De curând, am fost la teatru. Nu mai mersesem de mult timp şi am ţinut să-i ofer şi Cristinei un respiro de scutece.
Zis şi făcut! Aşa că am poposit la Metropolis, la „Doi pe o bancă”- Adela Popescu, Mihai Bendeac.
Iniţial, recunosc că am fost destul de sceptic. Nu am crezut că doar doi actori vor putea să mă ţină captivat o oră şi jumătate.
Şi, totuşi, s-a întâmplat. Piesa a avut de toate: comedie, momente tensionate, săruturi, palme, lacrimi. Iar actorii au fost fabuloşi. Chiar şi scenele de bătaie le-au jucat ireproşabil de a duduit toată sala! 🙂
Aşa că vă recomand această piesă cu căldură!
ce frumos! un cadou mai reusit ca acesta nu exista. sa nu faceti greseala care am facut-o eu cu copilul (am o fetita de 10 luni) si m-am dedicat total cresterii ei fara nici un ajutor. relatia dintre parinti are de suferit cand nu exista macar un respiro saptamanal. si oricum sotia are nevoie sa se simta iubita si protejata acum. mult succes in continuare !
Multumim. Incercam sa mai avem si noi viata, dincolo de bebe. Nu prea ne iese, dar incercam.
interesanta descrierea ta!sper sa am si eu ocazia de a vedea aceasta piesa de teatru…
Va rog!
Am citit ca Adela a primit o palma”BUNA” de la Bendeac,joaca tare amindoi,la sf.se saruta!Bravo,asa momente sa mai aveti ,de respiro…Cu cine a stat mititica?
Cu bunica. Mama Cristinei. Multumesc pentru gandurile bune.
D-le Dan Cruceru, sunt Cernat Magdalena, cea cu care ati facut reportajul referitor la protezele mamare, si as dori, daca se poate sa obtin un dvd cu inregistrarea. Imi cer scuze pt. interventie dar chiar mi-as dori acest lucru. Mii de multumiri inca o data pt. reportaj.
Draga doamna, eu va multumesc pentru interviu. Gasiti reportajul pe site si in curand si aici pe blog. Puteti sa-l copiati, sunt sigur ca stie unul dintre baietii dvs. Nu pot sa va pun la dispozitie un dvd.
Multumesc mult
Lipsa unui teatru in orasul nostru este unul dintre putinele motive de regret ca nu stau intr-un oras mai mare!
De unde esti? Daca poti, incearca sa faci naveta pentru cate-o piesa buna.