POVEŞTI DE LA MARE 3: NO COMMENT! DOAR DRAGOSTE, APĂ ŞI NISIP!

Vă las să vă bucuraţi alături de mine de inocenţa acestor poze. E vorba de dragoste în cea mai pură formă. În plus, nisipul şi apa ne-au făcut cei mai fericiţi părinţi. Alte cuvinte sunt de prisos!

V-au plăcut pozele? Vă aştept comentariile.

POVEŞTI DE LA MARE 2: MAI BINE VII CU NISIPUL DE ACASĂ!

Cam aşa a arătat nisipul pe plaja pe care am stat noi. Cred că se observă foarte uşor mucurile de ţigară şi toate mizeriile aruncate la întâmplare.

Plaja era foarte aproape de hotelul nostru şi de aceea am mers acolo.

M-a deranjat, însă, foarte tare dezinteresul total al celor care o administrau. Pur şi simplu, nu făceau altceva decât să ia bani pe şezlonguri şi atât. Nu i-am văzut o dată să bage un tractor care să cureţe plaja cu plugul. Nu i-am văzut o dată să încerce să adune mucurile de ţigară. În schimb, făceau zeci de milioane pe zi din închirierea şezlongurilor. 15 lei per bucată şi aveau vreo sută. Toate erau pline, zilnic. Mai mult, unii turişti nu veneau şi în partea a doua a zilei, aşa că responsabilii de şezlonguri reuşeau să le închirieze de mai multe ori chiar.

În aceste condiţii, ne mai mirăm de ce pleacă românii pe alte litoraluri decât cel autohton. Chiar şi în Bulgaria, plaja arată mult mai bine.

Pe de altă parte, mai e şi o problemă de civilizaţie. În afară, orice român îşi face un băgăjel pentru gunoaie. Nu aruncă mucurile de ţigară sau paharele de plastic de la bere pe nisip. Nu se întâmplă asta, afară. Acolo, până şi românul nostru este foarte civilizat. Poate că îi este jenă să fie arătat cu degetul.

Acasă, însă, ne dăm în petec. Nu ne pasă de absolut nimic şi, dacă tot mai sunt alte zece de mucuri pe jos, de ce ne-am mai obosi să le ducem pe ale noastre la container?! N-are rost. Mai bine aruncăm şi noi pe nisip.

Şi, apoi, ne plângem că plajele arată prost. Ne plângem că nu au unde să se joace copiii noştri pentru că nisipul este foarte murdar. Eu vă mărturisesc că a trebuit să mă transform într-un aspirator pentru a-i crea piticii mele un spaţiu de joacă curat. Am adunat zeci de astfel de mucuri. De multe ori, însă, nu a fost suficient pentru că Sophia este copil şi nu stătea locului în perimetrul curăţat de mine.

Aşa că, toată vacanţa, am fost cu ochii pe ea. Cum se apropia de un muc de ţigară, cum săream să i-l luăm. Am mai şi râs pe tema asta pentru că Sophia avea o pasiune pentru respectivele gunoaie. Parcă le căuta intenţionat.

Situaţia este, însă, de plâns. De plâns pentru că nimeni nu-şi dă interesul. Nici afaceriştii care caută profitul cât mai rapid cu zero costuri, dar nici noi care ne complacem într-o mizerie fizică şi psihică fără limite.

POVEȘTI DE LA MARE 1: TELENOVELA BAGAJELOR! CA SARDELELE SPRE MARE!

Așa cum vă promiteam, m-am apucat de povestit întâmplările din primul concediu cu Sophia Maria.

Am ales să mergem la mare, pentru că pediatra ne-a recomandat pentru pitică aerosoli, soare- dar nu în exces, și mult mers pe nisip pentru întărirea musculaturii picioarelor.

Țin să vă precizez ca Sophia nu a făcut încă 11 luni. E mică, așa că orice drum lung i-ar fi creat disconfort. Așa că am evitat zborurile cu avionul sau orele interminabile în mașină. Evident cel mai aproape de București este litoralul românesc. Așa că acolo ne-am dus.

Până să ajungem, însă, mai e cale lungă în povestire. Mâine vă spun despre cazare, condiții și mai ales plaje… infecte.

Până atunci, vă povestesc despre pregătiri. Foarte multe pregătiri. Niciodată nu am făcut atâtea bagaje. (Mai târziu pun și poze cu monștrii de bagaje, nu le am la mine acum).

Haine copil- o valijoară, că sunt micuțe. Haine părinți- una bucată valiză de fiecare. Haine bunică (am luat-o cu noi și ne-a ajutat enorm)- un băgăjel.

Dar de acum începe lunga listă: sterilizator+ biberoane multe, jucării de interior+ jucării pentru nisip, boluri pentru mâncarea copilului si alte ustensile din domeniu, robotel bucatarie pentru pregatit mancarea copilului, un sac de medicamente- ca să fim pregătiți pentru orice situație nedorită (Slavă Domnului că nu le-am folosit). Apogeul: pătuțul de voiaj și SALTEAUA ei, pe care doarme. Salteaua din pătuțul clasic. Asta pentru că nu acceptă să doarmă decât pe acea saltea. Nici căruțul nu l-am lăsat acasă pentru că am vrut să o plimbăm pe Sophie seara, pe plajă.

Am terminat lista? Sigur am uitat ceva de trecut aici, nu, însă, și în călătorie.

Rezultatul a fost o îngrămădire fără precedent în mașină și țin să precizez că nu e jeep, dar nicio mașinuță prea mică. Portbagajul s-a închis cu greu, salteaua și încă vreo două chestii voluminoase le-am pus în interiorul mașinii, evident cu un disconfort real pentru pasageri.

Totul a meritat, însă, pe deplin. Priviți satisfacția Sophiei odată ajunși la mare! 

Voi cum plecați în concediu cu familia? Eu am fost la un pas să trimit bagajele cu altă mașină, atât de multe am luat.