Ne-am întâlnit în urmă cu şase ani, într-un orăşel din Germania.
Părea că nu avem nimic în comun, dar acel „coup de foudre” ne-a lovit pe amândoi imediat. A fost dragoste la prima vedere!
Era frumoasă, superbă chiar, aş putea spune. Ce „eleroane” avea. Şi ce „faruri” şi ce „aripi”. Mamă, şi ce „posterior”.
Apoi, glasul ei! Niciun sunet nu-mi mai ajunsese la inimă ca cele scoase de ea. Pur şi simplu, mă fascina.
Era elegantă, rece, cu o postură demnă, dar şi foarte modernă, în acelaşi timp.
Unii prieteni mi-au spus că nu-i de mine. Că-i prea scumpă! Că nu- mi permit o relaţie cu ea.
Şi, totuşi, eu am insistat.
Eram tare mândru de ea. Când ne plimbam pe stradă, mulţi întorceau capul după ea. Ba au fost unii, mai îndrăzneţi, care m-au întrebat unde am cunoscut-o şi dacă mai are surori şi pentru ei.
Timp de şase ani, relaţia noastră a fost aproape perfectă. Nu m-a dezamăgit niciodată. Bine, poate că erau şi unele mai frumoase care treceau pe lângă noi şi pe care mi le-aş fi dorit, ca orice bărbat pofticios. Dar m-am abţinut. Atât mi-am permis şi nu am vrut să stric visul nostru frumos doar pentru o „tură” cu alta.
În urmă cu câteva zile, am decis, totuşi, să spun „Stop”.
Începuse, deja, să fie costisitoare. Vroia cadouri tot timpul. Ba una, ba alta, toate din ce în ce mai scumpe.
Am iubit-o mult, enorm. Vine, însă, o vreme în viaţă când trebuie să te gândeşti mai întâi la tine. Poate că am fost egoist, dar nu se mai putea aşa. Pur şi simplu nu se mai putea.
Aşa că ne-am despărţit fulgerător.
Şi, tot la fel de fulgerător, şi-a găsit pe altul. Unul care spune că şi-o permite, care e, deja, topit după ea şi care i-a promis că o va alinta ca pe o prinţesă.
Aşa că ne-am luat la revedere. Eu cu ochii în lacrimi, ea îngâmfată ca întotdeauna. I-am privit spatele pentru ultima oară, în timp ce se îndepărta cu celălalt.
Acum, sunt trist şi singur.
Vreau să mai spun doar atât: „Adio, maşinuţa mea dragă, Golful meu IV, primul meu automobil! Adio! Nu te voi uita vreodată!”
wayy e masinuta mea preferata :X
Si a mea a fost! Pana ieri! 🙁
ce ti s-a intamplat cu masina?
Masina avea zece ani si incepusera sa-i pice tot felul de lucruri mecanice. Am fost sfatuit sa o dau, ca trebuia sa mai bag bani in ea si nu merita. Caroseria si interiorul aratau, insa, extraordinar pentru ca aveam grija de ea. Imi pare rau, dar asta e. Daca imbatranise… Trebuie sa avem si varste apropiate ca sa ne iubim. 🙂
iti multumesc.
aha, deci suferi! mie nu mi-ai lasat impresia ca este asa grav!
Uf, eu care credeam ca doar eu sunt in sufletul tau! 😛
ce m-am speriat….credeam ca ii spui scumpei tale sotii!Doamne fereste!hai ca nu sunt sanatoasa…
Nu e cazul sa ma despart de Cristina. Ne intelegem foarte bine, desi este si ea destul de costisitoare, uneori. 🙂
Domnule care te lauzi cu atatea studii, inclusiv limbi straine, „coup de foudre” este corect!
Ai dreptate. Ce te-am contrazis eu? Mai calm ca suntem oameni, nu animale. Gandim problema…. stii reclama.
iti cumperi alta masina? daca da ,ce fel de masina?
Cam da. Una mai spatioasa pentru ca, in curand, vom fi trei in familie. Momentan, insa, n-am bani de alta. Strang la ciorap. Poate prin iarna.
multumesc.
si sa speram ca nu va fi cazul niciodata pentru ca este mai bine asa…
Auzi, nu știu ce inimă ai avut s-o lași, la vârsta asta, să plece cu un fante care spune că şi-o permite, că e, deja, topit după ea şi că o va alinta ca pe o prinţesă! Știi doar că nimeni nu-și caută iubirea pe la secția de geriatrie. Eu cred că ai predat-o unui traficant de organe! 😀
Buna, in dimineata asta am descoperit ca ai si tu blog si vreau sa iti urez mult succes in cariera si numai bucurii in viata personala alaturi de familia ta.m-a amuzat foarte tare povestirea ta si sa stii ca zilele trecute chiar ma gandeam si eu la asta, oare ce se simte cand iti vinzi masina(si eu intentionam sa o fac), cred ca e foarte trist deoarece sunt atatea amintiri care ne leaga.
Numai bine,
Da, este foarte trist. La mine, a fost prima masina doar a mea. Ne-am despartit cu lacrimi. Eu cu ochii, iar cu spalatoarele de la faruri.
buna asta :))
Acum vreo 5 ani ….tot din Germania a luat sotul meu un ford focus sport cu modificari alea alea …nu prea ma pricep eu ….era negru arata senzational si ”fugea” la fel ….
Desi nu prea am fost de acord, ca stii tu, copilul in masina …sa nu mearga cu viteza …a inceput sa imi placa mult masina …..si…peste ceva timp adik mai exact peste cam un an a trebuit sa o vindem ….greu , extrem de greu a fost …..
Deci, timp de un an, nu am avut nici un fel de problema cu masina ….cum a venit clientul s.a stricat nu stiu ce pe la ea …a reparat.o totul k….am vandut.o intr.un final.
Aici vine partea cea mai tare …….omusorul ala a avut numai probleme cu ea ….pana cand a vandut.o si el ….si uite asa am aflat ca a schimbat vreo trei proprietari ….sa speram, ca tie nu ti.a parut chiar asa de rau cum mi.a parut mie :))))))
Stiu, e tare greu sa te desparti de ea.
Mi-am dat seama ca ti-a fost tare draga masinuta … lasa , ca , dupa ce iti vei lua alta aceea iti va fi si mai draga chiar daca , cred ca nu vei uita prima masina niciodata !