Vă provoc pe toţi la cultură! Aici să vă văd! E clar că, în nebunia cotidiană, foarte puţini dintre noi mai citesc. Cel mult mai răsfoim nişte tabloide. Şi, totuşi, hai să încercăm!
Ca să fiu sigur că va exista şi tentaţie, vă recomand o carte genială. E volumul meu preferat, o carte pe baza căreia mi-am făcut şi lucrarea de diplomă la facultatea de limbi străine.
„1984”- George Orwell. Este o distopie- opusul utopiei, o lucrare care relatează despre răul suprem.
Foarte pe scurt, în „1984”, comunismul atinge paroxismul. Autorul duce acest concept ideologic la nivelul maxim imaginabil, acolo unde, dacă ar mai fi rezistat în istorie, poate ar fi şi ajuns. Eroilor li se interzice totul, inclusiv dragostea, acei fluturi în stomac, evident, dacă nu sunt planificaţi de Partid. Partid cu „P” mare pentru că organizaţia conducătoare devine ea, însăşi, o entitate oribilă, terifiantă în acea lume. Totul este dus la un extrem aproape imposibil de imaginat, dar aproape tangibil pentru cei care au trăit perioada cruntă a comunismului.
Mă opresc aici cu recenzia pentru că nu vreau să divulg totul. Sunt convins că nu este un volum uşor pentru cei tineri, mai ales dacă nu au trăit acele vremuri ale Epocii de Aur. Vă asigur, însă, pe toţi că, deşi sunt prezentate noţiuni grele, firul epic este genial, captivant de la prima pagină până la ultima. Eu am terminat lectura acestui roman în mai puţin de două zile. L-am recitit apoi, în engleză, pentru nuanţe. A fost chiar şi mai captivant.
Aştept părerile curajoşilor care îndrăznesc să citească această carte!
Adică nu-ți ajunge că ne provoci la cultură, acum ne dai și extemporal din ea?! :)))
Hai că mă bag! Intrăm în vacanță judecătorească imediat și mai avem și noi, filologii aclimatizați în avocatură, timp să deschidem o carte-două!
(filologa-avocat, dornică de cultură 🙂 )
Haideti, doamna, ca puteti. Sunteti o femeie inteligenta si stiu ca o carte buna va unge sufletelul. Asa ca astept sa iei nota mare la extemporal. 🙂
eu nu am mai citit o carte de ani de zile spre rusinea mea.pentru ca nu mai am timp…in schimb citesc revistele mele preferte!
1984 – te felicit pentru alegere.
insa…
1. nu e despre comunism, e despre control independent de numele partidului aflat la putere – cartea a aparut si pe vremea raposatului, cu recenzii despre bestiile capitaliste 😛
2. e despre acceptarea benevola (pana la un punct) a controlului entitatii aflate la conducere asupra vietii tale si revolta tardiva cand te trezesti din mirajul societatii perfecte
3. cartea asta nu-i fictiune, o traim zilnic si din ce in ce mai dureros cu GPS, camere de supraveghere pe strazi, internet etc. pe care nu doar le acceptam dar ni le si dorim iar cand limita aia subtirica dintre supraveghere si control o sa fie incalcata… da’ poate-avem noroc si nu apucam vremurile acelea…
Ai dreptate in ceea ce spui. Recunosc ca era vorba despre totalitarism, dar am „personalizat” putin recenzia mea pentru a o apropia de Romania. Lectura unui roman englezesc n-ar fi foarte interesanta, daca cititorii autohtoni nu s-ar identifica macar putin cu personajele. Recunosc, am facut si eu putina manipulare. Cat despre actualitatea romanului, este evident ca suntem, deja, foarte buni prieteni cu Fratele cel Mare. Si inca ceva: multumesc sincer pentru comentariu.
Gata! O carte foarte interesanta, care m-a fascinat de la primele pagini.
Din pacate lumea descrisa de George Orwell nu este diferita de lumea noastra. Diferenta este una singura: in Oceania totul se facea ” pe fata”, iar la noi lucrurile se fac cu o usoara subtilitate. Ministerul Adevarului se regaseste aproape in fiecare institutie publica, razboiul din ziua de astazi este la fel de fals, tele-ecranul, fie el cu tub sau LED, iti prezinta fapte distorsionate si Minute de Ura ( un mogul sau un membru al opozitiei ).
Nouvorba este pe buzele fiecarui copil din ziua de azi, deoarece nimeni nu mai agita sa scrie corect. Din pacate acest lucru va duce la limitarea arie de gandire, vom ajunge inevitabil un neam de proli si ne vom multumi cu o cantec ( adica o manea ) si un gin Victoria.
*nu se mai agita, scuze.
Bravo, Paule! Sunt mandru de tine! Mi-a ascultat si mie cineva sfatul. 🙂 Glumeam. Cum spuneam, mie mi se pare o carte fascinanta si tot mai actuala.