ÎMI PUN CENUŞĂ ÎN CAP!

Sophia cu tati

Retractez tot ce am spus despre urarea „Să-ţi trăiască fetiţa!” şi îmi cer scuze tuturor celor pe care i-am jignit, enervat sau deranjat cu postarea de acum câteva zile.

Nu am să dau foarte multe detalii, dar, de curând, mi-am dat seama că aceasta este cea mai frumoasă urare posibilă. Să-ţi trăiască fetiţa/ băieţelul este singurul lucru pe care ţi-l doreşti. Asta deşi trăim în secolul XXI şi medicina a avansat enorm faţă de momentul în care a apărut această urare.

Din păcate, chiar şi acum, pot apărea momente critice în care poţi simţi că îţi pierzi copilul şi că, pur şi simplu, eşti la mila lui Dumnezeu.

Aşa că revin şi le mulţumesc din suflet tuturor celor care mi-au adresat urări, indiferent de forma lor. Sunt gânduri de bine şi cel care le primeşte este obligat să se bucure că cineva şi-a întrerupt activitatea cotidiană şi i-a spus câteva cuvinte din suflet.

Încă o dată, mulţumesc şi să-mi trăiască fetiţa!

CE MĂ ENERVEAZĂ: URAREA “SĂ-ŢI TRĂIASCĂ FETIŢA!”

Serios acum, cine a inventat această urare?! Ştiu că e din moşi strămoşi, dar chiar nu reuşesc să o înţeleg.

Cum adică “Să-ţi trăiască fetiţa?!”. Anti-urarea ar fi “Să-ţi moară”?. Cine se gândeşte că fetiţa lui nu va trăi?! Pe bune, nu poţi să concepi că există şi opusul. NU POŢI!

“Să crească mare”, “Să fie cuminte”, “Să fie deşteaptă”, “Să fie frumoasă”, “Să fie….” oricum, numai asta nu!

Aşa că vă rog, de acum încolo, să eliminăm din seria de urări această formulă.

Mai sunt urări pe care să le ştergem din limbaj?

UPDATE:

Văd că am stârnit destule controverse cu acest post. Ţin să fac anumite precizări, ca să fiu mai bine înţeles. Comentariile mele erau un protest la adresa clişeelor. Să fim serioşi, urarea este depăşită, adusă de undeva de foarte departe în timp. Şi, să recunoaştem, sună puţin macabru, în ciuda tuturor gândurilor bune care o însoţesc. Tocmai de aceea, le mulţumesc din suflet tuturor celor care mi-au adresat-o pentru că ştiu că mi-au dorit numai de bine.