ACESTA E UN COPIL CUMINTE?

Priviţi-o pe Sophi. Vi se pare un copil cuminte? Mie nu, din aceasta poză! E făcută în timp ce devasta aranjamentele pe care doream sa le punem de Moş Nicolae.

Bine, las de la mine! După ce s-a obişnuit cu ornamentele, a redevenit copilul cuminte si isteţ pe care îl ştiam eu. Aşa că Moş Nicolae îi va aduce cadouri şi nu o nuieluşă! 🙂

CE DORIŢI SĂ VĂ ADUCĂ MOŞ NICOLAE?

Când eram mic, nu puteam să dorm în noaptea de Moş Nicolae. Îmi lustruiam ghetuţele cu multe ore înainte. Erau bec! Sclipeau!

Şi eram cuminte. Învăţam pe rupte, luam note mari, chiar făceam tot posibilul ca, în săptămâna de dinainte, să-mi impresionez părinţii. Pentru eu ştiam că ei ţin legătura cu Moş Nicolae şi ei îi spuneau dacă am fost sau nu cuminte. 

Şi Moşul venea, în fiecare an! Era sărăcuţ, îmi aducea portocale şi câteva bomboane! Uneori, mai găseam câte un fular sau o pereche de mănuşi, dar asta foarte rar!

Dar aşa erau vremurile. Părinţii, muncitori într-un regim comunist, nu-şi permiteau mai mult. Şi nici n-ar fi avut „pile” să-mi obţină mai multe bunătăţi.

Chiar şi aşa, eram tare fericit! Fac pariu că fericirea mea, cu două portocale în braţe, era cu mult mai mare decât cea a unui copil de acum, care primeşte o tabletă sau un telefon mobil, în noaptea de Moş Nicolae.

Ţin minte că mâncam din portocalele alea de parcă ar fi fost cele mai bune fructe din lume. Le curăţam coaja încet, bucăţică cu bucăţică şi savuram aroma fiecărei părţi. Trecea mirosul şi abia apoi mai desfăceam o bucată. Iar feliile le desfăceam una câte una. Şi le mâncam încet, fiecare felie din mai multe muşcături, mestecând îndelung şi savurând.

Nu am să uit niciodată gustul acelor portocale. E gustul copilăriei mele. Sărace, dar deosebit de fericită.

Acum, observ nebunia din magazine. Părinţii se întrec să bage în traista lui Moş Nicolae cele mai tari gadgeturi. La 5 ani, deja, copilul îşi doreşte un iPhone. Mi se pare mult prea mult.

În fine, fiecare părinte îşi creşte copilul aşa cum crede el mai bine.

Ne-am pregătit şi noi pentru Moş Nicolae. Am agăţat trei şoşeţele, dintre care a Sophiei este cea mai mare, evident.

Stau şi mă întreb dacă îmi doresc ceva pentru mine de la Moş Nicolae. Sincer, nu cred. Poate doar sănătate. Toate gândurile noastre se îndreaptă către Sophia, ea este cadoul nostru de Moş Nicolae şi în fiecare zi, de altfel.

De abia aştept să o văd mâine dimineaţă, dând iama în şoşeţele. Îi place la nebunie să caute în pungi şi să desfacă ambalaje. Va primi mai multe decât mine, pe când eram copil. Acum, ne permitem noi mai multe. Nu vom exagera, însă.

Şi va primi neapărat şi o portocală!

TU CE ÎŢI DOREŞTI SĂ-ŢI ADUCĂ MOŞ NICOLAE!

LA MULŢI ANI CELOR CARE ÎŞI SERBEAZĂ ŞI PRENUMELE! SĂ FIŢI FERICIŢI ŞI SĂ VĂ ADUCĂ MOŞUL TOT CE VĂ DORIŢI!

MOŞ NICOLAE E PE VINE!

Ce-mi doresc eu să-mi aducă în seara asta Moş Nicolae? Greu răspuns.

Se spune că Moş Nicolae este mai sărac decât Moş Crăciun, aşa că nu poţi să-i ceri lucruri scumpe.

Sincer, nici nu aş avea nevoie de ceva, indiferent că sunt ieftineli sau scumpeturi. Mă simt atât de împlinit, încât chiar nu-mi mai doresc nimic. Sunt fericit şi îmi ajunge. Anul acesta, Moş Nicolae este, pentru noi, Sophia Maria. Zâmbetul ei este, de departe, cel mai frumos cadou.

Vom aranja căsuţa, în seara asta, vom pune şoşeţele şi ne vom curăţa cu toţii cizmuliţele. Chiar dacă ea nu pricepe, încă, ce fac părinţii ei, vreau să creăm atmosfera de sărbătoare.

Pe de altă parte, şoşeţelele acelea nu pot fi goale. Trebuie să pui ceva în ele, că aşa e tradiţia.

Iar, aici, apare problema. Eu nu-mi doresc nimic, dar oare Cristina? Întotdeauna am avut emoţii în privinţa cadourilor ei. Mi-am dorit să îi placă foarte mult. Nu ştiu dacă am reuşit mereu, dar, mereu, ea mi-a spus că este foarte bucuroasă de ce a primit. Din politeţe sau din dragoste, probabil.

Oricum, am fost aseară prin magazine să mă uit după ceva interesant. M-a uimit aglomeraţia. Şi nici nu vreau să mă gândesc ce va fi în seara asta. Haos, pur şi simplu. Toată lumea alerga în stânga şi-n dreapta după cadoul perfect. Toţi erau grăbiţi, încruntaţi, transpiraţi.

Credeţi că toţi aceştia se vor bucura de seara de Moş Nicolae? Mi-e teamă că nu. Mi-e teamă că toată alergătura asta şi toată goana după cadouri ne fac să uităm de sărbători. Ne fac să uităm că, de fapt, sunt momente frumoase, de căldură, de sinceritate şi de bunătate şi ne-am transformat doar în nişte roboţei shoppingişti.

Voi ce credeţi? Aţi cumpărat cadourile pentru Moş Nicolae? Ce vă doriţi să vă aducă Moşul?

 

CULMEA LUI MOŞ NICOLAE!

EL: Mă gândeam ca, de Moş Nicolae, să-ţi iau o verighetă! Nu neapărat foarte scumpă, ceva simbolic! Să ai ceva pe deget care să arate că eşti căsătorită! Poate îmi iau şi eu una, chiar dacă nu ne-am căsătorit religios, încă.

EA: Verighetă?! Păi asta e chin, nu cadou!

Legendă: Această discuţie a fost reală, chiar dacă personajele ţin să rămână anonime! 🙂