LUPTA PENTRU SUPRAVIEŢUIRE ÎNCEPE DE MICI! :)

Priviţi-o pe Sophia! De mică, ştie foarte bine că trebuie să lupte pentru supravieţuire. Trebuie să lupte pentru fiecare bucată de mâncare.

Bătălia a început-o, evident, cu taică-su, că îi era la îndemână.

Dar să vă povestesc cum s-a ajuns aici.

De dimineaţă, zic eu să mânănc sănătos. Face „Iubire” o omletă cu legume, un shake tot din legume, toate super- sănătoase.

Şi dau să bag la ghiozdan! Când colo, vine omuleţul şi mă trage de pantaloni! Vrea şi ea de mâncare, că doar e plăcerea ei cea mai mare să stea la masă cu părinţii.

O iau în braţe, îi rup câteva bucăţele special pentru ea. Îi dau chiar şi o furculiţă specială pentru copii.

Vezi să nu! Cum să mănânce ea cu furculiţa pentru copii?! Că doar e ditamai domnişoara! Musai îi trebuie furculiţa lui tati! O primeşte, tati îşi ia alta!

Nici aşa nu merge! Mai avea o mână liberă, aşa că a luat şi a doua furculiţă pentru adulţi.

Şi uite aşa am ajuns la cele din imagine: Sophia cu două furculiţe pentru oameni mari, iar taică-su cu furculiţa pentru copii. Marfă, nu?

O MÂNCARE BUNĂ SE GUSTĂ CU TOT CORPUL! :)

Să-ţi înfigi degetele în aluat, să-ţi sufleci mânecile până la coate şi să-ţi bagi mâinile tot până acolo în farfurie, să îţi dai cu zeamă pe obraji, să bagi în gură o ditamai bucata de friptură, să-ţi curgă sosul pe la colţul gurii şi să te repezi hulpav într-o altă bucată….

De câte ori aţi mâncat aşa, ca nişte adevăraţi gurmanzi? Probabil foarte rar şi, la fel de probabil, puţini dintre voi trăiţi ca să mâncaţi. Nici eu nu pot să mă laud cu un astfel de „ritual” pantagruelic, dar am avut câteva tentative la viaţa mea.

Sophia Maria, însă…. e TATA’ LOR! Priviţi-o!

 

La cât de mult şi expresiv se strâmbă, eu îi mai spun şi „Chucky”!