sursa google

Vine o vreme în viața fiecăruia când dragostea dispare, când nu mai iubești. La 14 ani, la 20, la 30, poate chiar și pe la 50.

Nu-ți vine să crezi că se întâmplă asta. Doar ieri ai iubit-o sau l-ai iubit. Cu siguranță o/ îl iubeai cu o lună în urmă.

De dimineață, te-ai trezit, însă, că nu o/ îl mai iubești. E un sentiment nou, ciudat, pe care nu-l înțelegi. Poate că te înșeli, dar poate că nu! Important este că ți-a intrat în cap!

Nu știi a cui e vina. A lui/ a ei, a ta. Nu contează. S-au adunat multe în timp, dacă e vorba de o relație de lungă durată. Sau, pur și simplu, te-ai plictisit dacă ești la vârsta aia la care îți place alergatul din floare-n floare.

Cu siguranță, însă, te doare. Puțin, acolo, cât o înțepătură de ac, dacă ești la început. Sau te doare tot corpul, nu poți să respiri, ți-e rău, dacă aveți o poveste împreună! Atunci e mai grav. Atunci e dureros al dracu”, mai ales că nu te vezi nicăieri în altă parte de ea/ el. Ați crescut împreună, v-ați maturizat împreună, ați trăit o viață împreună! Aveți totul împreună și nimic separat. Nici măcar identitatea ta nu mai este doar a ta, ci a voastră. Nici prieteni separați, nici povești separate, nimic. Totul e comun, al cuplului creat în timp.

Nu știi ce să faci! Doar e o situație nouă, ai nevoie să te obișnuiești cu ea! Să pleci, să-ți cauți fericirea în altă parte sau să stai, să lupți, să redescoperi iubirea? E cea mai mare întrebare și fiecare își răspunde singur. Trebuie să decidă singur!

Dar mai important decât răspunsul la întrebarea asta este să nu minți! Nu o minți că o mai iubești! Nu îl minți că îl iubești! Și, mai ales, nu te minți pe tine că încă mai iubești!

Pentru că atunci când ajungi să te minți pe tine, chiar nu mai este dragoste! Și pentru nimic în lume n-ar trebui să renunți la tine!

La mulți ani de Dragobete!