POSTITURILE, SALVAREA DIN BUIMĂCEALĂ!

În ultima vreme, suntem tot mai obosiţi. Noaptea dormin puţin, ziua suntem agitaţi şi nu avem timp de somn. Mă refer aici la toţi cei trei membri ai familiei, inclusiv la Sophia Maria. Cum colicii sunt la ordinea zilei, în această perioadă, sărăcuţa se chinuieşte şi ne chinuieşte.

În fine, consecinţele oboselii au început repede să apară. De exemplu, uit tot mai multe lucruri. Uit să opresc încălzitorul de biberoane şi ne e teamă că voi da foc la casă, uit să scot tomberonul cu gunoi ca să-l golească cei de la Rebu, uit să cumpăr anumite lucruri, uit, uit, uit…

Aşa că, exasperată de „uitucul” pe care îl are acasă, Cristina a găsit soluţia salvatoare: postiturile. Scrie tot pe ele, le înnoieşte în fiecare zi şi funcţionează!!! Chiar dacă le văd mai târziu, mă conformez şi rezolv solicitările scrise pe ele.

La voi cum e? Folosiţi postiturile ca să nu uitaţi? V-aţi umplut casa de ele sau aveţi alte metode împotriva uitării? 

 

WEEK-END-UL COLICILOR!!!!! VĂLEU!!!

Aşa cum v-aţi dat seama din titlu, a fost un week-end tare greu! Colicii ăştia, cine naiba i-o fi inventat, ne-au dat mari bătăi de cap! Am încercat toate tratamentele posibile, medicale, naturiste sau băbeşti!

Evident că n-a mers!

Dar să le luăm pe rând:

1. Tratamente medicale- tot felul de picături şi soluţii administrate cu pipeta. N-au mers.

2. Tratamente naturiste- alte picături şi soluţii. N-au mers nici astea.

3. Tratamente băbeşti- prosopele calde pe care le încălzeam cu fierul de călcat. Am făcut ture între masa de călcat şi copil. Vagi îmbunătăţiri. Foenul pornit pe cald şi îndreptat spre burtica fetiţei. Binişor!

Cea mai bună soluţie a fost, însă, să-i punem câte-o mână pe burtică, direct pe pielea goală. Cu acest gest, se liniştea aproape imediat.

Sărăcuţa avea, însă, crampe dese şi, evident, durerea revenea constant.

A dormit puţin. S-a trezit după cel mult 30 de minute de somn. Zi sau noapte. Ne-a chinuit. Dar, deopotrivă, trebuie să-i mulţumesc pentru că este un bebeluş tare viteaz. Deşi o vedeam cât de mult se chinuieşte, cum se strânge toată de durerile de burtică, a plâns foarte rar. Şi atunci îi puneam mâna pe burtică şi se liniştea.

Ne-a fost, însă, tare milă de ea şi am încercat toate tratamentele posibile ca să nu mai sufere. Azi, am văzut că au trecut de la sine toţi colicii. Doamne, ajută să nu mai apară! Nu de alta, dar m-am convins: nu există remediu pentru colici! Pur şi simplu nu există şi, deşi suntem în secolul XXI, medicina se dovedeşte, încă o dată, neputincioasă. Şi asta în faţa unor lucruri atât de mărunte…