Ți-e greu? Liniștește-te! Mâine îți va fi și mai greu!

securedownload

Nu simți câteodată că-ți explodează capul? Că nu poți respira și că te doare pieptul? Că nu mai faci față nervilor și problemelor? Că tot ce încerci să faci sfârșește prost? Că nimic nu-ți mai iese? Că nu mai ai nicio soluție?

Ai întârziat cu plata ratelor și banca te amenință că-ți ia casa? Facturile vin avalanșă peste tine? Nu mai ai clienți pentru afacerea ta? Sau ai fost concediat? Toți cei din jurul tău au aceleași probleme și nimeni nu te poate ajuta? Crezi că este cea mai proastă perioadă din viața ta?

Oprește-te! Respiră! Nu te mai gândi la nimic! Încearcă să simți vântul și razele soarelui. Pentru astea nu trebuie să plătești, așa că bucură-te de ele!

Pentru că mâine îți va fi și mai greu! Pentru că soarta îți poate demonstra că oricând îți poate fi și mai rău, deși tu ai fi pariat că mai rău de atât nu se poate. Mâine vei primi o nouă lovitură. Habar n-ai ce. Dar soarta va găsi un nou croșeu pe care să ți-l aplice în bărbie.

Dar, până la urmă, asta înseamnă viața. Cu suișuri și coborâșuri. Multe coborâșuri. Uneori atât de multe încât crezi că ai ajuns în Groapa Marianelor. Iar tu, ca să urci, trebuie să lupți cu toată firea ta. Să dai totul și chiar mai mult. Să inventezi lucruri noi și chiar să te reinventezi pe tine. Ai mai făcut-o. Doar ai atins Everestul, cândva ai fost acolo! Știi cum e când ți-e bine, știi drumul. Că viața așa ți le dă: pe toate o dată. Lucrurile bune toate, relele la fel.

Acum ți-e rău, dar scrie la zodiac că, din 15 Septembrie, toată lumea o va duce bine. Toate zodiile, toți amărâții, toată lumea va avea succes. Va fi o explozie de bucurie. Bine, nu cred că zodiacul ăsta atât de optimist, încât pare creat de un bețiv la orele 2 ale dimineții, se poate aplica pentru bieții ucraineni. Că rușilor nu le pasă de zodiacul de prin România. Nici virusului Ebola nu cred că i se aplică în Africa. Își face treaba indiferent de zodii.

Dar citind aceste rânduri, nu-i așa că deja te simți mai bine? Altora le e mult mai rău. Au războaie, au boli necruțătoare, n-au apă nici măcar de băut, d’apoi de dușuri! Lor le e greu! Într-adevăr le e greu! Tu doar te plângi, faci mofturi. Așa că treci dracului la muncă și lasă smiorcăiala!

xxxxxxx text dedicat unui prieten care se smiorcăie chiar mai mult decât o jună aflată la prima ei despărțire. Vi-l dedic, însă, și vouă, tuturor celor care credeți că mai rău nu se poate. Ba se poate!

De ce banii n-aduc fericirea

sursa: google

sursa: google

Toată viața alergăm după ei. Ne zbatem, ne sacrificăm timpul liber, muncim pe rupte, ne epuizăm. Zilnic vrem mai mult. O casă mai mare, o mașină mai puternică, o bijuterie mai scumpă, o vacanță mai luxoasă.

În schimbul lor, sacrificăm totul. Sacrificăm clipele petrecute cu copiii, sacrificăm îmbrățișările persoanei iubite, sacrificăm minutele de privit cerul. Pentru că, nu-i așa?, avem treabă.

Și? Și Moartea nu te întreabă câți bani ai, câte palate sau averi în nestemate. E singura căreia nu-i pasă de tot ce-ai făcut de-a lungul vieții. Te ia și gata!

Dinu Patriciu a murit azi. De cancer! Și dacă nici el n-a avut bani, atunci cine? Și? Cei mai buni medici, cele mai bune tratamente. Nimic nu l-a putut salva.

Am făcut un interviu cu el în urmă cu câțiva ani. Un intelectual rasat, un afacerist extrem de puternic.

Dar oare care au fost ultimele lui amintiri, pe patul de spital, înainte să plece din lumea asta? Oare și-a văzut rafinăriile? Oare și-a văzut munții de bani? Rolex-urile de sute de mii?

Sau ochii i s-au umezit de lacrimi pentru că a realizat că a irosit timpul? Că și-a sacrificat familia? Că a fost, poate, la prea puține serbări și aniversări ale copiilor? Că nu a spus suficient de mult „Te iubesc”? Că nu i-a strâns în brațe pe cei dragi atunci când aveau nevoie pentru că el era plecat după afaceri?

Dinu Patriciu a plecat trist pe lumea cealaltă. Trist că și-a irosit o viață pentru averi. Trist că a agonisit și nu a simțit. Și, din păcate, așa vom pleca toți. Pentru că, pur și simplu, nu știm să spunem STOP!

GHID DE SĂNĂTATE ÎN 40 DE PAŞI- 3

Revin cu noi dezvăluiri senzaţionale ale „specialiştilor” în privinţa modului în care ar trebui să trăiţi ca să aveţi o viaţă mai bună. Despre bani, nu vorbeşte niciun expert.

GHID DE SĂNĂTATE ÎN 40 DE PAŞI cu adăugirile subsemnatului

Societate
24. Telefonează-le cât mai des prietenilor sau trimite-le mail-uri. (Că ei sunt atât de chitroşi încât fac economie la minutele de pe telefon!)
25. În fiecare zi, dă ceva bun cuiva. (Asta ar trebui să o ştie soaţa că n-am mai mâncat mâncar caldă, ăhăhă! )
26. Iartă şi acceptă, atât cât este posibil. (De neiertat sunt funcţionarii de la stat, şefii care-ţi taie din salariu, companiile de telefonie care-ţi încarcă factura, cei de cablu, că-ţi pică exact atunci când echipa favorită dă gol şi mulţi, mulţi alţii!)
27. Petrece timp cu oamenii mai in vârstă şi cu cei mici. (Concret mergi la şah în parc cu fiică-ta şi las-o pe ea să mute piesele! Să vezi ce-o să le placă moşilor!)
28. Încearcă să faci cel puţin trei persoane să surâdă, în fiecare zi. (Tot de şef ne legăm! Pe mine m-a făcut atât de tare să râd, încât mi-a rămas ditamai rânjetul pe faţă!)
29. Ce gândesc ceilalţi despre tine, nu este treaba ta. (Nici măcar ce zice şeful?)
30. Serviciul tău nu va avea grijă de tine când vei fi bolnav. Prietenii tăi, DA. Păstrează legatură. (Păi şi nici ei să nu mai muncească? Că doar ai nevoie de pastile, căldură, ceai fierbinte etc)
31. Nu urî pe nimeni, chiar dacă ai motive; te încarci negativ, în mod inutil. (A se vedea nr. 26. Pe ăia n-ai cum să nu-i urăşti!)
 
Viaţă
32. Comportă-te bine! (Ar trebui să afle şi individul din autobuz care şi-a şters nasul de geaca mea, încercând să-mi ia portofelul din buzunarul de la spate!)
33. Aruncă tot ce nu este util; păstrează ce este frumos sau vesel. (Inutile pentru mine sunt cremele, fardurile, rujurile lui „Iubire”. Să le aruncăm, zic!)
34. Natura vindecă totul. (Într-adevăr, mi s-a spus că „iarba” ajută!)
35. Indiferent că e vorba de o situaţie bună sau rea, ea se va schimba… (În şi mai rău, evident!)
36. Puţin contează cum te simţi; scoală-te, îmbracă-te şi ieşi în lume. (Să iasă afară marii specialişti pe vremea asta şi nici să nu-şi ia umbrelă cu ei!)
37. Ce este mai bun urmează să ţi se întâmple. (Din păcate, unii mor tot aşteptând chestia asta!)
38. Când te trezeşti dimineaţa, multumeşte că eşti în viaţă. (Şi că şi astăzi ai facturi de plătit, şefi şi trafic de suportat!)
39. Forul tău interior este întotdeauna fericit. Deci, fii fericit! (La final, hai să fiu finuţ! De acord cu remarca 39. Fiecare merită să fie fericit!)

Ultimul, şi nu cel mai puţin important:
40. Oferă-le acest ghid, tuturor celor pe care-i preţuieşti şi tuturor celor care-ți sunt potrivnici, ca să le fie de ajutor în viață. (Voi în ce categorie credeţi că intraţi faţă de mine?)

UN AN ÎN CÂTEVA IMAGINI!

În urmă cu un an, Sophia Maria nu exista. Era doar în burtica mămicii ei. Între timp, a apărut alături de noi şi ne-a transformat viaţa. Cu mii de clipe fantastice, de o bucurie şi o dragoste imposibil de redat în cuvinte. Cei care sunt părinţi ştiu la ce mă refer.

S-a transformat dintr-un boţ de om într-o mică domnişoară. A făcut, ieri, un an.

Are, deja, personalitate, tabieturi, preferinţe. Ne strigă, ştie să facă diferenţa între lucruri, se joacă, aleargă, râde. Este fericită.

Pentru noi, părinţii ei, totul a trecut foarte repede. Foarte repede. Un an de zile, privind în urmă, mi se pare că a trecut la fel de repede ca o săptămână. Atunci când eşti fericit, timpul trece repede.

Iată cum a evoluat de la o lună la alta. Fiecare poză reprezintă perioade din scurta ei viaţă de până acum. Pur şi simplu, într-un singur an, s-a transformat radical. 

foto VIVA

VIAŢA MEA E UN HAOS!

Probabil că exagerez, dar chiar aşa m-am simţit zilele acestea. De aceea, nici n-am mai scris pe blog. Pur şi simplu, nu am mai avut timp să respir.

Acum, m-am liniştit, aşa că m-am pus pe istorisit păţaniile mele pe îndelete. Să începem:

Vă povesteam, aici, că mi-am lovit maşina, care nici măcar nu e a mea. De fapt, a intrat unul în mine, în timp ce eu stăteam liniştit la semafor. Au urmat câteva zile de hârţogăraie, de umblat pe la constatări şi pe la service. Până la urmă, am băgat maşina în service la reparat.

În tot acest timp, am avut nişte dureri cumplite de dinţi. Am avut, evident, multe drumuri de făcut şi la dentist.

În paralel, trebuia să merg la serviciu. Dincolo de prezentare, am realizat şi câteva materiale care, evident, au necesitat timp, nu doar pentru filmare, ci şi pentru scriere, editare, montaj.

 Revenind, însă, la maşină, cât a fost cea lovită în service, am mai împrumutat una, de data asta, una de provenienţă românească.

Ghici ce? Am lovit-o şi pe asta! De data asta, din vina mea. Un tip în faţa mea a frânat ca să evite o groapă, am frânat şi eu, dar pe jos era pietriş, aşa că m-am dus târâş şi nu m-am oprit decât în portbagajul omului. PAM, PAM! Evident, de data asta, eu am fost cel înjurat. Mi-am cerut scuze, am dat asigurarea, ne-am înţeles până la urmă. Noroc că pagubele au fost minore, doar nişte zgârieturi.

Cireaşa de pe tort este, însă, partea legată de renovările din casă. După niciun an, parchetul din sufragerie s-a umflat. Aşa că i-am chemat pe meşterii care l-au montat, au recunoscut că l-au pus greşit, aşa că s-au apucat de remontat. Cică urma să dureze doar două zile. Surpriză, însă: parchetul, odată scos, n-a mai putut fi reinstalat. Aşa că am mers la cumpărături, după parchet de rezervă. Altă surpriză: nu mai exista pe stoc. Soluţia: am cumpărat un alt parchet pentru toată suprafaţa, asta, însă, după câteva zile de căutări, că nu e lucru uşor să găseşti ceva să-ţi placă.

Pe de altă parte, meşterii au descoperit şi o serie întreagă de crăpături în pereţi, aşa că s-au apucat şi de zugrăveală.

La un calcul scurt, durata lucrării creşte de la două zile la… două săptămâni.

În tot acest timp, noi stăm printre găleţi cu var, praf şi folii de protecţie. Pe Sophia chiar am mutat-o în vecini ca să nu suporte mizeria din casă.

Trăgând linie, viaţa mea chiar a fost un haos zilele acestea! Mi-a venit de multe ori să-mi smulg părul din cap de nervi!

Astăzi, însă, mi-e un pic mai bine. Parcă şi pot zâmbi puţin. Parchetarii lucrează, zugravii lucrează, am terminat cumpărăturile pentru renovare şi mi-am luat din service prima maşină buşită. Parcă viaţa e frumoasă, totuşi! 🙂

Voi aţi trecut prin astfel de perioade? Perioade în care, pur şi simplu, simţeaţi că nu mai aveţi niciun strop de energie în corp, că problemele vă covârşesc? Un sfat, dacă îmi permiteţi, că-s om păţit: aveţi răbdare, mai devreme sau mai târziu, se rezolvă toate.