CARIERA

Fiecare copil visează să aibă o meserie frumoasă atunci când va fi mare. Unii se visează doctori, alţii se visează profesori… Eu îmi trăiesc visul copilăriei.

Cu o mică pauză, de vreo doi ani, când imi doream să mă fac medic, de când mă ştiu, am visat să mă fac jurnalist. Evident, nu ştiam eu cu ce se mănâncă această meserie, dar mirajul televiziunii m-a atras din copilărie.

Nu spun că mi-a fost uşor, dar, surprinzător, nici foarte greu pentru că am avut parte de noroc, dar mai ales de hotărâre. Am fost decis. Am ştiut exact ce vreau să fac din primul moment al carierei.

Când m-am angajat pentru prima oară, m-am dus cu CV-ul în braţe, fără nicio recomandare şi am cerut să fiu lăsat şi eu în probe.  Nu aveam experienţă, de abia terminasem Facultatea de Limbi Străine şi trecusem în anul al treilea la Jurnalism. Aveam, însă, foarte multă voinţă şi chef de lucru. În urma a patru săptămâni de probă, am reuşit să sparg cercul vicios “Nu ai experienţă, nu te angajăm!”.

Am fost angajat, evident, pe un salariu mediocru, ca orice tânăr aflat la primul loc de muncă. Veneam, însă, primul şi plecam ultimul. Asta timp de şapte ani de zile. Nu ştiu de unde găseam atâta energie. Probabil pentru că mă fascina ceea ce făceam. Am realizat reportaje din aproape toate domeniile: politic, social, eveniment, monden. M-am străduit să dau tot ce am mai bun, în fiecare. Evident, am mai şi greşit că doar nimeni nu s-a născut învăţat.

În martie 2011, s-a dovedit, însă, că eforturile mele nu au fost în zadar. Am primit un telefon şi mi s-a cerut să vin la o probă. Era vorba despre Poveştiri Adevărate, o emisiune de referinţă pe piaţa românească. A fost chimie la prima vedere, cred eu. M-au sedus imediat formatul, colega Ioana, studioul, oamenii de la Acasă. Implicit, le-am plăcut şi eu lor, nu de alta dar nu m-ar fi angajat!

Şi uite aşa, din 14 aprilie 2011, “poveştesc” împreună cu Ioana Maria Moldovan, în fiecare zi, de luni până sâmbătă, de la 16.30, la Acasă Tv.

Aceasta este povestea carierei mele, pe scurt. Evident, au fost şi momente foarte grele, când credeam că e mai bine să renunţ. Dar nu am cedat. Am vrut televiziune şi am ajuns să fac televiziune. Fără compromisuri, fără relaţii, ci cu foarte multă muncă şi mai ales voinţă.

Fără a fi vorba de laudă, îmi permit să le dau un sfat tinerilor care sunt la început de drum, în căutarea primului job: „Se poate!”. Este greu, sunt multe obstacole, dar puteţi reuşi! Dacă vi se închide o uşă, căutaţi o alta şi alta şi alta, până când vi se va permite să vă trăiţi visul. Cheia succesului cred că este hotărârea şi nu compromisurile sau relaţiile. Eu nu am avut parte de „ajutoare”, ci doar de hotărâre extrem de puternică.

45 de păreri la “CARIERA

  1. Ei bine Dan, nu esti singurul care din copilarie dorea sa se faca JURNALIST. Si eu imi doresc acelasi lucru. Dar pana sa devin jurnalist adevarat mai am de mancat vreo 4 ani de facultate si vreo 2 ani de liceu, pentru ca sunt abea clasa a XI-a la un liceu cu profil de jurnalism. Bine la mine se exclude televiziunea, pentru ca nu ma simt asa de bine in fata camerei dar in fata microfonului de la radio sunt AS.

  2. buna dan ! e prima data cand iti scriu pe blog . prima data cand am auzit ca ioana va ava un nou coleg a fost pe blogul ei . acolo am auzit prima data de ” dan cruceru ” ; apoi , te-am vazut la tv , la povestiri , alaturi de ioana sau singur . ma bucur ca ai reusit sa ajungi pana acolo , sus , la televiziune si asta datorita perseverentei si ambitiei tale . ce pot sa spun mai mult decat : felicitari ! bravo ! esti ceea ce ai vrut sa fii ! 0 zi buna in continuare ! cu drag , andrada

      • ok… 🙂 . nu ma asteptam sa spui asta … m-ai uimit ( in sensul bun) . multe persoane publice , vedete , nu accepta criticile . sunt genul de persoana care iti spune totul verde-nfata deci , daca am ceva de spus , ceva critici , fii sigur ca nu o sa le ascund 🙂 . o zi buna ! cu drag , andrada

  3. ma numesc monica si va urmaresc din strainatate.faci pereche buna cu colega ta pe sticla.sunteti tare frumosi amandoi.iar tu ….esti un scump.imi place foarte mult emisiunea voastra si sper sa o tineti tot asa.apropo……imi place la nebunie felul in care te imbraci.cine iti alege hainele pt emisiune?pupici si mult succes in continuare

    • Iti multumesc frumos pentru cuvintele tale. Am sa-i transmit si Ioanei. Cat despre haine, ce pot sa spun: exista niste stilisti, niste oameni doxa de carte si cu foarte multe idei pe care trustul ii care si ale caror conceptii sunt transformate in realitate in tinutele mele. Evident, ei se ocupa de toata gasca, nu doar de mine.

  4. Dan, chiar nu mă pot abţine la un comentariu. Eşti primua persoană din programul Acasă TV care îmi răspunzi la mesajele date pe un blog sau forum. Am văzut că id-ul meu nu l-ai introdus. Dar nu mă supăr. Te urmărsc în fiecare zi la ştiri alături de Ioana. Mi-ar plăcea ca odata visul meu de a ajunge pe platourile Poveştirilor Adevărate şi de a ţine i mocă conversaţie pe asupra unor teme. Aş vrea să te rog să răspunzi la mesajul meu. O zi plăcută şi toate cele bune ţie şi soţiei tale.

    • Raspund, raspund. Ma straduiesc sa raspund tuturor. Se intampla, cateodata, sa nu am timp, dar ma straduiesc. Cat despre id-ul de mess, daca la asta te referi, nu dau accept decat prietenilor foarte apropiati, pe care ii cunosc personal. In plus, folosesc messul foarte rar. Dar ma gasesti aici sau pe facebook, unde imi petrec destul de mult timp.

  5. OK. Te inteleg perfect. Tu te poate obliga nimeni sa iti dai id de mess, dar iti multumesc inca odata ca miai raspuns la mesaj. Esti prima vedeta sa zic asa care tine o conversatie cu mine. As vrea sa ma prezint pentru a avea o idee cu cine povesteti:
    Mă numesc Moldovan Vinicius Dan, am 17 ani şi sunt din Alba Iulia. Mă uit pe program Acasă de când eram mic, şi asta se întâmplă şi în prezent. Sunt la Liceul De Muzică şi Arte Plastice în clasa X. Am 9 ani de pian şi unul de contrabas. Sunt deschis la orice fel de subiect atâta timp cât ştiu ceva în domeniu’ şi sunt foarte perseverent. C-am atât.

  6. buna,am si eu din clasa a-VI-a pasiunea pt jurnalism,imi doresc sa fac aceasta facultate dar si sa progresez aceasta meserie.In legatura cu facultatea as avea o intrebare:cate limbi straine trebuie sa sti,care sunt cele obligatori la facultate?

    • Pe vremea cand am dat eu la Jurnalism, a fost o proba eliminatorie de limba engleza. Acum, inteleg ca nu mai exista niciun test in privinta cunostintelor asupra unei limbi straine. Asadar, nu-ti trebuie sa stii engleza sau franceza sau orice alta limba straina in mod “obligatoriu”. Pot sa-ti spun, insa, ca te-ar ajuta foarte tare “pe teren”, dupa ce vei fi jurnalist cu acte. Sunt multe cazuri cand intervievezi persoane straine si macar engleza ar trebui sa o stii foarte, foarte bine. Asta ca sa nu te faci de ras in live sau, in fata colegilor, cand vor vedea inregistrarile.

      • multumesc mult pt acest raspuns care l-am luat ca un sfat,sper sa ma ajute Dumnezeu sa practic aceasta meserie.Daca o sa mai am unele nelamuriri in privinta jurnalismului,si as mai lasa niste intrebari la care te-as ruga,daca vrei binenteles sa imi raspunzi in cazul in care nu te-as deranja,deoarece nu am pe cine sa intreb.Inca odata iti multumesc pt raspuns.

      • il jignesti pe cruceru cu greselile astea!lasa net-ul si pune-te cu burta pe carte! asta te-ar ajuta mai mult!

        • Draga fvfgm hn, eu sunt un pic mai indulgent decat tine. Intr-adevar domnisoara are o problema cu “i”-urile. Din pacate, foarte putine persoane au grija la gramatica, pe internet. Incerc sa trec peste, desi eu tin la acest lucru. A fost, insa, o intrebare a unui cititor al blogului, asa ca trebuia sa o public si sa-i raspund.

  7. Cariera care ai visato uite ca sa indeplinit,orice vis poate deveni in realitate daca iti doresti cu adevarat!!Chiar daca sunt putin mica de 12 ani eu ador sa privesc AcasaTV acolo parca cind ma uit ma simt ca acasa!:)

  8. ○♥ξℓℓ∂♥(*_*) ♥●¯ °_°¯ ○ ♥عℓℓen@♥○ pe a spus:

    dan esti cel mai dragut si chear va sta bn tie si ioanei … app felikitari sa ai un copilas frumos sanatos si sa va bukuratzi uh si sotia ta de el
    :*

  9. Buna!..Ma numesc Elena si,vreau sa iti spun ca iti faci foarte bine meseria si te incadrezi bine in peisajul Povestirilor Adevarate alaturi de Ioana.Spor la munca in continuare,si s-a fi in forma mult timp de acum in colo.In legatura cu visul tau,asa am si eu un vis ,s-a ajung un om de televiziune,deocamdata am 17 ani si la 18 vreau sa fac Scoala de televiziune si film sau s-a fac o facultate cu profil de jurnalism.Sau as mai face si UNATC ,sa joc in filme….inca nu mi-am dat seama daca am talent;))…dar prima partea imi doresc sa se indeplineasca.Sa iti traiasca copilul!

  10. buna .ce pot sa zic ma bucur mult ca ai realizat ceea ce ti-ai dorit si sunt sigura ca nu tia fost usor deloc ,sti multi dintre oameni at cand vad pe cineva la tv,, critica dar fac asta fara sa cunoasca povestea lor, eu sunt tare mandra de u ca nu teai dat batut si sper sa nu o faci nici pe viitor.ioana este o scumpa si o femeie cu o mare sensibilitate iar u o completezi perfect.sincer va spun faceti o echipa frumoasa .

  11. buna, cautam pe net informatii despre ce inseamna compromisul in cariera pentru un proiect in cadrul facultatii, iar povestea ta mi-a atras foarte tare atentia si mi-ar placea, avand in vedere si experienta ta profesionala, sa stiu mai multe detalii despre ce a insemnat sau ce inseamna pentru tine “compromisul” ca jurnalist/om de televiziune

  12. Asta cu: NU AI EXPERIENTA, NU TE ANGAJAM e valabila si la noi,am o vecina care a terminat facultatea de drept la Brasov si lucreaza la un magazin de piese auto,nu-si gaseste de lucru in domeniul respectiv…dar cum sa ai experienta????

  13. Sall! Felicitari pentru blog…Sunt un fan de-al tau….Nu stiu cum sa iti zic,caut pe cineva care sa imi poata face o idee despre Facultatea de jurnalism si stintele comunicarii(fjsc),sunt in clasa a XII-a,si imi doresc o ”cariera” in jurnalism….imi place cu ce te ocupi tu,poate poti sa ma ajuti cu ceva informatii despre facultate,avand in vedere ca ai urmat cursurile ei…Imi pare rau daca te deranjez,nu ne cunoastem,nu nimic, si te supun la ceva de genul asta…..Daca poti te rog,sa imi zici si de alte facultati bune de jurnalism….Inca o data scuze de modul de abordare….

    • Salutare. In primul rand, iti multumesc pt primul tau comentariu. Despre FJSC, sunt multe de vorbit. Pe scurt, facultatea te ajuta sa inveti bazele jurnalismului. In plus, te ajuta la CV. Esti mai bine vazut la o angajare, decat unul fara FJSC. Si inca ceva: iti da posibilitatea sa te lipesti pe langa vreun profesor care lucreaza in media si care sa te ia in practica. Asta iti trebuie mai mult decat orice. Sa incepi sa te invarti in acest mediu. Eu m-am angajat dupa ce unul dintre profii mei a spus la curs ca Prima cauta reporteri. Am stat o luna in probe, in care am demonstrat ca am potential, si m-au angajat. De aici, depinde doar de perseverenta ta. Trebuie sa stii, insa, ca jurnalismul se face multi, multi ani doar din placere. Banii pot veni foarte tarziu sau niciodata. Am stat pe salarii mizere ani buni. Daca vrei sa faci bani repede, jurnalismul nu este o optiune.

        • Nu stiu ce sa raspund la intrebarea asta. Multi fac o facultate intr-un domeniu si ajung sa lucreze intr-un domeniu care n-are nicio legatura. Fa o facultate care sa-ti placa. Nu stiu daca ceva pe domeniul bancar- financiar nu este mai potrivit pt vremurile actuale. Cred ca este, insa, plin si acolo.

  14. Wow..Frumoasa povestea :). Sunt in cls a XI-a si mi-am dorit intotdeauna sa ajung in fata camerelor de filmat. M-a ajutat mult ce ai spus si sunt si mai sigur pe mine ! Sper ca voi ajunge pe urmele tale!

    • Iti multumesc pentru comentariu. Sper ca te-a ajutat real si sper sa ajungi chiar mai sus decat bine.

  15. Ai intr-adevar o poveste interesanta si ma bucur ca in cazul tau a fost cu final fericit…e placut sa mai auzi ca oamenii reusesc ´´pe cont propriu´´ , prin multa munca si indarjire.Asta te face sa crezi in continuare ca nu e chiar totul pierdut.
    Si eu am terminat Facultatea de Stiinte Politice,Administrative si ale Comunicarii,sectia Jurnalism.Si nu am apucat nici macar sa incerc sa profesez.Stii,de fapt acesta este marele meu regret.Ca nici macar nu am incercat.Intre timp mi s-a oferit sansa unui job bun in Germania si am profitat.Bineinteles ca acesta nu are nimic de a face cu specializarea mea.Aici,am o viata frumoasa si stabilitate din toate punctele de vedere.Sunt ,insa foarte trista.Golul pe care il simt in fiecare zi nu poate fi umplut cu nimic.Nici macar cu norocul sau bucuria de a trai intr-o tara civilizata.E vorba de visul meu,pana la urma,de momentele in care ma visam o femeie implinita,cu cariera.Stiu ca pot si as avea multe de spus in acest domeniu,e o pasiune inainte de toate.O pasiune dezvoltata inca din gimnaziu,apoi liceu.Momente in care am inceput sa cochetez cu tinutul discursurilor prin scoli,prezentarea diverselor evenimente din liceu.Acesta a fost inceputul.Mi-am dat seama ca este punctul meu forte,pur si simplu.A urmat apoi facultatea, in care m-am implicat cu atata placere.Si apoi am plecat…poate si putin speriata de persoanele care imi repetau fara incetare ca e un domeniu in care reusesti cu greu sau ca e aproape imposibil,ca ´´pe sticla´´ se promoveaza un anumit gen de persoane ca in spatele sticlei,ca femeie mai ales ,trebuie sa fii dispusa la anumite compromisuri si ca in esenta nu intereseaza pe nimeni daca ai ceva de spus in acest domeniu,daca esti dispus sa inveti si sa progresezi.Ma rog,tot felul de lucruri,tot felul de mentalitati…cu toate acestea nu mi-am pierdut speranta iar momentele in care aud povesti precum a ta imi dau dreptate.Acum sunt aici de aproximativ trei ani,dar as veni maine acasa daca as stii ce pasi ar trebui sa urmez si unde as putea apela.Nu as vrea sa treaca timpul pe langa mine si sa raman o viata cu acest mare regret.Imi cer scuze,poate am scris un pic cam mult,dar sunt putine momentele in care poti sa iti spui povestea cu sinceritate,sa fii ascultat si inteles!

    • Iti multumesc pentru comentariul tau, chiar daca e cam lung. 🙂
      Cred ca te-ai speriat prea repede, macar trebuia sa incerci. Sa te zbati macar un an, sa bati la toate portile posibile si abia apoi sa pleci, daca nu reuseai nicaieri.
      Nu stiu daca e bine sa te sfatuiesc sa te intorci si sa incerci acum. Poate ca toate se fac la timpul lor. Poate ca, acum, nu ai mai reusi nimic. Poate ca trenul tau are destinatia Germania si nu Romania. Poate ca acolo iti este mai bine, decat ti-ar putea fi vreodata in Romania.
      Este o decizie personala.
      Cat despre compromisuri… sunt multe vedete care le-au facut. Sunt, insa, si altele care au reusit fara pupaturi in dosuri sau ridicat de fuste. De exemplu, colega mea, Ioana. Nu a facut niciun compromis. A fost foarte serioasa tot timpul si nimeni nu a incercat macar sa-i propuna vreo mizerie. Cred ca apropourile urate apar si atunci cand le dai apa la moara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *