Despre prietenii ce țin o viață

MV5BMTQ2ODg2MTIyNF5BMl5BanBnXkFtZTgwMzU2NjgwMDE@__V1_SX640_SY720_

Mă gândeam câți prieteni mai am eu din copilărie, cu câți mai țin legătura, pe care îi sun de ziua lor sau pe care îi mai scot la o cafea.

Pe vremuri, aveam o gașcă mare. Mergeam peste tot, eram de nedespărțit și ne promiteam că așa va fi toată viață, că gașca noastră va ține pentru totdeauna.

Acum, când număr, mi-e teamă că nu pot să adun nici măcar doi, trei oameni. Ne-am uitat unii pe alții, ne-am îndepărtat, ne-am lăsat cuprinși de grijile cotidiene.

Ei bine, aseară am văzut un film cu această temă. Am râs pe rupte, dar m-a și pus pe gânduri. E vorba despre „Last Vegas” sau „Burlaci Întârziați”, tradus la noi.

Morgan Freeman, Robert De Niro, Michael Douglas și Kevin Klein sunt absolut geniali. Una peste alta, un film cu umor fin, cu scene comice superbe și cu actori fantastici. Chiar merită văzut.

Și odată ce îl vedeți gândiți-vă că cei patru eroi principali sunt prieteni, în film cel puțin, de 60 de ani! Cum poate fi asta? O prietenie cât o viață! Frumos, nu?

Aveți aici un trailer. Chiar vă invit să vedeți acest film!

Şi… din nou la treabă!

poza

Gata, m-am întors la muncă. A fost frumos în vacanţă, mi-ar fi plăcut să mai stau, că doar în concediu e cel mai bine.

Totuşi, mă bucur că m-am întors că mi se făcuse dor de pălăvrăgeală cu voi. Am multe să vă povestesc, din vacanţă, din viaţă.

De mâine, mă mobilizez! Promit!

Voi ce aţi mai făcut în perioada asta? Aţi fost în concediu? Aveţi istorii faine de spus?

AROME DE NEUITAT

Noi, bărbaţii, nu ne pricepem la arome, la mirosuri. În cel mai bun caz, putem face distincţia între mirosul unor ciorapi murdari şi al unor şosete curate.

Eu, unul, nu aş putea să-ţi spun cu ce parfum te dai, dacă e dulce sau proaspăt, dacă el conţine lavandă, iasomie sau alte plante.

Totuşi, sunt câteva arome care îmi vor rămâne mereu în memorie, pe care le simt chiar şi acum în nări, când mă gândesc la ele. De la cozonacii aburinzi făcuţi de mama în copilărie, la mirosul pielii fetiţei mele.

În primăvară, când am fost în Sevilla, am întâlnit un miros la fel de memorabil, unic în lume. Acum, am descoperit o serie de fotografii de acolo şi vreau să vi le arăt şi să le comentez.

Este vorba despre un amestec ciudat, aparent, dar senzaţional odată ce îţi pătrunde în nări: flori de portocal, flori de lămâi şi tămâie! Toate acestea, în acelaşi timp, într-o combinaţie absolut surprinzătoare, plăcută şi memorabilă. În acea perioadă, portocalii şi lămâii erau şi înfloriţi şi cu fructe, în acelaşi timp. În plus, mirosul de tămâie era peste tot în oraş, pentru că era săptămâna de dinaintea Paştelui Catolic, o săptămână a procesiunilor religioase.

Tu ai simţit vreodată o astfel de aromă? Care este aroma pe care nu poţi să o uiţi vreodată?

BRAVO, ALINE! ŞI IARTĂ-MI IGNORANŢA!

El este cel mai important român al momentului. Nu politicienii, nu vedetele noastre de carton, nu vreun miliardar.

Din păcate, puţini au auzit de el, iar eu mă număr printre ei şi îmi cer iertare public că am dat dovadă de o ignoranţă atât de mare.

ALIN GEORGE MOLDOVEANU! El este! În urmă cu câteva minute, a devenit primul nostru campion olimpic de la Londra! Şi devine, astfel, unul dintre cei mai importanţi români din istorie!

Bravo, Aline! Bravo, de o mie de ori! Şi, încă o dată, iartă-mi ignoranţa!

POVEȘTI DE LA MARE 1: TELENOVELA BAGAJELOR! CA SARDELELE SPRE MARE!

Așa cum vă promiteam, m-am apucat de povestit întâmplările din primul concediu cu Sophia Maria.

Am ales să mergem la mare, pentru că pediatra ne-a recomandat pentru pitică aerosoli, soare- dar nu în exces, și mult mers pe nisip pentru întărirea musculaturii picioarelor.

Țin să vă precizez ca Sophia nu a făcut încă 11 luni. E mică, așa că orice drum lung i-ar fi creat disconfort. Așa că am evitat zborurile cu avionul sau orele interminabile în mașină. Evident cel mai aproape de București este litoralul românesc. Așa că acolo ne-am dus.

Până să ajungem, însă, mai e cale lungă în povestire. Mâine vă spun despre cazare, condiții și mai ales plaje… infecte.

Până atunci, vă povestesc despre pregătiri. Foarte multe pregătiri. Niciodată nu am făcut atâtea bagaje. (Mai târziu pun și poze cu monștrii de bagaje, nu le am la mine acum).

Haine copil- o valijoară, că sunt micuțe. Haine părinți- una bucată valiză de fiecare. Haine bunică (am luat-o cu noi și ne-a ajutat enorm)- un băgăjel.

Dar de acum începe lunga listă: sterilizator+ biberoane multe, jucării de interior+ jucării pentru nisip, boluri pentru mâncarea copilului si alte ustensile din domeniu, robotel bucatarie pentru pregatit mancarea copilului, un sac de medicamente- ca să fim pregătiți pentru orice situație nedorită (Slavă Domnului că nu le-am folosit). Apogeul: pătuțul de voiaj și SALTEAUA ei, pe care doarme. Salteaua din pătuțul clasic. Asta pentru că nu acceptă să doarmă decât pe acea saltea. Nici căruțul nu l-am lăsat acasă pentru că am vrut să o plimbăm pe Sophie seara, pe plajă.

Am terminat lista? Sigur am uitat ceva de trecut aici, nu, însă, și în călătorie.

Rezultatul a fost o îngrămădire fără precedent în mașină și țin să precizez că nu e jeep, dar nicio mașinuță prea mică. Portbagajul s-a închis cu greu, salteaua și încă vreo două chestii voluminoase le-am pus în interiorul mașinii, evident cu un disconfort real pentru pasageri.

Totul a meritat, însă, pe deplin. Priviți satisfacția Sophiei odată ajunși la mare! 

Voi cum plecați în concediu cu familia? Eu am fost la un pas să trimit bagajele cu altă mașină, atât de multe am luat.