NU MAI POT! ÎN PAT CU ZUGRAVUL 2

Astăzi nu mai am nicio odă, nu mai am nici măcar energie să mai ţip sau să-i înjur. Despre zugravi vorbesc!

Pur şi simplu m-au epuizat total, atât fizic, cât şi psihic. Aproape au terminat, aproape. E un aproape de trei zile. În fiecare zi termină şi, de fapt, în urma lor mai găsesc alte probleme. Aşa că vin şi următoarea zi.

M-au pus să cumpăr tot felul de tâmpenii, pe care, într-un final, şi-au dat seama că nu le vor folosi. Mi-au stricat nişte plăci de ipsos, aşa că au pus altele, în altă zi.

Apogeul, însă, ţine tot de parchet. Problema de la care am şi început curăţenia. Au pus unul bun, spun ei, care SIGUR nu se va mai umfla. Problema este au făcut o improvizaţie la nivelul mobilei de bucătărie ca să nu o desfacă.

Astăzi, însă, şi-au dat seama că nu pot termina parchetul fără să desfacă bucată cu bucată această mobilă. Evident, nu o vor face ei, ci fabricanţii mobilei. Ăştia, însă, ca toţi meseriaşii, de altfel, se dau loviţi. „Nu ştim, vedem, săptămâna viitoare poate” etc.

Tot felul de mizerii, de scuze nesimţite.

Concluzia este una singură: poate voi termina cu tot haosul din casă în câteva săptămâni, cine ştie, poate chiar… O LUNĂ.

În faţa acestei constatări crunte, nu mai pot să am nicio reacţie. Cum vă spuneam, nici măcar nu mai am energia să-i înjur. Vreau doar să dorm, să zac în pat zile întregi. Dar n-am cum! Că e praf!

Şi când mă gândesc că totul a plecat de la câteva plăci de parchet umflate care, potrivit meşterilor, s-ar fi putut schimba în cel mult… DOUĂ ZILE!