Am tot respectul pentru Poliţia Română, dar m-am săturat de câte uscături are. Sunt nişte exemplare acolo, care, odată ce şi-au luat o insignă, se cred zei!

Şi nu mă refer la poliţiştii şcoliţi în academie, ci la tablagii, la ăia care n-au fost în stare să ia la facultate şi au făcut doar o şcoală de subofiţeri, cel mult.

Ei, indivizii ăştia sunt cei mai răi. Se cred stăpâni pe plantaţie, iar noi, restul românilor, suntem văzuţi de ei ca nişte sclavi. Pe modelul: „Am baston şi caşchetă, eu sunt şeful! Voi? Voi executaţi că vă ia mama dracu’!”.

De ce sunt atât de revoltat:

Aseară, pe Bd. Iancului. Toată lumea mergea în coloană, cu 50 km la oră. Deodată, frâne bruşte, scârţâit de roţi. Ne oprim. Cineva blocase banda de mers. Începem să ne rugăm de cei de pe alte benzi, să ne lase şi pe noi să ne continuăm drumul şi să ocolim „bolovanul” din cale.

De fapt, „bolovanul” era o maşină de poliţie, trasă aiurea pe dreapta, oprită absolut ilegal, într-o zonă aglomerată, cu indicatoare cu „Parcarea interzisă”.

După minute bune, reuşesc să trec şi eu de maşina domnilor. În dreptul lor, însă, nu pot să mă abţin şi le dau un claxon de felicitare. Recunosc, am greşit. M-am lăsat învins de nervi, dar „bolovanii” ăia chiar meritau. Legea este pentru toţi, iar tu, mare organ, chiar trebuie să fii un exemplu!

Şi să vezi ce se întâmplă. „Caşcheta” reacţionează! Bagă girofarul şi o ia după mine!

Trag frumos pe dreapta. Mă aşteptam să-mi ceară nişte documente, să-mi spună că am încălcat vreo lege de circulaţie, să se prezinte frumos, înainte, cu caşcheta pe cap, în fine, să-şi facă treaba regulamentar!

Dar de unde! Domnul organ trage lângă mine, deschide geamul şi, din maşină, începe să urle la mine! „Băăăă, tu nu vezi că eram în misiune?! De ce mă claxonezi, că eram în misiune, DĂDUSEM SEMNAL DREAPTA?!”.

Recunosc, am rămas mască! Pentru câteva secunde! Îmi revin şi îl întreb şi eu pe domnul organ: „Eraţi în misiune cu semnal dreapta?! Asta n-am mai auzit-o! N-ar fi trebuit să aveţi semnale acustice şi vizuale? N-ar fi trebuit să aveţi girofarul pornit? Să vă vadă ceilalţi şoferi de la distanţă şi să vă poată ocoli?”

La astfel de întrebări, „domnul caşchetă” se enervează şi mai tare şi urlă: „Auzi, bă! Claxonatul e interzis în Bucureşti!” 

Îmi muşc muzele şi nu zic nimic. L-aş fi întrebat dacă nu cumva şi prostia ar trebui interzisă!

Până la urmă, îl salut şi plec mai departe! După 50 de metri, mă opresc la un semafor. Era roşu! Domnul organ mai încalcă o dată legea: trece mai departe, pe roşu, fără girofar pornit! Linişte vă rog! E ÎN MISIUNE! DOAR A DAT SEMNAL DREAPTA!

Voi aţi păţit astfel de mizerii? Ce le-aţi zis „domnilor” respectivi? Cum aţi reacţionat?