„Nu mă pricep eu la fotbal, dar „la dat la gioale” sunt campion!”

Cam asta e deviza care îmi conduce cele două ore de fotbal săptămânale!

Joc cu o gaşcă de prieteni, în fiecare marţi, de vreo cinci ani! Nu ne lăsăm nici în ruptul capului! Că e iarnă, frig, că e vară, caniculă, noi, la 21.00 fix, dăm startul la duel!

Chiar e un duel pentru că fiecare îşi eliberează frustrările, nervii, tensiunile acumulate de-a lungul zilei de muncă. Se urlă, se înjură, se faultează! Dar, la final, toţi ne despărţim prieteni! Asta pentru că scopul este atins din plin.

Despre mine pot spune că sunt campion „la dat la gioale”. Sunt portar, aşa că am voie! În careul meu, nimeni nu mişcă. Bine, mă laud puţin, mai iau şi eu goluri. Dar, în general, nu mă las deloc. Mă arunc, sar, fac alunecări. Nu mi-e frică. În trecut, în copilărie, mi-am spart capul, mi-am rupt o mână din astfel de motive.

În rest, chiar îmi place sportul, în general. Am făcut handbal vreo şase ani, dintre care patru chiar intens, în liceul militar. După liceu, evident, că n-am mai avut şansa de a mai practica acest sport. Nu ai cu cine, aşa de relaxare.

În fine, n-am avut vreodată probleme cu greutatea. Până de curând, mâncam orice, la orice oră! De vreo câteva luni, însă, am observat că mi s-a schimbat uşor metabolismul şi că se depun kilogramele.

Nu vă imaginaţi că sunt cu zecile. Unu, două, cel mult. Chiar şi aşa am luat imediat măsuri.

Încerc, pe lângă fotbal, să ajung şi la sală. Cât de des pot. Acolo mi-e foarteeeeee greu. N-am înţeles niciodată partea asta cu trasul de fiare. Pur şi simplu, mi se pare cel mai plictisitor lucru din lume. Dacă nu m-ar durea muşchii, aş putea trage chiar un pui de somn pe bancheta vreunui aparat.

 Una peste alta, ideea este foarte simplă: oameni buni, faceţi sport! Merită din plin! Alternativa e în titlu!