Foarte fain a fost la Premiile Gopo, aseară. Oameni de calitate, organizare impecabilă, premianți minunați.
Ce am remarcat, dincolo de ce înseamnă actorie, cinematografie- aici se pronunță specialiștii: că am împrumutat moda de la Oscaruri. Și nu cred că e neapărat rău. Ei știu să zâmbească mai mult, să se bucure mai mult de ce au. Da, au mai multe, veți spune. Și noi avem destule, totuși.
Așa că zâmbetele trebuie să fie și pe fețele noastre. Mai ales la un eveniment important, ca cel de aseară. Trebuie să te simți bine că ești acolo!
Iar noi, gașca noastră, ne-am comportat ca atare. Am zâmbit, ne-am simțit bine, ne-am pozat. Singuri- moda „selfie”- sau cu gadgeturile altora.
Am mai remarcat ceva: din păcate, foarte puțini dintre invitați au decis să respecte importanța evenimentului și, mai ales, eleganța lui. Organizatorii s-au străduit să iasă ceva deosebit. Au instalat ditamai covorul roșu, ne-au primit cu brațele deschise.
Și ce au primit în schimb? Destul de mult dezinteres. Cel puțin în rândurile invitaților de sex masculin asta a fost impresia. Au îmbrăcat ce le-a căzut repede în mână din șifonier și au venit la Operă (locul unde s-a ținut evenimentul, un loc caracterizat prin eleganță apriori). Să nu mai vorbim că mai erau și cele mai importante premii ale cinematografiei românești!
Pe scurt, ținute nepotrivite, costume banale, demodate, necroite pe corp cu pantaloni mult prea lungi, cămăși șifonate, cravate de zi și nu de seară etc.
Au fost și excepții! Și asta e bine! Au fost câțiva bărbați, printre care, cu umilință, m-aș număra și pe mine, care s-au străduit! Care au căutat, care au asortat, care au apelat la prieteni stiliști sau designeri să-i ajute. (în cazul meu gașca de la www.sarto.ro ).
Au fost oameni care și-au rezervat din timpul lor, știm, foarte ocupat, să se gândească la premiile Gopo, la cum vor onora prin ținutele lor invitația organizatorilor. Puțini, dar au existat! Oameni care au înțeles că nu poți să te duci ca la piață la un astfel de eveniment!
Sunt șase! Mari și lați!
Restul… sunt… tăcere! Dar poate învață până la anul! Poate le intră în cap că sunt persoane publice, că sunt exemple pentru alții, că telespectatorii, publicul larg, sunt cu ochii pe ei și că nu vor să vadă niște anoști, niște dezinteresați, niște fețe posace. Pe cei de acasă nu-i interesează nemulțumirile tale cotidiene, frustrările sau neajunsurile tale! Pe cei de acasă îi interesează strălucirea, eleganța, frumusețea ta! Că apari la tv, că ești persoană publică! Că ești „vedetă” până la urmă!