O seara rece ca temperatură dar foarte caldă în suflete.
Cuvintele sunt de prisos. În acele momente, suntem fericiţi!
Pe voi ce vă face fericiţi?
Fericirea o găsim în lucruri aparent banale!
Răspunde
Arhive lunare: august 2013
La multi ani, iubirea mea!
Sophia Maria împlineşte astăzi doi ani!
Nu ştiu când a trecut timpul, parcă ieri, o ţineam în braţe pentru prima oară!
Au fost doi ani minunaţi, doi ani, în care atunci când mă strângea în braţe, deveneam cel mai fericit om din lume.
E greu să creşti un copil, e greu să-i acorzi toată atenţia necesară, să fii mereu alături de el, să-i oferi tot ce are nevoie.
Dar este cel mai frumos lucru din lume când ajungi acasă şi el aleargă spre tine, te strânge în braţe, îţi spune „tati” şi te pupă, arătându-ţi că i-a fost dor de tine şi că te iubeşte de milioane de ori mai mult, decât ţi-ai putea tu imagina că-i permite inimioara aceea mică.
La mulţi ani, Sophia Maria! Să creşti mare, sănătoasă şi deşteaptă! Să fii un copil independent, puternic, ascultător, să nu te laşi vreodată învinsă şi să demonstrezi lumii întregi că meriţi să fii ascultată!
Tati te iubeşte enorm şi îşi va da şi viaţa pentru tine!
PS 1: Multumesc prietenului meu Constantin Antochi pentru fotografii. E cel mai tare fotograf pe care-l stiu şi, dacă aveţi nevoie de el, îl găsiţi aici.
PS 2: Încă de aseară, ne-am apucat de pregătiri. Vom da o mare petrecere la locul de joacă din cartierul nostru. Am vopsit nişte copaci uscaţi, vom aduce un tobogan gonflabil şi doi animatori, vom avea tort şi artificii. Nu e o petrecere scumpă, dar sperăm să fie de efect pentru că Sophia se distrează cel mai bine cu alţi copii alături, iar la noi în cartier sunt vreo 30-40. Aşa că va fi mare nebunieeeee! Vin cu poze în zilele următoare.
Avem şi noi bun simţ! Nu în ţară, însă!
Am fost în vacanţă. Pe Coasta Cantabrică, în Spania, foarte aproape de Franţa.
O zonă fabuloasă, cu plaje cum nu am mai văzut nicăieri în Europa.
Cele mai curate plaje, cu cel mai fin nisip, pe care le-am văzut eu.
Şi, paradoxal, nu erau amenajate, dar erau înţesate de turişti! Trebuia să-ţi aduci de acasă absolut totul, de la prosoape, la umbreluţe şi până la mâncare! Găseai doar două- trei coşuri de gunoi la intrarea pe plajă.
Fenomenul flux- reflux este, însă, foarte puternic la ocean şi, ca să ajungi la valuri, trebuia să strabaţi distanţe foarte mari. Au fost plaje pe care am mers de la intrarea pe nisip până la valuri 2 km. Am rămas şi eu uimit de amploarea fenomenului.
Ca să eviţi tot felul de drumuri până la faleză, te aşezai foarte aproape de apă şi, după cum mai creştea nivelul oceanului, te tot mutai mai aproape de ţărm din oră în oră. În plus, se formau nişte băltoace minunate pentru copii, în care prichindeii stăteau ca în jacuzzi.
Dar, dincolo de frumuseţea peisajului aproape virgin şi a fenomenului flux- reflux nemaiîntâlnit, m-a minunat şi curăţenia plajelor.
Şi nu era o curăţenie menţinută cu utilaje, ci era menţinută de turişti. Cum spuneam, coşurile de gunoi erau la mare distanţă de locul în care îţi amplasai prosopul şi, totuşi, nimeni nu arunca nimic pe jos. Nici măcar mucurile de ţigară! Toţi turiştii îşi făceau pungi de gunoi şi le duceau, la sfârşitul zilei, la tomberon.
Şi erau şi români!!! Serios, români de-ai noştri, conaţionali, oameni cu care m-am şi conversat. Şi nici măcar ei nu concepeau că pot arunca acolo măcar un pet. „Cum să facem aşa ceva? Nu vedeţi cât de curat e nisipul?”
Dar eram în Spania, în Ţara Bascilor, o zonă extrem de civilizată. Iar ai noştri păreau de-ai locului pentru că adoptaseră imediat ideile spaniolilor pentru protejarea mediului.
La noi, în ţară, însă? De ce sunt plajele pline de pet-uri, de mucuri de ţigară şi de coceni de porumb? Iar argumentul „nu sunt coşuri de gunoi” nu e plauzibil. Nici acolo nu erau. Şi nu erau nici plaje concesionate către cineva care ar fi trebuit să aibă grijă de ele. Erau complet neamenajate pe sute de kilometri de coastă.
Explicaţi-mi voi de ce nu putem fi civilizaţi la noi în ţară? De ce trebuie să ne facem de râs mereu?
Până îmi găsiţi un răspuns, vă rog priviţi fotografiile. Am pozat plajele astea aproape în toate momentele zilei. Sunt superbe la orice oră!
Şi… din nou la treabă!
Gata, m-am întors la muncă. A fost frumos în vacanţă, mi-ar fi plăcut să mai stau, că doar în concediu e cel mai bine.
Totuşi, mă bucur că m-am întors că mi se făcuse dor de pălăvrăgeală cu voi. Am multe să vă povestesc, din vacanţă, din viaţă.
De mâine, mă mobilizez! Promit!
Voi ce aţi mai făcut în perioada asta? Aţi fost în concediu? Aveţi istorii faine de spus?