Nişte civilizaţie… Pe când şi la noi?

Acestea sunt nişte cutii pentru reciclare. Le-am întâlnit pe afară şi am rămas, din nou, uimit de nivelul de civilizaţie la care au ajuns unii.

În acest cutii, oamenii vin şi aruncă absolut tot ce nu le mai trebuie. Nu gunoaie, ci lucruri din care se mai poate recupera ceva. De la electronice, la încălţăminte.

Vă mai amintiţi ce se întâmpla la noi cu programul „Rabla la electronice”? Oamenii scoteau în faţa blocului calculatoarele uzate, de exemplu, şi angajaţii de la primărie veneau să le ridice. De multe ori, însă, aceste electronice uzate nu mai erau găsite de cei de la primărie pentru că, tot timpul, cuiva i se păreau încă folositoare şi şi le însuşea. Tocmai de aceea, probabil, programul a luat sfârşit.

Ei bine, aceste cutii sunt tocmai pentru astfel de programe. Nimeni nu se urcă în ele, să-şi aleagă ceva „bun” pentru el”. Nimeni.

La noi, însă, ce credeţi că s-ar întâmpla cu ele?

CICĂ SĂ RECICLĂM… :(

Familia Pocora- Cruceru s-a pus pe reciclat. Cum gunoiul la noi nu este strâns selectiv, ne-am hotărât să strângem pet-urile în casă, în săculeţi.

În scurt timp, am umplut casa de sticle de plastic. La un moment dat, mă împiedicam de ele prin bucătărie, noaptea, pe întuneric. Evident, urmau urările de bine către sticle şi către cel care a avut ideea măreaţă.

În fine, după ce am strâns câţiva saci buni, am zis să-i ducem la centrul de reciclare. „Mamă, să vezi ce de bani luăm! Ne îmbogăţim!” 🙂

Lăsând gluma la o parte, mă aşteptam să ţi se plătească mai nimic, dar nici chiar aşa!

Priviţi o mostră de sumă primită:

0, 25 lei. Adica 25 de bani! Pe zece sticle! HA HA HA! Ce încurajaţi mai suntem să reciclăm!

Totuşi, e bine să nu ne gândim la bani atunci când facem astfel de gesturi. E bine să ne gândim la mediu, la natură şi la copiii noştri care vor avea nevoie şi ei de o natură măcar la fel de sănătoasă ca a noastră.

Voi reciclaţi?