CUM ARĂTA PRIMUL TĂU MOBIL?

Primul meu telefon mobil a fost un Sony Ericsson cu clăpiţă şi antenuţă. Era galben şi am rupt „gura târgului”. Eram prin 1998, în liceul militar. Toţi colegii mă invidiau, deşi nu avea jocuri sau internet sau alte aplicaţii inteligente.

Între timp, m-am maturizat şi am înţeles că telefonul nu trebuie să fie un motiv de laudă, ci doar un obiect care să-ţi folosească, să-ţi facă viaţa mai uşoară, şi să conţină atâta inteligenţă artificială cât ai nevoie. În plus, trebuie să aibă preţul pe care ţi-l permiţi. Nu să cumperi un telefon „fiţă” şi apoi să mori de foame vreo două luni.

Cum arăta primul tău telefon mobil?

Mai jos, aveţi o serie de poze care arată cum a evoluat telefonul mobil, de la prima sa apariţie- 1956, până în ziua de azi. (sursă- rol.ro)

1956 Sony Ericsson MTA
1956-sra-sonyericsson.jpg
1983 – Motorola DynaTAC 8000X
1983-motorola-dynatac.jpg
1984 – Nokia Mobira Talkman
1984-nokia-mobira-talkman.jpg
1989 – Motorola MicroTAC
1989-motorola-microtac.jpg
1992 – Motorola International 3200
1992-motorola-international.jpg
1994 – Motorola 2900 Bag Phone
1994-motorola-2900-bag.jpg
1996 – Motorola starTAC
1996-motorola-startac.jpg
1996 – Nokia 8110
1996-nokia8110.jpg
1996 – Nokia 9000 Communicator
1996-nokia-9000-comunicator.jpg
1998 – Nokia 5110
1998-nokia5110.jpg
 
1999 – Nokia 8210
1999-nokia8210.jpg
2002 – RIM Blackberry 5810
2002-rim-blackberry5810.jpg
2002 – Sanyo SCP-5300
2002-sanyo-scp-5300.jpg
2002 – T-Mobile Sidekick
2002-t-mobile-sidekick.jpg
2004 – Motorola Razr V3
2004-motorola-razr-v3.jpg
2007 – Apple iPhone (prima generatie)
2007-apple-iphone.jpg

LA CLUB, CU TELEFONUL: „ALO! ŢIPĂ CĂ NU TE AUD!”

Şoc şi groază: sâmbătă noaptea, am fost în club. Chiar în două cluburi!

Cred că am jumătate de an de când n-am mai ajuns într-un club, iar sâmbătă seara, de gura unor prieteni, am fost chiar în două. În fine, m-am simţit foarte bine, gaşcă, distracţie, fun. Dar nu despre asta vreau să scriu, ci despre…. telefoane!

În ambele cluburi, şi cred că aşa se întâmplă în toate, toate domnişoarele erau cu telefoanele în mână. Iphoane, miphoane, blackberriuri, miauberriuri, nokia, în fine. Toată lumea era cu telefonul în mână şi se dădea ocupat. Ba vorbeau la telefon, ba dădeau sms-uri, ba făceau poze şi le puneau pe facebook.

Frate, eu asta n-o mai înţeleg. Cu cine stai la vorbă la 2 dimineaţa? Cine are atâtea insomnii astfel încât să aibă răbdarea să se converseze cu unul aflat în club? E multă gălăgie şi ăla, ca să te audă, trebuie să ţipe! Să urle din toţi rărunchii ca să se facă înţeles. În plus, cât de „dus” trebuie să fii, tu, clubist, să stai la palavre pe telefon, când în jurul tău sunt o mulţime de persoane cu care ai putea discuta. În plus, ai venit în club ca să dansezi, să te distrezi sau ca să vorbeşti la telefon? Pe bune, până unde?

Eu, dacă aş fi patron de club, aş pune un mare semn, la intrare, cu „Vorbitul la celular, interzis!”. Sau mai bine, aş bruia semnalul astfel încât ăla care vrea să vorbească la mobil, să fie nevoit să iasă afară, după semnal. Şi să-l vezi pe ăla care mai are chef de discuţii la telefon, la – 15 grade celsius. Să-i dârdâie lenjeria intimă de dragul conversaţiei!