. Care a fost valoarea amenzii? Nici asta nu au spus. Poate chiar mai mică decât profitul înregistrat de “supermarketul cu cele mai mici prețuri” prin introducerea acestei promoții mincinoase.

Dragă doamnă Comisar Bradu Anca, eu vă mulțumesc. Măcar pentru că v-ați obosit să-mi răspundeți la email. Oricum, legea vă obliga, dar vă mulțumesc!

Dragi cititori, să nu vă culcați pe-o ureche la gândul că OPC-ul veghează la banii voștri! Au mai fost și alții care au vegheat!

Oricum, e un pas înainte! Se pare că OPC-ul nu doarme. Poate doar ațipește des!

 

 

Șef de promoție, multi-olimpic național, dau meditații la geografie!

a-agua-e-a-terra

Întotdeauna mi-au plăcut oamenii care vor să muncească. Oamenii care se zbat, care caută soluții, care nu se culcă pe-o ureche, ci luptă. Și, când mai au și super expertiză, chiar mă simt onorat să le dau o mână de ajutor. Am trecut și eu prin astfel de situații. Mi s-a trântit ușa în nas, dar au fost și oameni care mi-au dat o șansă. Așa că, acum, încerc să dau înapoi măcar puțin.

“Salut Dan. Daca in cercul tau de cunostiinte pe aici, de la serviciu, sau prieteni etc,etc.. auzi ca ar avea cineva nevoie de meditatii pentru ei sau copii lor la geografie ma poti recomanda. Sunt olimpic national-de mai multe ori, am terminat Facultatea la Universitatea Bucuresti ca sef de promotie, in 2010. Mi-ai face o favoare enorma daca ai putea posta vreodata un status pe wall-ul tau despre aceasta>> de genul daca cineva are nevoie>> stii tu o persoana ok.  Eu am job acum, lucrez, insa vreau sa am contact si cu pasiunea mea de-o viata de pana acum. Plus ca intotdeauna e nevoie de un venit in plus. Multumesc mult si tinem legatura. Sa nu uiti te rog.”

Claudiu Mituț stă în București și vă poate ajuta. Chiar știe ce vorbește ca fost multi-olimpic național și șef de promoție la Universitatea București. Îl găsiți pe facebook, https://www.facebook.com/claudiu.mitut.

Baftă, Claudiu. Sper să-ți fie de folos articolul!

De ce vă mai duceți la școală? Doar veți ieși direct doctori!

new doc_1

Ăsta-s eu, prostul care a învățat pe rupte din clasa I până la terminarea a două facultăți și-un master! Ce fraier am fost!

Azi începe școala!

Doamne, cum era pe vremea mea! Cu bucurie, că-mi revăd colegii și cu mare groază că urmează un nou an în care trebuie să învăț pe rupte ca să intru la un liceu bun sau la o facultate de prestigiu.

Că aveam nevoie de medie, avem nevoie de cunoștințe serioase ca să sper la o notă bună pentru intrarea la facultate. La liceu, eram vreo 40 pe loc, iar la facultate, la Jurnalism, când am dat eu examen, eram  vreo 20 pe loc, parcă. Și examene cu nemiluita. Probă eliminatorie, examen scris, examen oral, fără număr.

Intrarea la o facultate în București era, de altfel, singura mea speranță de a evada din Focșani, un oraș cu multe altele din România, fără perspective, fără oportunitatea unei cariere. Știam că doar așa pot deveni cineva: învățând pe rupte! Aveam nevoie de note fabuloase la BAC și apoi, la fel, pentru facultate.

HA, HA, HA! Dar acum? Dispar vreo câteva zile din România și, când mă întorc, ce să vezi? Cică nu mai ai nevoie de BAC pentru a merge la facultă!

Dumnezeule! Mai tare de atât nu se poate! Ai, n-ai BAC, sigur ai facultate!

Ce trebuie să te mai chinuiești cu tocitul cărților pentru BAC? Nu-i mai simplu să stai prin baruri, decât închis în casă cu orele? Lasă, că îl iei tu cândva! Dacă e musai!

Și cât de proști am fost noi, ăștia care am rupt cărțile în două! Și nu cele de poker! Cât am mai învățat! Și pentru ce? Ca să vină unul fără BAC să emită aceleași pretenții ca tine la angajare?!

Cică tinerii din ziua de azi au o mare problemă cu BAC-ul. Pur și simplu, orice subiect, de la orice materie, probă de examen, e prea greu ca să poată lua note de trecere! Și atunci a fost eliminat. Pardon, transformat în “opțional”!

Dar examenul de Capacitate nu e greu? Dar examenul de Master nu e greu? Păi să le eliminăm pe toate! Delete all!

Și ce mândri vom fi, apoi, în fața Europei, că vom avea cei mai mulți tineri cu studii superioare din toată UE! Cine ar mai fi ca noi? Învățământul  ar dudui, toată lumea ar fi mulțumită. Am avea doar doctori!!!

Căci, la cum evoluează lucrurile, poate doar la Doctorat se va mai face diferențierea între cei proști și cei deștepți. Deși, chiar și asta cu Doctoratul se poate rezolva ușor, în ziua de azi cu celebrul joc de taste “Copy- Paste”!

Serios. În loc să-i convingem pe tineri să pună cumva mâna pe carte, în loc să le dăm sancțiuni împotriva chiulului, în loc să luăm niște măsuri pentru sprijinirea studiului, noi ce facem? Facem exact pe dos, înlesnim non-cultura și îndobitocirea!

Așa că, dragii mei boboci, sau, dragii mei elevi aflați la începutul unui nou an școlar, ce naiba mai căutați la școală? Oricum chiulangii clasei, cei care se vor fi distrat în 12 ani de școală ca nimeni alții, vor avea aceleași pretenții ca voi, tocilarii!

Oricum, veți ajunge cu toții doctori! Pe bune! Ce mai căutați la școală? Doar barul de lângă e, deja, deschis!

Fă, doamnă!

1

Știu, sună șocant apelativul! Dar dacă o ministresă l-a primit de la un prim-ministru, chiar nu văd de ce am face noi pe pudibonzii, de ce l-am blama pe bietul mascul. Doar ăsta este trendul de sute de ani încoace. Iar doamna ministresă nici n-a schițat vreo grimasă. A acceptat-o, a înghițit-o și l-a privit recunoscător pe stăpânul ei, la fel cum fac milioane de alte femei în România asta patriarhală.

În fine, am stat mult să mă gândesc dacă să accept sau nu provocarea Catchy de a le scrie doamnelor cititoare dedicate acestui site. Pentru că citesc textele celorlalți autori care publică pe site-ul acesta și mă ia capul. Ei scriu frumos, creează imagini, vă descriu, vă înalță în slăvi, vă intră în suflete. Aveți nevoie de astfel de texte, sunt convins.

Dar eu sunt altfel. Eu nu știu să scriu frumos. Eu spun lucrurilor pe nume. Și cu asta basta! Că viața reală nu e descrisă în cuvinte frumoase. Viața reală, “fă, doamnă”, e nașpa. E nașpa rău!

Când bărbatul se duce cu centurista de la colțul străzii și te lasă pe tine cu copiii în brațe, viața e “fă, doamnă” și nu “draga mea soție iubită”!

Când bărbatul uită de aniversarea celor x ani de căsnicie, viața e “fă, doamnă” și nu “draga mea soție iubită”!

Sau când bărbatul vine puțind a whisky ieftin și pretinde mâncare pe masă în schimbul unui dos de palmă, chiar că viața e “fă, doamnă” și nu “draga mea soție iubită”! Și n-o spun eu, ci româncele care trăiesc zi de zi viața asta de “fă, doamnă”!

Pe bune, câte dintre voi n-ați fost înșelate, prostite-n față și chiar abuzate? Prea multe, vă spun sincer. E păcat, e îngrozitor, e strigător la cer ce vi se întâmplă. Dar e realitatea cotidiană, realitatea “fă, doamnă” și nu visurile din niște texte scrise frumos, cu niște cuvinte mieroase.

Și, am impresia că vă place viața asta. Serios! Da, voi avea acum o avalanșă de pietre aruncate spre mine. Aproape că vreți să mă răstigniți! Ce tâmpenii spune cretinul ăsta? Cum își permite? Cum de ne jignește în halul ăsta?

Păi, de ce vă place?

Argumentele pe Catchy.ro, aici.

Primul meu rol!!! Poftiți de criticați!

A fost doar un examen. Unul dintre multele pe care le-am susținut de-a lungul timpului.

Emoții, însă, am avut mai multe ca niciodată. Pentru că a fost ceva complet nou, venit după niște ani buni de altfel de reguli.

Aici, la prima filmare ca actor, a fost altceva. A trebuit să mă lupt cu mine, să mă exteriorizez, să simt prin pielea personajului. Eu să fiu el.

Nu știu dacă am reușit. Specialiștii spun că e o surpriză plăcută. Acum, când văd filmul, mă gândesc că aș fi putut face mult mai multe. Mult mai multe.

Cine știe, poate data viitoare! 🙂

Le mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine. “Nevestei” Anca Mihaela Leahu, tuturor colegilor cursanți, genialilor profesori Mircea Gheorghiu și Mihai Brătilă și, mai ales, TV& Film Academy by Ruxandra Ion.

Aștept părerea voastră, dragii mei cititori. Fiți blânzi. Mai am enorm de multe de învățat. Dar timid, cu zâmbetul înghețat pe buze, cu inima cât un purice ca în prima zi de școală, am pășit și în lumea asta fascinantă. O descopăr cu mare bucurie și, cum spuneam, poate va fi doar începutul.

Să readucem bârfa pe facebook! Lista “Cele 10 femei care mi-au influențat viața”

sursa foto: http://www.fourwheeler.com

sursa foto: http://www.fourwheeler.com

Dintr-o dată facebook-ul a devenit cea mai cultă rețea de socializare. Nu mai vezi tu o pisi cu poze în oglindă, nu mai vezi tu niște buze țuguiate, niște costume de baie asezonate cu silicoane, nici măcar o mâncare dintr-aia ca la mama acasă de-ți plouă-n gură.

La dracu!

Peste tot, doar liste cu cărți. Shakespeare, Voltaire, Cărtărescu, Patapievici, toți, frate! Nu lipsește unul. Că cică noua modă e “Lista cu cele 10 cărți care ți-au influențat viața!”. După icebucketchallenge, a venit rapid asta. Pentru că… cărți și din seria… să se știe la popor!

Păi, dacă nu e românul cult, atunci cine? Doar, la 5 dimineața, sunt cozi de sute de persoane în fața BCU (Biblioteca Centrală Universitară- pentru marii “cititori”), mai ceva ca pe vremea lui Ceașcă la cozile pentru lapte. Toți vor să apuce măcar o carte, că sunt mistuiți de setea de cultură, deși TVR Cultural a fost închis din cauza audiențelor cu minus.

În schimb, facebook-ul a devenit un fel de almanah (plural “almanahe”) cu titluri de cărți care mai de care mai pompoase.

Oameni buni, eu îmi vreau facebook-ul înapoi, cu buze țuguiate, cu silicoane și sarmale ca la mama acasă. Pentru că eu sunt român autentic, nu fariseu, și nu-mi trădez tradițiile și valorile, așa… după cum bate vântul sau moda. Pentru că mie îmi place mai mult bârfa decât cartea și mă uit seara la Capatos (că d’aia are audiența până la ceruri față de defunctul TVR Cultural) și o am exemplu pe Drăgușanca și nu pe Mungiu Pippidi (pentru ăia “culți”: Să știți că nu merită să vă bateți capul să aflați cine e Pippidi! Nu recomandă rețete de slăbit și nici vreo operație estetică și, de multe ori, folosește cuvinte imposibil de înțeles. Și nici măcar n-are gusturi la eșarfe!).

Dar cum readuci bârfa pe facebook că “almanahele” ne-au inundat? Foarte simplu! Inventezi lista “Cele 10 femei care mi-au influențat viața”. Bagi repede zece muze și provoci trei oameni. Și tot așa.

Și să vezi bârfă:

– să vezi bârfă, scandal și șușoteli printre cunoștințele tale. Că amanta se va supăra că n-ai pus-o prima pe listă. Că nevasta se va supăra că au mai existat alte 9 în viața ta. Că un prieten de-al tău va afla că ai fost și cu actuala lui soție.

– să vezi bârfă, scandal și șușoteli la serviciu. Că i-ai tras-o ăleia de acum e nevasta șefului. Și că acum amândoi i-o trageți aceleiași amante.

– să vezi bârfă, scandal și șușoteli în cartier. Că știau babele de la parter că aia de la 7 e curvă, dar n-aveau dovezi până acum.

În plus, trebuie să-i alegi cu mare atenție pe cei trei pe care îi provoci să ducă lista mai departe.

Neapărat unul trebuie să fie șeful. Să spună șeful tot! Să zică de secretara cutare, care acum e adjuncta lui. Să zică de aia care ia prime de merit lună de lună, deși e în concediu. Să zică de fosta ta colegă, care acum are salariu mai mare ca tine, deși are rezultate mai proaste. Să zică tot! (Ca să nu fiu acuzat de misoginism: șeful poate fi o femeie, iar lista poate conține bărbați).

Altul trebuie să fie prietenul tău cel mai bun. Să zică și el tot! Să zică de blonda pe care, cică a dus-o acasă că-i era rău, deși tu ai fi vrut să o mai ții în club. Să zică de bruneta căreia i-a aflat numărul de telefon după ce scotocit prin agenda ta cu numere preferate.

Și, Doamne ferește, să nu zică și de nevastă-ta, că atunci îți dai singur cu lista-n cap! Și te rogi să se umple iar facebook-ul de cultură. Că tare prost ai fost să vrei revoluție și să-ți păstrezi valorile!

Al treilea poate fi oricine, dar nu însăși nevastă-ta, că nici prin cap nu-ți trece (și până la urmă, nici nu vrei să afli) câți prieteni de-ai tăi va trece pe listă!

PS: Pentru cei care au accesat acest articol doar pentru titlu, crezând că voi face dezvăluiri șoc despre femeile cu care m-am culcat de-a lungul vieții. Nu vă recomand o carte, ci o melodie: “Ce bine-mi pare că ți-ai luat țeapă!”.

Ți-e greu? Liniștește-te! Mâine îți va fi și mai greu!

securedownload

Nu simți câteodată că-ți explodează capul? Că nu poți respira și că te doare pieptul? Că nu mai faci față nervilor și problemelor? Că tot ce încerci să faci sfârșește prost? Că nimic nu-ți mai iese? Că nu mai ai nicio soluție?

Ai întârziat cu plata ratelor și banca te amenință că-ți ia casa? Facturile vin avalanșă peste tine? Nu mai ai clienți pentru afacerea ta? Sau ai fost concediat? Toți cei din jurul tău au aceleași probleme și nimeni nu te poate ajuta? Crezi că este cea mai proastă perioadă din viața ta?

Oprește-te! Respiră! Nu te mai gândi la nimic! Încearcă să simți vântul și razele soarelui. Pentru astea nu trebuie să plătești, așa că bucură-te de ele!

Pentru că mâine îți va fi și mai greu! Pentru că soarta îți poate demonstra că oricând îți poate fi și mai rău, deși tu ai fi pariat că mai rău de atât nu se poate. Mâine vei primi o nouă lovitură. Habar n-ai ce. Dar soarta va găsi un nou croșeu pe care să ți-l aplice în bărbie.

Dar, până la urmă, asta înseamnă viața. Cu suișuri și coborâșuri. Multe coborâșuri. Uneori atât de multe încât crezi că ai ajuns în Groapa Marianelor. Iar tu, ca să urci, trebuie să lupți cu toată firea ta. Să dai totul și chiar mai mult. Să inventezi lucruri noi și chiar să te reinventezi pe tine. Ai mai făcut-o. Doar ai atins Everestul, cândva ai fost acolo! Știi cum e când ți-e bine, știi drumul. Că viața așa ți le dă: pe toate o dată. Lucrurile bune toate, relele la fel.

Acum ți-e rău, dar scrie la zodiac că, din 15 Septembrie, toată lumea o va duce bine. Toate zodiile, toți amărâții, toată lumea va avea succes. Va fi o explozie de bucurie. Bine, nu cred că zodiacul ăsta atât de optimist, încât pare creat de un bețiv la orele 2 ale dimineții, se poate aplica pentru bieții ucraineni. Că rușilor nu le pasă de zodiacul de prin România. Nici virusului Ebola nu cred că i se aplică în Africa. Își face treaba indiferent de zodii.

Dar citind aceste rânduri, nu-i așa că deja te simți mai bine? Altora le e mult mai rău. Au războaie, au boli necruțătoare, n-au apă nici măcar de băut, d’apoi de dușuri! Lor le e greu! Într-adevăr le e greu! Tu doar te plângi, faci mofturi. Așa că treci dracului la muncă și lasă smiorcăiala!

xxxxxxx text dedicat unui prieten care se smiorcăie chiar mai mult decât o jună aflată la prima ei despărțire. Vi-l dedic, însă, și vouă, tuturor celor care credeți că mai rău nu se poate. Ba se poate!