1 AN DE BLOG! NE-AM CAM ÎNTINS LA VORBĂ! :)

Tocmai am realizat că am făcut un an de bloggereală. Pe 22 iunie 2011, am pornit acest blog.

A trecut foarte repede, din punctul meu de vedere. Am scris câteva sute de articole, unele mai pe placul vostru, altele nu.

A fost mediul, însă, în care m-am destăinuit vouă. În care v-am povestit preocupările mele, problemele mele, v-am cerut sfaturi sau am încercat să dau, la rândul meu, câteva sfaturi pe anumite subiecte. A fost mediul în care mi-am exprimat fericirea alături de Sophia şi în care am pus zeci de poze cu ea.

Probabil că articolele mele nu i-au mulţumit pe toţi, dar m-am bucurat că m-au taxat imediat şi mi-au comentat, cu propriile păreri.

Aşa că vreau să vă mulţumesc tuturor. Tuturor celor care sunteţi de acord cu mine, dar şi tuturor celor care mă criticaţi. Asta pentru că, în cazul ambelor categorii, cu toţii citiţi acest blog. Şi, da, vreau să vă mulţumesc pentru asta!

POSTITURILE, SALVAREA DIN BUIMĂCEALĂ!

În ultima vreme, suntem tot mai obosiţi. Noaptea dormin puţin, ziua suntem agitaţi şi nu avem timp de somn. Mă refer aici la toţi cei trei membri ai familiei, inclusiv la Sophia Maria. Cum colicii sunt la ordinea zilei, în această perioadă, sărăcuţa se chinuieşte şi ne chinuieşte.

În fine, consecinţele oboselii au început repede să apară. De exemplu, uit tot mai multe lucruri. Uit să opresc încălzitorul de biberoane şi ne e teamă că voi da foc la casă, uit să scot tomberonul cu gunoi ca să-l golească cei de la Rebu, uit să cumpăr anumite lucruri, uit, uit, uit…

Aşa că, exasperată de „uitucul” pe care îl are acasă, Cristina a găsit soluţia salvatoare: postiturile. Scrie tot pe ele, le înnoieşte în fiecare zi şi funcţionează!!! Chiar dacă le văd mai târziu, mă conformez şi rezolv solicitările scrise pe ele.

La voi cum e? Folosiţi postiturile ca să nu uitaţi? V-aţi umplut casa de ele sau aveţi alte metode împotriva uitării?