MAMA LOR DE POFTE! :(

Ştim cu toţii cât de greu e să te menţii în formă sau, şi mai rău, să slăbeşti. Chinuială mare- dietă, sală, transpiraţie, abţinere de la mâncare. Iar, dacă mai eşti şi pofticios, chiar ai încurcat-o. Ţi se pare că eşti cel mai nefericit om din lume, că toţi mănâncă de sparg în jurul tău, că ai fi în stare să ucizi pentru o friptană sănătoasă, o ciocolată sau o îngheţată.

Şi, totuşi, rezişti. Dacă ţi-ai pus în minte ceva şi eşti cu adevărat ambiţios, poţi avea rezultate surprinzător de plăcute. Asta, evident, dacă te ajută şi familia. Dacă transformă frigiderul într-un loc total neprietenos, pustiu. Dacă nu mănâncă în faţa ta tot felul de bunătăţi, care să te facă să plângi de poftă.

La noi, situaţia este diferită faţă de marea majoritate. Eu sunt cel care trebuie să se abţină niţel de la nişte calorii.

Şi fiţi atenţi ce păţesc zilele trecute. Avusesem o zi plină de sport: dimineaţa- mers la sală, ars vreo câteva sute bune de calorii, seara- fotbal cu băieţii, iar ars nişte calorii.

Când să plec de la fotbal, era deja 11 noaptea, mă sună „Iubire”: „Dragul meu, am o poftă de înnebunesc de un hamburger! Trebuie să te duci să-mi iei!”. Eu, de colo: „Măi, dar n-ai milă de mine? Eu ce fac? Că voi muri de poftă lângă tine!?”. Răspunsul vine sec: „Mie mi-e poftă, nu mă interesează, simt că mor! Tu trebuie să te abţii!”.

Ei, pe naiba! Seara s-a sfârşit, poza este concludentă, cu o cină copioasă, o bombă calorică! Ea un hamburger şi eu- doi. Mai mici, dar doi! Că nu puteam să mă mut din casă!

Concluzia este simplă: oricâtă voinţă ai tu, dacă partenerul face „aroganţe” culinare, ai îmbulinat-o! Aşa că, înainte de orice programare de dietă, programaţi-vă „un divorţ”. 🙂

LA GOGOŞI, ÎNAINTEEEE!

Trebuie să vă spun una foarte tare astăzi. Foarte tare cel puţin pentru mine! 🙂

Prin noiembrie, când ne-am mutat noi în căsuţa noastră, am investit o gramadă de bani în bucătărie. Să fie foarte bine utilată astfel încât ori de câte ori vrem să gătim ceva, să avem tot confortul.

Am cumpărat hotă performantă, să nu facem miros în toată casa, am cumpărat maşină de spălat vase, să nu muncim prea mult nici cu vesela şi câte şi mai câte. Până acum, însă, maşina de spălat vase am folosit-o de cel mult cinci ori. Am ajuns la concluzia că e un moft, dar la acea vreme ni se părea o necesitate.

În fine, una peste alta, pot spune că, în mare, tot ce am investit noi în bucătărie este cam… fără rost. Gătim atât de rar, încât chiar nu merită.

Aseară, însă, am realizat o premieră! Am făcut gogoşi! Chiar a fost o premieră atât pentru noi, cât şi pentru bucătăria noastră!

Îmi făcuse poftă o colegă la muncă (făcuse gogoşi cu o seară înainte) şi am venit acasă hotărât să trec şi eu la acţiune!

Zis şi făcut! Dă-i cu făină, dă-i cu tot ce trebuie! Creşte coca, ne apucăm de porţionat gogoşile. Dar cu ce să întindem aluatul?! Că, în ciuda tuturor dotărilor, în bucătăria noastră nu există şi un… făcăleţ! Normal, că nu ne-am gândit că ne va trebui vreodată! Am adaptat, totuşi, o sticlă pe post de făcăleţ şi iar la treabă! De tăiat, le-am tăiat cu paharul, că aşa m-a învăţat soacra prin telefon! Ştiţi vorba „Sună un prieten”.

Una peste alta , eu zic că au ieşit delicioase. Le-am umplut cu ciocolată şi cu gem. Oricum, eram atât de încântaţi, încât tot ni s-ar fi părut geniale!

Voi ce ziceţi? Arată măcar bine?