Vii la mine vara asta? Fac eu cinste!

FB-cover_Il-FortinoCând te arde soarele și-n jurul tău totul e uscat, când Bucureștiul e plin de praf și aerul condiționat din mașină nu mai face față, când copilul îți spune că vrea „la apă”, tu unde ți-ai dori să fii?

Îți dau un sfat: ia-ți familia, împachetați-vă costumele de baie și hai la mine! Hai la destinația mea de vacanță din vara asta!

Se numește „Il Fortino Private Beach by Dan Cruceru” și e prima plajă de familie de pe litoralul românesc. E castelul nostru de poveste, este fortăreața în care cu toții ne simțim în siguranță și unde scriem, împreună, cele mai frumoase povești din vara asta.

Poate, până acum, nu-ți plăcea litoralul românesc. În multe locuri, era mizerie, te simțeai ofensat de prețurile prea mari sau de nesimțirea chelnerilor, trebuia să scoți bani pentru orice și plecai mai stresat decât veniseși, din cauza boxelor cu „bumpți- bumpți” care-ți făceau creierul să urle „Liniște!”.

Ei bine, am trecut și eu prin asta, dar, la Il Fortino, la plaja mea, lucrurile vor sta altfel. Fiecare membru al familiei va fi tratat cu respect și cu simpatie, va fi tratat ca un prieten de familie, un prieten drag care vine în vizită și, pentru care, vei pune pe masă tot ce ai mai bun.

Doamnele și domnișoarele vor avea la dispoziție o zonă de masaj de relaxare. Vor avea „colțul lor de mondenități”, cu lecturi de dragoste sau reviste glam.

Bărbații vor fi tratați ca niște cavaleri porniți să învingă balaurul. Iar, pe plajă, balaurul nu poate fi decât… o halbă rece cu bere. Sau mai multe, în funcție de puterea voinicului. Ne duelăm în competiții de table, cu premii din partea casei.

Copiii vor fi cei mai răsfățați vizitatori. Au mega-locul lor de joacă, cu cort de colorat, cu ditamai piscina și cu o trambulină profesională.

Adolescenții și nu numai vor avea acces gratuit la wi-fi. Nu de alta, dar pozele cu marea în spate sunt cele care strâng cele mai multe like-uri pe facebook.

Toți membrii familiei, toți prietenii Il Fortino, vor avea acces la dușuri. Tot gratuit, pentru că așa ar trebui să fie.

Iar, seara, continuăm să ne scriem povestea estivală. Cea mai mare structură de proiecție din zonă va completa peisajul. Vedem meciuri live, filme vechi și chiar desene animate. Și, dacă ne-ai călcat pragul în timpul zilei, îți dăm și o bere din partea casei. Și că veni vorba, la o bere rece, știm că merge și o felie de pizza. Și să vezi ce pizza știm să facem! De-ți plouă-n gură!

Ascultăm și ceva muzică bună. Poate ne și cântă cineva cunoscut. Dacă nu, oricum știu că, printre voinici și prințese, va îndrăzni cineva să se înscrie la karaoke.

Toate serviciile astea vor costa puțin, foarte puțin, cum spune reclama. Nu mai mult decât prețul unui șezlong în zonă. Iar restul vine din partea mea. Doar v-am promis că fac cinste!

Iar eu voi fi amfitrionul vostru. Toată vara mă veți găsi la Il Fortino. Îi voi antrena în competiții inedite pe cei mici și îi voi cinsti pe adulți ca pe prietenii mei de-o viață.

Notează adresa:

Plaja „Il Fortino Private Beach by Dan Cruceru”

Bulevardul Mamaia 1, lângă hotelul Bavaria Blu și Radio Vacanța.

Și da-mi și un like pe facebook, ca să se ducă vorba și să ne distrăm în gașcă.

www.facebook.com/pages/Il-Fortino-Private-Beach/

Ce zici? Îți place ideea mea? Ne vedem la vară să-ți dau o bere rece?

Ocolul Pământului in câte zile vrei! Din cheie!

IMG_1569

„Nu știu alții cum sunt, dar…” eu când aleg un hotel caut spectacol! Caut să am o cameră deosebită, în care să mă simt, pentru câteva zile, chiar mai bine ca acasă.

Că doar muncești un an întreg pentru o pauză de cel mult două săptămâni. Că ai strâns ban cu ban, ca să fugi și tu cu familia în concediu. Că, după atât efort, chiar meriți să fii răsfățat.

Așa că nu vrei să iei țeapă. Vrei ca pozele de pe site-ul hotelului ales să fie adevărate, ca realitatea să fie chiar mai faină decât transpunerea virtuală. Vrei să găsești confort, așternuturi și prosoape albe, curate și moi. Vrei să te simți primit cu brațele deschise.

Și, paradoxal, am găsit spectacol chiar la noi, pe litoralul românesc. Un hotel, Bavaria Blu, cu un etaj 5 desprins din povești. Un Mapamond întreg, cu vreo 20 de camere care te poartă prin lumea-ntreagă.

Fiecare cameră este unicat și este inspirată din cultura unei țări. Kenia, Egipt, Franța, SUA, China, România sunt doar câteva dintre țările pe care le poți vizita „din cheie”. Mobilierul este luxos și de bun gust. După caz, din lemn masiv sau din materiale moderniste. Băile sunt, în sine, opere de artă modernă. Cu dotări hy-tech, cu finisaje de lux.

Mă opresc cu laudele. Imaginile vorbesc în continuare. Mai spun doar atât: este cel mai frumos hotel în care am stat în România și printre cele mai frumoase în care am stat prin escapadele în lume. Cu siguranță, însă, nu este cel mai scump. Chiar și în România!

Dor de ducă

DOR DE DUCA

Așa m-a cuprins un dor… Un dor dintr-ăla mistuitor, care-mi umple creierii în fiecare secundă, un dor care oprește orice alt gând să ajungă în mintea mea!

M-aș urca în mașină și aș pleca! Nu știu unde! Habar n-am!

În studenție, mă duceam în gară, cu rucsacul în spinare și alegeam pe loc! Unde mergem? La munte, la mare? Avem bani de „naș” și de vreo câteva conserve. Poate și de o cazare cu toaleta în curte. Dar atât!

Acum, însă, am griji! Nu mai pot pleca fără multe pregătiri în prealabil! Sute de bagaje, sute de amânări de întâlniri, cereri de concediu, despărțiri cu lacrimi de pitică.

Uite, vine Ziua Îndrăgostiților! Nu cred că ai nevoie de o zi specială pentru a-ți arăta iubirea, dar, pentru liniștea relației, e bine să o sărbătorești cu o minimă escapadă! N-avem, însă, planuri pentru anul acesta. Prea multe treburi!

Apoi, mai aproape, e week-end-ul ce vine. Aș pleca la munte! Câțiva prieteni mă bat, deja, la cap să facem gașcă! M-aș duce cu ei, dar nu știu ce program voi avea!

În plus, zilele libere fără pitică sunt destul de complicate. Ni se face dor de ea repede și stăm mai mult pe telefoane decât la distracții.

Momentan, rămân cu dorul! Dacă voi pleca pe undeva, promit să anunț! Poate îmi dați niște sfaturi despre locuri faine de vizitat în week-end, pe aici pe aproape!

Dacă nu dispar din București, mă găsiți prin mall-uri. În tiribombe cu pitica. Ne urcăm pe ele și ne imaginăm că plecăm departe!

Tu când ai „fugit” ultima oară?

Sunt cel mai fericit(ă) la….

Completaţi voi propoziţia.

IMG_8662 IMG_8649 IMG_8654

În cazul meu, cel mai fericit mă simt la… mare. Pe nisip, fie el şi plin de scoici. Dar…. cu Sophia. Făcând castele de nisip, fugărind baloane de săpun şi bălăcindu-ne în apă.

Sub atenta supraveghere a „inspectorului” Cristina, însă. Ea e responsabilă de protejarea Sophiei împotriva razelor soarelui şi de… „outfitul” de plajă al piticei. 🙂 Că nu poţi să mergi aşa la plajă, îmbrăcată cu ce-ţi pică din dulap. Trebuie să fie o domnişoară cochetă tot timpul, chiar şi pe nisip!

TU unde te simţi cel mai fericit?

LA MARE CU BANI PUŢINI! CA ÎN STUDENŢIE!

La sfârşitul săptămânii trecute, am plecat pentru două zile la mare. Sâmbătă, după prânz, soaţa zice să ieşim la plajă.

Bun. Cum eram numai noi doi, am lăsat lucrurile de valoare în camera de hotel şi am luat cu noi doar două prosoape şi ceva mărunt, bani de plastic, pe care să-i pot uda dacă mă bag în apă. Concret, fix 30 de lei. Nu mi s-a părut că am nevoie de mai mult, pentru un cico pe plajă.

Ei bine, însă, consoarta a vrut să ne plimbăm mai întâi şi ne-am îndepărtat de hotel. La un moment dat, a vrut să se aşeze pe un şezlong. Imediat, băieţaşul tăietor de bonuri şi-a făcut apariţie.

„20 de lei vă costă şezlongul!”. „Păi stăm şi noi doar 10 minute! Nu se poate fără bani?”. „Păi nu!”. „Dar voi închiriaţi şezlongul pentru o zi întreagă cu 20 de lei, mie îmi trebuie 10 minute!”. „Nu se poate, eu tai bonul şi cu asta basta! Totuşi puteţi să-mi daţi mie 15 lei şi o rezolvăm!”. Ahaaa! Deci se poate! Păi, în România, nu se poate? Se poate orice, dar cu… şpagă! Paradoxal, mi-a adus şi un bon. De 20 de lei. Probabil adunat de la vreun fost client.

Aşa că am dat! Ce să fac?! Am vrut ca soaţa să aibă confort! 30- 15= 15 lei. Cu atât am mai rămas! Eu am refuzat şezlongul, cu gândul că stau doar în apă.

În fine, am stat aşa vreo 30 de minute că tot am plătit pentru toată ziua. Soaţa zice iar „Dai şi tu o apă?”. Na, i se făcuse sete.

Mă scotocesc prin buzunare. Deja, începusem să mă simt ca-n studenţie, când cântăream fiecare leuţ în excapadele de pe litoral. Zic hai că mă duc. La crâşma de pe plajă, apa- 5 lei. Hai că aş bea şi eu o bere. Cea mai ieftină- 6 lei. Per total 11 lei şi îi mai las 1 leu şi chelneriţei, aşa că a fost de treabă. Rezultatul 15- 12= 3 lei!

PAM, PAM!

În momentul acela, chiar s-a terminat bucuria. Ce să mai fac cu 3 lei? Absolut nimic. Porţia de hamsii e măcar 5 lei. Deci, fără mâncare, fără desert, fără nimic.

M-am aşezat lângă soaţă, ea pe şezlong şi eu pe nisip. Degeaba a venit băiatul tăietor de bonuri la mine să-mi „vândă” încă un şezlong pe sub mână şi pentru mine. Cu 3 lei, nici măcar 5 minute nu mă lăsa. Şi, oricum, n-am vrut să mai cedez şantajului lui.

Aşa că mi-am savurat berea stând cu fundul în nisip. Frumos! Chiar frumos! Mi-am adus aminte de studenţie, de „nebuniile” acelor vremuri şi de cât de lipsit de griji eram, chiar şi cu doar 30 de lei în buzunar.

Concluzia: a fost una dintre cele mai bune beri pe care le-am băut vreodată!

Voi ce aţi face cu 30 de lei la mare?

POVEŞTI DE LA MARE 3: NO COMMENT! DOAR DRAGOSTE, APĂ ŞI NISIP!

Vă las să vă bucuraţi alături de mine de inocenţa acestor poze. E vorba de dragoste în cea mai pură formă. În plus, nisipul şi apa ne-au făcut cei mai fericiţi părinţi. Alte cuvinte sunt de prisos!

V-au plăcut pozele? Vă aştept comentariile.

POVEŞTI DE LA MARE 2: MAI BINE VII CU NISIPUL DE ACASĂ!

Cam aşa a arătat nisipul pe plaja pe care am stat noi. Cred că se observă foarte uşor mucurile de ţigară şi toate mizeriile aruncate la întâmplare.

Plaja era foarte aproape de hotelul nostru şi de aceea am mers acolo.

M-a deranjat, însă, foarte tare dezinteresul total al celor care o administrau. Pur şi simplu, nu făceau altceva decât să ia bani pe şezlonguri şi atât. Nu i-am văzut o dată să bage un tractor care să cureţe plaja cu plugul. Nu i-am văzut o dată să încerce să adune mucurile de ţigară. În schimb, făceau zeci de milioane pe zi din închirierea şezlongurilor. 15 lei per bucată şi aveau vreo sută. Toate erau pline, zilnic. Mai mult, unii turişti nu veneau şi în partea a doua a zilei, aşa că responsabilii de şezlonguri reuşeau să le închirieze de mai multe ori chiar.

În aceste condiţii, ne mai mirăm de ce pleacă românii pe alte litoraluri decât cel autohton. Chiar şi în Bulgaria, plaja arată mult mai bine.

Pe de altă parte, mai e şi o problemă de civilizaţie. În afară, orice român îşi face un băgăjel pentru gunoaie. Nu aruncă mucurile de ţigară sau paharele de plastic de la bere pe nisip. Nu se întâmplă asta, afară. Acolo, până şi românul nostru este foarte civilizat. Poate că îi este jenă să fie arătat cu degetul.

Acasă, însă, ne dăm în petec. Nu ne pasă de absolut nimic şi, dacă tot mai sunt alte zece de mucuri pe jos, de ce ne-am mai obosi să le ducem pe ale noastre la container?! N-are rost. Mai bine aruncăm şi noi pe nisip.

Şi, apoi, ne plângem că plajele arată prost. Ne plângem că nu au unde să se joace copiii noştri pentru că nisipul este foarte murdar. Eu vă mărturisesc că a trebuit să mă transform într-un aspirator pentru a-i crea piticii mele un spaţiu de joacă curat. Am adunat zeci de astfel de mucuri. De multe ori, însă, nu a fost suficient pentru că Sophia este copil şi nu stătea locului în perimetrul curăţat de mine.

Aşa că, toată vacanţa, am fost cu ochii pe ea. Cum se apropia de un muc de ţigară, cum săream să i-l luăm. Am mai şi râs pe tema asta pentru că Sophia avea o pasiune pentru respectivele gunoaie. Parcă le căuta intenţionat.

Situaţia este, însă, de plâns. De plâns pentru că nimeni nu-şi dă interesul. Nici afaceriştii care caută profitul cât mai rapid cu zero costuri, dar nici noi care ne complacem într-o mizerie fizică şi psihică fără limite.

POVEȘTI DE LA MARE 1: TELENOVELA BAGAJELOR! CA SARDELELE SPRE MARE!

Așa cum vă promiteam, m-am apucat de povestit întâmplările din primul concediu cu Sophia Maria.

Am ales să mergem la mare, pentru că pediatra ne-a recomandat pentru pitică aerosoli, soare- dar nu în exces, și mult mers pe nisip pentru întărirea musculaturii picioarelor.

Țin să vă precizez ca Sophia nu a făcut încă 11 luni. E mică, așa că orice drum lung i-ar fi creat disconfort. Așa că am evitat zborurile cu avionul sau orele interminabile în mașină. Evident cel mai aproape de București este litoralul românesc. Așa că acolo ne-am dus.

Până să ajungem, însă, mai e cale lungă în povestire. Mâine vă spun despre cazare, condiții și mai ales plaje… infecte.

Până atunci, vă povestesc despre pregătiri. Foarte multe pregătiri. Niciodată nu am făcut atâtea bagaje. (Mai târziu pun și poze cu monștrii de bagaje, nu le am la mine acum).

Haine copil- o valijoară, că sunt micuțe. Haine părinți- una bucată valiză de fiecare. Haine bunică (am luat-o cu noi și ne-a ajutat enorm)- un băgăjel.

Dar de acum începe lunga listă: sterilizator+ biberoane multe, jucării de interior+ jucării pentru nisip, boluri pentru mâncarea copilului si alte ustensile din domeniu, robotel bucatarie pentru pregatit mancarea copilului, un sac de medicamente- ca să fim pregătiți pentru orice situație nedorită (Slavă Domnului că nu le-am folosit). Apogeul: pătuțul de voiaj și SALTEAUA ei, pe care doarme. Salteaua din pătuțul clasic. Asta pentru că nu acceptă să doarmă decât pe acea saltea. Nici căruțul nu l-am lăsat acasă pentru că am vrut să o plimbăm pe Sophie seara, pe plajă.

Am terminat lista? Sigur am uitat ceva de trecut aici, nu, însă, și în călătorie.

Rezultatul a fost o îngrămădire fără precedent în mașină și țin să precizez că nu e jeep, dar nicio mașinuță prea mică. Portbagajul s-a închis cu greu, salteaua și încă vreo două chestii voluminoase le-am pus în interiorul mașinii, evident cu un disconfort real pentru pasageri.

Totul a meritat, însă, pe deplin. Priviți satisfacția Sophiei odată ajunși la mare! 

Voi cum plecați în concediu cu familia? Eu am fost la un pas să trimit bagajele cu altă mașină, atât de multe am luat.

PĂŢANII DE 1 MAI: RACI CU ROŞII ŞI IAURT!

Pentru că v-am urat, deja, „La mulţi ani de 1 Mai!”, aici, în articolul ce urmează vreau să vă istorisesc o întâmplare haioasă legată de 1 Mai.

Eram în anul întâi de facultate, în 2001. Împreună cu un prieten, am decis să plecăm la mare de 1 Mai, în căutare de distracţie şi „muze”, mai ales că se anunţau nişte zile caniculare. Zis şi făcut.

Studenţi sărăcuţi, cum eram noi pe vremea aceea, aveam bănuţi doar de o cazare modestă şi de o bere, două pe plajă. Dar ne credeam crai şi viaţa era tare frumoasă!

Una peste alta, am făcut economii la toate. În tren, fără bilet, l-am cinstit pe naş. La Costineşti, unde am tras, am luat gazdă la o bătrânică, ce avea cearceafuri curate, dar duş în curte. Din staţiune, am cumpărat doar hamsii. Ne-au ajutat şi conservele luate de acasă ca să nu murim de foame.

În fine, faza comică este legată de bronzat. Trei zile cât am stat la mare, am vrut să ne bronzăm ca la carte. Adică să ne întoarcem negri în Bucureşti! Aşa că, pe toată durata zilei, am stat la soare. „Ne pârlim rău!” zice prietenul meu. „Stai şi rezistă! Trebuie!”- eu de colo!

Prima zi a mers, a doua, deja, eram nişte raci! Ne ardea pielea îngrozitor, dar tot am mai stat câteva ore bune la soare.

Seara, când ne-a văzut gazda, şi-a pus mâinile în cap! „Măi copii, faceţi insolaţie, vă va fi rău, luaţi-vă şi voi o cremă!”. Noi, conştienţi de acum că nu-i a bună, ne-am căutat prin buzunare, dar ne-a dat cu virgulă partea cu cumpăratul cremei.

Aşa că i-am cerut gazdei câteva sfaturi băbeşti. Săraca bătrânică şi-a făcut milă de noi şi ne-a dat câteva roşii. „Să vă daţi pe piele, că mai potolesc arsura! Vedeţi că şi un iaurt ar fi la fel de bun!”.

Ei, şi să ne fi văzut pe noi doi, răcuşorii de Bucureşti veniţi să se dea şmecheri la Costineşti, cum ne ungeam, fiecare în parte- precizez, cu roşii şi cu iaurt! Şi pe la ceafă şi pe picioare şi pe faţă şi peste tot! 

Vă daţi seama ce era acolo? Raci cu roşii şi cu iaurt! Ca reţetă, ar putea fi chiar interesantă! Dar ca soluţie anti- arsuri… mamă, mamă, dezgustător!

A funcţionat, însă, şi am reuşit să ajungem pe picioarele noastre, înapoi la Bucureşti, unde mama prietenului meu ne-a doftoricit cum se cuvine.

PS: Vă rog să trataţi întâmplarea respectivă exact aşa cum este! De-ale tinereţii valuri! Lucruri care nu au nicio legătură cu statutul actual şi care nu s-ar mai repeta!

VOI? Voi aveţi întâmplări haioase de 1 Mai?

SĂ ÎNCEAPĂ PETRECEREA DE 1 MAI! CĂ MERITĂ! PĂI, NU?!

 

Pe vremuri, 1 Mai însemna sărboare populară, parade şi crenvurşti cu muştar. N-am prins mult acele timpuri şi nici nu sunt melancolic după ele.

Totuşi, fac pariu că, acum, 90% dintre cei care petrec de 1 Mai nu mai ştiu motivul pentru care au liber.

Acum, 1 Mai înseamnă distracţie, distracţie, distracţie.

Nu că ar fi ceva rău în asta, doar că, de multe ori, această distracţie e dusă la… extrem.

Să le luăm pe rând:

tradiţionalul mers la mare s- a transformat într-o manisfestare de refulare extremă a tinerilor. Vamaioţii „old school” s-au retras din celebra staţiune, în căutarea unor locuri mai izolate, mai virgine. La Vamă, rock-ul a fost înlocuit de house, sau chiar de manele şi de muzică de petrecere. În plus, consumul de alcool este la cote unice. Toată lumea de acolo simte nevoia să bea şi mai toţi simt nevoia să bea peste măsură, astfel încât să cadă laţi şi să adoarmă aproape inconştienţi pe nisipul rece. Dar merită! Păi, nu? E bun alcool, nu zic nu, dar… mi s-a părut, mereu, cel puţin degradant să te trezeşti a doua zi, fără să-ţi aduci aminte nimic din ce s-a întâmplat în serile precedente. Mi s-a întâmplat şi mie, că doar nu-s un sfânt, dar de foarte puţine ori.

asaltul asupra muntelui a devenit şi el aproape o procesiune. Mii de maşini se aliniază, începând de azi, pe mizerabilul drum spre Braşov. Ore în şir petrecute în trafic, nervi şi accidente. Dar merită! Păi, nu?! Că altfel, nu s-ar mai duce lumea acolo!

grătarul e must- have. Indiferent unde ai fi, la mare, la munte, la Cernica sau în pădurea cea mai apropiată de casa ta, grătarul trebuie încins de 1 Mai. Dar merită! Păi, nu?! Că aşa e tradiţia! Şi, uite aşa, alte zeci de mii de români se înghesuie grătar lângă grătar, maşină lângă maşină. Mirosurile se amestecă, micul tău începe să capete gustul hălcii de porc de pe grătarul vecinului. În plus, dacă ai ieşit la iarbă verde, cu gândul că te vei relaxa şi va fi linişte, ei bine… nu! Vecinul din stânga şi-a băgat Dacia bengoasă până în mijlocul pajiştii şi a dat drumul la maxim la maneaua ce e propagată scârţâitor de casetofonul din dotare. Vecinul din dreapta nu se lasă nici el mai prejos. Are un „ursuleţ” tunat, e însoţit de gaşcă şi ascultă house! La fel de tare! Oricum, tu te poţi lăuda că eşti cel mai tare dj din lume! Creierul tău mixează bit-urile de manele şi de house în acelaşi timp!

Am uitat ceva? Aaaa, da! 1 Mai a devenit foarte comercial! Toate cluburile se deschid şi la mare, începând de azi, şi te asaltează cu super- oferte! La munte, pensiunile au pachete ultra- ultra- all- inclusive şi aşa mai departe. Toţi afaceriştii din domeniu îşi freacă mâinile de bucurie! Ştiu că vor face bani frumoşi de 1 Mai! Doar tot românul a strâns la saltea economii consistente pentru petrecerea de 1 Mai! Că merită! Păi, nu?! Doar e sărbătoare!

Hai „La mulţi ani, de 1 Mai!”.

Voi? Voi cum petreceţi 1 Mai?