A.M.R. 54: ARE TALIE SUBŢIRE, E BOTOASĂ ŞI E BUDDHISTĂ!

 Poate că vă plictisesc cu AMR-urile mele, dar, astăzi, chiar mă simt foarte fericit şi vreau să împărtăşesc sentimentul ăsta cu voi.

De dimineaţă, eu şi Cristina ne-am înfăţişat la domnul profesor Herghelegiu, la Sanador, la ecografia de 32 de săptămâmi.

Emoţii mari, un termen foarte important.

Fiecare s-a aşezat cuminte pe locul lui. Cristina pe măsuţă, cu burtica la vedere, eu pe un scaun la ceva distanţă, dar poziţionat perfect ca să văd totul pe monitorul special aplasat pentru tăticii nerăbdători.

Şi începe domnul profesor: „Miocard normal, cerebel normal, …. normal, …. normal etc”. În păsăreasca lui, pentru noi era suficient să auzim cuvântul „normal”.

La un moment dat, se opreşte. Analizează cu atenţie ceva la inimioară. Minute în şir. Tensiunea creşte enorm pentru noi. O privesc pe Cristina în ochi. Nimeni nu îndrăzneşte să spună nimic. Secundele trec greu, se scurg încet, încet, ca orele. Într-un final, dom’ profesor spune „…. normal”. Răsuflăm uşuraţi. Se oprise doar pentru o analiză mai amănunţită, nu pentru că ar fi fost o problemă.

După aproximativ 40 de minute, ne dă vestea cea mare: „Staţi liniştiţi, fetiţa se dezvoltă absolut normal! Este micuţă, are aproape 2 kg, dar până la naştere va ajunge cam la 3. E bine!”.

Începem să zâmbim ca proştii! Nu ştim de ce, pur şi simplu, o căldură venită de nicăieri ne-a cuprins sufletele.

Domn profesor continuă: „ Fetiţa voastră este buddhistă, are talie şi buze mari!”. Pufnim amândoi în râs şi cerem explicaţii.

„E buddhistă pentru că stă cu picioarele până în gât!”, spune medicul. „E bine, va fi un copil elastic!”, mă înţeleg cu Cristina din priviri.

„Are talie subţire, se vede la ecograf!”. „Şi asta e bine, dacă va creşte şi la fel de înaltă ca tine, va fi perfect” îmi spune Cristina.

„Şi are buze mari”. „Şi nasul cam la fel, ca al maică-si!”, adaug eu. „Asta nu e extraordinar, dar măcar nu va avea nevoie vreodată de botox”, îmi completez eu în gând.

 Una peste alta, suntem, însă, extrem de fericiţi. Am continuat să râdem şi după ieşirea din cabinet. Şi acum fac la fel. Zâmbesc la fiecare cuvânt scris! Sper că nu v-am plictisit cu aceste siropuri ci că v-am făcut şi pe voi să zâmbiţi. Măcar puţin.