Un alt gen de muzică. În Teheran

http://youtu.be/AxOUr_JkCe4

Nu știu ce cânta domnul. Părea înălțător și omagial, poate chiar imnul Iranului.

Cert este că mi s-a făcut pielea de găină.

O voce de o forță extraordinară, care-ți pătrundea imediat în creier.

Nu știu dacă a ascultat vreodată Enrique Iglesias, Katy Perry sau măcar Ramstein. Cu siguranță nu a ascultat Florin Salam.

Nu știu de la cine a învățat omul ăsta să cânte, cine l-a influențat, cine îi este mentor. Poate că nimeni, poate că mulți.

Sunetele lui sunt din altă lume, o lume pe care nu o cunosc și, probabil, nu voi avea timp să o cunosc.

Dar, deși sună altfel, sunt extraordinar de frumoase. Arată pasiune, arată credință în ceea ce face și mai ales arată calități vocale fabuloase.

Poate ar câștiga Vocea României, dacă s-ar gândi vreodată să emigreze. Sau poate nu l-am înțelege și l-am considera deplasat.

Cert este că, acolo, în acel moment, era doar el și Dumnezeul lui și muzica. Și totul era perfect.