VIAŢA MEA E UN HAOS!

Probabil că exagerez, dar chiar aşa m-am simţit zilele acestea. De aceea, nici n-am mai scris pe blog. Pur şi simplu, nu am mai avut timp să respir.

Acum, m-am liniştit, aşa că m-am pus pe istorisit păţaniile mele pe îndelete. Să începem:

Vă povesteam, aici, că mi-am lovit maşina, care nici măcar nu e a mea. De fapt, a intrat unul în mine, în timp ce eu stăteam liniştit la semafor. Au urmat câteva zile de hârţogăraie, de umblat pe la constatări şi pe la service. Până la urmă, am băgat maşina în service la reparat.

În tot acest timp, am avut nişte dureri cumplite de dinţi. Am avut, evident, multe drumuri de făcut şi la dentist.

În paralel, trebuia să merg la serviciu. Dincolo de prezentare, am realizat şi câteva materiale care, evident, au necesitat timp, nu doar pentru filmare, ci şi pentru scriere, editare, montaj.

 Revenind, însă, la maşină, cât a fost cea lovită în service, am mai împrumutat una, de data asta, una de provenienţă românească.

Ghici ce? Am lovit-o şi pe asta! De data asta, din vina mea. Un tip în faţa mea a frânat ca să evite o groapă, am frânat şi eu, dar pe jos era pietriş, aşa că m-am dus târâş şi nu m-am oprit decât în portbagajul omului. PAM, PAM! Evident, de data asta, eu am fost cel înjurat. Mi-am cerut scuze, am dat asigurarea, ne-am înţeles până la urmă. Noroc că pagubele au fost minore, doar nişte zgârieturi.

Cireaşa de pe tort este, însă, partea legată de renovările din casă. După niciun an, parchetul din sufragerie s-a umflat. Aşa că i-am chemat pe meşterii care l-au montat, au recunoscut că l-au pus greşit, aşa că s-au apucat de remontat. Cică urma să dureze doar două zile. Surpriză, însă: parchetul, odată scos, n-a mai putut fi reinstalat. Aşa că am mers la cumpărături, după parchet de rezervă. Altă surpriză: nu mai exista pe stoc. Soluţia: am cumpărat un alt parchet pentru toată suprafaţa, asta, însă, după câteva zile de căutări, că nu e lucru uşor să găseşti ceva să-ţi placă.

Pe de altă parte, meşterii au descoperit şi o serie întreagă de crăpături în pereţi, aşa că s-au apucat şi de zugrăveală.

La un calcul scurt, durata lucrării creşte de la două zile la… două săptămâni.

În tot acest timp, noi stăm printre găleţi cu var, praf şi folii de protecţie. Pe Sophia chiar am mutat-o în vecini ca să nu suporte mizeria din casă.

Trăgând linie, viaţa mea chiar a fost un haos zilele acestea! Mi-a venit de multe ori să-mi smulg părul din cap de nervi!

Astăzi, însă, mi-e un pic mai bine. Parcă şi pot zâmbi puţin. Parchetarii lucrează, zugravii lucrează, am terminat cumpărăturile pentru renovare şi mi-am luat din service prima maşină buşită. Parcă viaţa e frumoasă, totuşi! 🙂

Voi aţi trecut prin astfel de perioade? Perioade în care, pur şi simplu, simţeaţi că nu mai aveţi niciun strop de energie în corp, că problemele vă covârşesc? Un sfat, dacă îmi permiteţi, că-s om păţit: aveţi răbdare, mai devreme sau mai târziu, se rezolvă toate.

ÎNTRE PARANOIA ŞI NECESITATEA UNUI CONSULT

Haos. Acesta este cuvântul care descrie situaţia în care se află cei care devin părinţi pentru prima oară. Nu ştii ce să faci mai repede, viaţa ţi se schimbă complet, nu înţelegi de ce plânge bebeluşul, de ce se trezeşte atât de des.

Trebuie să ai, însă, răbdare. Multă răbdare. După câteva luni, intri în rutina creşterii copilului, începi să mai ai şi puţin timp pentru tine, eşti mult mai calm. Ajungi chiar să ai curajul să-ţi laşi bebeluşul şi în grija unor terţi.

Sophia Maria a ajuns la opt luni şi este un copil foarte sănătos. De fapt, acesta este singurul lucru pe care tu trebuie să-l ţii minte tot timpul. Sănătatea copilului tău.

Ei şi aici încep să apară mii de întrebări. Cum să-l îngrijeşti? Cât de îmbrăcat să-l ţii? Ce să-i dai de mâncare? Când să-i dai de mâncare? Ce medicamente să-i dai? Şi multe, multe, multe alte întrebări.

Ca să ai, cu adevărat, linişte, îţi trebuie un pediatru excepţional. Este persoana de care ai nevoie cel mai mult în perioada asta. Nu de rude, mamă sau soacră, nu de prieteni care au, deja, copii, nu de alţi pseudo-specialişti. Pediatrul este cel în care trebuie să ai deplină încredere.

Ştiu, este greu să găseşti un astfel de om. Trebuie să-l cauţi, însă, încă înainte să-ţi apară pe lume copilul. Noi am avut noroc. Roxana ne este prietenă şi are grijă de toţi micuţii prietenilor noştri. Este un medic 100% dedicat, aşa cum mai găseşti foarte puţini în România. O vizitează periodic pe Sophia, acasă la noi, ne răspunde la telefon la orice oră, atunci, când noi avem dubii sau ni se pare ceva în neregulă cu pitica. Şi să ştiţi că avem multe momente de „paranoia”. Un simplu deget zgâriat sau o mică iritaţie pe pielea Sophiei şi e suficient să o sunăm pe Roxana. Ea analizează şi ne linişteşte imediat. Ne dă încredere, ne calmează.

Au fost, însă, şi dăţi când noi am fost prea calmi şi Roxana ne-a ambalat. Asta pentru că era absolută nevoie ca Sophia să meargă la medic, deşi, aparent, nu avea nicio problemă.

La doar zece zile de la naşterea ei, am ajuns cu bebeluşa în toiul nopţii la urgenţe. Asta pentru că se deshidratase. Aparent, era doar moale şi obosită. Roxana ne-a aşteptat la spital şi ne-a făcut-o bine. Când am ajuns acolo, Sophia aproape că nu mai mişca. A chinuit-o puţin, i-a făcut o perfuzie, dar ne-a pus-o pe picioare. Pediatra noastră a reacţionat prompt şi ne-a salvat copila de la o tragedie. 

Acum, o ducem pe micuţă la fizioterapeut. Nu e nimic grav, dar nu vrem să aibă probleme pe viitor. Calcă puţin strâmb, cu picioruşul stâng. Mulţi copii fac asta. Mulţi îşi revin mai târziu, unii, însă, ajung să calce strâmb toată viaţa. La sfatul Roxanei, noi am decis să nu lăsăm norocul să intervină într-o astfel de situaţie, ci să intervenim de la început.

Aşa că sfatul meu este să vă căutaţi un pediatru excepţional, un om pâinea lui Dumnezeu, dedicat, dispus să primească telefoane nocturne. Nouă, Roxana ne-a ajutat cu toate. De la sfaturi legate de alimentaţie, la sfaturi legate de modul în care să o îmbrăcăm sau să-i facem băiţă sau să ne purtăm cu ea.

Nouă, Roxana ne-a readus calmul într-o lume absolut nouă şi plină de haos în care am păşit, în trei, în urmă cu opt luni.