CULMEA PLICTISELII: SĂ TE PLICTISEŞTI DE STAT!

Când eram în facultate, îmi doream să am de ce să mă trezesc dimineaţa! Adică să am o carieră, să am un serviciu, să fiu ocupat, să am succes.

Acum, am, Slavă Domnului!, motive să mă trezesc dimineaţa fără număr. Aşa că, acum, îmi doresc să mai prind şi eu câte-o zi liberă, în care să nu-mi sune telefonul, să nu trebuiască să fac nimic, în care doar să stau tolănit pe canapea la vreun film sau să dormitez în pat până la prânz.

Ei bine, în perioada sărbătorilor, am avut libere. Ca tot românul! Poate mai multe, totuşi, decât media, dar au fost.

Şi, evident, mi-am pus planul în aplicare, mi-am împlinit visul. AM STAT! Şi, Doamne, ce-am mai stat! Canapeaua aproape a căpătat forma corpului meu, după aceste libere. Am mâncat, am dormit, m-am uitat la tv, am dormit, am mancat, m-am uitat la tv şi tot aşa.

Până şi Sophia Maria a fost leneşă. A dormit cu mine pe canapea, aproape în fiecare zi.

Ei bine, însă, la un moment dat, n-am mai putut. Am simţit că înnebunesc de plictiseală! N-am crezut că o voi spune vreodată, dar m-am plictisit de prea mult liber.

Aşa că am avut momente când de abia aşteptam să mă întorc la muncă, să mai văd iar mulţi oameni, să mai fie energie, să mai fie treabă. Asta pentru că, de-a lungul timpul, m-am obişnuit să fiu o persoană dinamică şi ocupată.

Acum, însă, revenit la muncă, s-a întâmplat paradoxul, ca să zic aşa! Vreau liber! Am un coleg care e şi mai tare! A zis că de abia aşteaptă să vină Paştele!

Hm, putem fi oare mulţumiţi vreodată cu liberele astea? Voi ce ziceţi?