Personajele din imagine sunt trei tineri minoritari. Nu am nimic cu etniile, dar ştiu sigur că sunt minoritari pentru că îi văd în fiecare zi de la fereastra casei mele. Ştiu exact cu ce se ocupă şi, acum, vă arăt şi vouă.

Lângă noi este o fostă fabrică. Într-adevăr cam în paragină.

Iar tinerii ăştia ce s-au gândit? Să facă şi ei un ban cinstit. Aşa că s-au pus pe treabă. Doi lucrează de zor, al treilea, o domnişoară stă de şase. Să nu-i prindă cineva că distrug o proprietate. Nu m-au văzut, însă, şi pe mine, care, de la fereastră, le făceam câteva poze.

Concret, băieţii ăştia adună fier vechi. Teoretic, adună. Practic, îşi fac rost singuri, atunci când cred că nu-i vede nimeni. Ajutaţi de un topor, treaba se face relativ foarte repede. În doar câteva minute.

Şi, uite aşa, tinerii pleacă satisfăcuţi, cu zâmbetul pe buze. Au mai strâns câţiva leuţi în buzunar. Păcat că au distrus un perete al unei fabrici.

Mă întreb în cât timp vor termina tot fierul din fabrică. Dar nu mă mai miră nimic. Alţii au furat combinate întregi! Cum să nu fure şi amărâţii ăştia câteva zeci de kilograme de fier! Mare scofală!