ÎN PAT CU… ZUGRAVUL!- PARTEA I

ODĂ ZUGRAVULUI ZELOS- by Dan Cruceru

Oare cine bate-n poartă, pe nepusă masă?

E zugravul, nene, vrea să-l laşi în casă!

A venit devreme şi lui nu îi pasă

Că ţie ţi-e somn şi soaţa-i nervoasă! 

Este pus pe treabă, zici că-i un taifun,

Dar curând el spune: „Stop”. Pentru mic dejun!

Vine apoi cafeaua. Tu i-o faci amară,

Fără pic de zahar, cheful să nu-i sară!

După lungi minute, dă să se apuce,

Dar surpriză, nene, spatele-l aduce!

„Au, mă doare rău, eu vreau să muncesc,

Dar sunt îngrozit, simt că-nebunesc!” 

Şi urmează, ghici: încă-o scurtă pauză

Ca să-i treacă tot, junghiul, cel în cauză.

Şi se face 12. Mă priveşte dârz:

„Stop, vreau să iau un prânz.”

Şi, uite aşa, timpul se tot duce

Şi, la patru-i gata, drumul tre’ să apuce

Că-l aşteaptă acasă, doi- trei copilaşi,

Minunaţi, frumoşi, scumpi şi drăgălaşi.

Dar el uită, zilnic, cât de praf e casa

Şi că-ţi vine-ntruna să-l trimiţi în…. (rimă care rimează cu un membru al familiei.) 

Cam aşa decurg zilele la domiciliul Pocora- Cruceru de ceva vreme. Zugravii se fac că muncesc, iar eu mă fac că le aduc… ode. Nu ştiu cât de inspirate sunt rimele, dar, cu siguranţă, ar fi fost mai inspirate dacă n-ar mai fi citit şi minorii acest blog. Că la câte am să le zic…