Gradina mea şi minunile din ea! Vă place?

Vă spuneam, în trecut, că am o grădiniţă de vreo 30 de metri pătraţi. Micuţă, micuţă, dar e a mea!

Aşa că m-am tot străduit să arate bine. Vreo doi ani de zile am tot pus gazon şi rezultatele au fost dezamăgitoare. Primăvara asta, se pare, însă, că e cu bucurie. Chiar ţineam să am un gazon frumos, astfel încât Sophia să poată sta în voie în iarbă. Tocmai pentru bucuria din poza de mai sus, m-am chinuit atât.

În plus, grădina e un pastel, o nebunie de culori, special creat pentru copil. Florile sunt foarte vesele- lalele, zambile, narcise, liliac, iar ornamentele de grădină- pitici, fluturaşi, păsări, broscuţe- vin să completeze atmosfera de poveste. Cireaşa de pe tort sunt… căpşunile, pe care Sophia le savurează, în fiecare vară, cu mare plăcere. Nici măcar nu le lasă să se coacă, atât de mult îi plac.

Sper să vă placă grădiniţa mea, e creată cu dragoste. Voi ce flori v-aţi pus în grădină?

MEŞTERICA LU’ TĂTICU’!

Zi de week-end, îmi făceam de treabă prin curte. Vezi, Doamne, m-am apucat să repar o lampă de grădină. Treabă serioasă, de-ţi trebuie cinci facultăţi să o duci la capăt.

Când eram mai nervos că nu-i dau de cap „obectului”, apare meşterul profesionist. Să dea o mână de ajutor, nu de alta!

Sophia Maria, ea era! Totul s-a transformat imediat într-o joacă. Evident că nu am mai reparat lampa respectivă, nici nu m-aş fi priceput, dar măcar acum am o scuză: copilul mi-a furat trusa de scule! 🙂

UNII FAC PAŞI PE LUNĂ! NOI, MOMENTAN, DOAR PE… IARBĂ! :) ENORM!

Sophia Maria a intrat în contact, pentru prima oară, cu iarba. Da, acele fire din sol pe care tati se chinuieşte să le crească uniform şi frumos, în minuscula grădină pe care o are. Şi nu, nu acele fire la care vă gândiţi unii dintre voi adulţii, mai şmecheriţi din fire!

Revenind la acţiunea noastră pură şi cuminte, pitica n-a stat locului o clipă. A călcat fiecare firicel de iarbă, s-a târât în căutare de pietricele, i-a plăcut mult. Iar nouă, părinţilor, ne-a dat din bucuria ei şi cu toţii ne-am simţit minunat.

Pentru că nouă ne-a plăcut foarte mult, am ţinut să vă transmit şi vouă din această atmosferă. Enjoy!

PS: Dincolo de iarbă, Sophia a vrut să afle şi ce gust are pământul negru. Curiozitate maximă, ce să-i faci?! Aşa că a luat vreo două- trei guriţe! Yam, yam! Mai ales în combinaţie cu iarba, super- salată! 🙂

VREI GRĂDINĂ? TRECI LA SAPĂ! SAU ÎNTORCEREA LA ORIGINI! :)

În copilărie, vacanţele de vară mi le petreceam la bunici şi pot spune că am crescut la ţară! O recunosc şi chiar mă mândresc cu asta. Acolo, pe uliţele pline de praful verilor toride, am fost fericit. Aveam gaşca mea de prieteni, ne strângeam în fiecare seară, aprindeam un foc de tabără şi coceam porumb, „furat” din lanul unui vecin. Stăteam până noaptea târziu şi ne deranja doar câte-o babă care nu putea sa doarmă de „cheful” nostru.

Dimineţile erau, însă, înfiorătoare. Părinţii veniţi în concediu să le dea o mână de ajutor la treburile câmpului mă trezeau şi pe mine. Să merg cu ei şi să pun umărul la „propăşirea neamului”, concret la diferitele munci caracteristice vieţii la ţară. Şi, uite aşa, copilul de pe atunci a învăţat cum să dea cu sapa, cum să prăşească lanurile interminabile de porumb sau rândurile de kilometri întregi de viţă de vie, sau chiar cum să care maldărele imense de fasole uscată. Le-am făcut pe toate acestea, vară de vară, mulţi ani la rând. Am muncit cot la cot cu adulţii şi am urât toate aceste obiceiuri. N-am înţeles niciodată de ce a trebuit să cultivăm hectare întregi de pământ, odată ce aveam nevoie doar de câteva suprafeţe mici. Dar aşa era mentalitatea bunicilor, să nu laşi pământul nelucrat că ţi l-a dat Dumnezeu roditor şi tu trebuie să profiţi.

Anii au trecut, bunicii mei s-au transformat în ţărâna pe care au lucrat-o cu atâta sudoare. Eu am devenit adult la rândul meu şi… am ajuns iar la sapă! 🙂

A venit primăvara şi am ieşit să-mi gospodăresc grădiniţa de 30 metri pătraţi. Am săpat tot pământul ca să schimb gazonul, am sfărmat bolovanii, am greblat, am pus flori şi am făcut… bătături. Două zile am lucrat la această minusculă grădină, nu mi-am imaginat că poţi avea atât de multă treabă pe o suprafaţă atât de mică. Am avut şi ajutorul soacrei că, altfel, nu mă descurcam singur.  

La final, însă, mi-am contemplat satisfăcut munca. Am avut sentimentul omului care chiar are rezultate concrete. A meritat, sunt convins. Mai ales că, la vară, mă voi bucura de florile copacilor şi, mai ales, de producţia de căpşune! 🙂