Caznele bărbatului pe drumul către fericire, cadoul pentru ea!

photo 4

Să recunoaștem de la început: teoretic, noi, bărbații, nu ne pricepem la cadouri! Nu ne pricepem și cu asta basta! Fac pariu că nu e mascul care să nu fi gafat cu alegerea cadourilor. Cum vi se pare faza următoare: „Da, e frumos! Mulțumesc!” și apoi nu mai vezi cadoul respectiv ani întregi pentru că și l-a pitit undeva în cel mai îndepărtat sertar! Cam prea familiară situație, nu?

Atunci când ne pasă, însă, ne zbatem și ne și iese, uneori. Încercăm, ne străduim, ne stresăm, căutăm, întrebăm în stânga și-n dreapta, cerem sfaturi, sperăm să ne lumineze cineva calea spre cadoul perfect!

photo 1

Dar caznele astea alea noastre nu sunt interesante pentru voi, femeile! Pe voi vă interesează rezultatul, finalul și nu drumul, suferința noastră! Pe voi vă interesează cadoul! Recunoașteți!

Și sunt câteva momente în an când bărbatul este pus la grea încercare. De Crăciun, de Paște, de aniversarea căsniciei/ relației și, mai ales, de ziua ei.

Eu sunt exact cu câteva zile înainte de momentul culminant, ziua ei. Cel mai important cadou acum trebuie făcut.

Acum, trebuie să-ți speli păcatele de peste an, trebuie să creezi cea mai tare impresie a anului, o impresie memorabilă, de povestit prietenelor ei!

Practic trebuie să o lași mască! Să realizeze, încă o dată, că tu chiar ai meritat să fii soțul ei, că unul mai bun ca tine n-ar fi găsit nici într-o mie de ani și că, dacă mai ieși la bere cu băieții, o faci doar pentru că ții la ea, că vrei să o lași și pe ea să respire! Cam atât de tare trebuie să o impresionezi, încât să accepte cu zâmbetul pe buze inepția asta!

Presiunea pe umerii bărbatului este imensă în acest moment! Noi putem fi fraieriți. Chiar dacă ea ratează cadoul pentru el, se poate revanșa repede scoțând desuurile de vampă de la naftalină și îl face imediat să uite de faptul că nu i-a plăcut cadoul ei. Asta e arma secretă a ei și el nu va putea rezista niciodată la așa ceva, oricât ar fi gafat ea.

Dar la bărbați e nasol! Pentru că femeia gândește doar cu capul! La ea, nu merge cu consolări ulterioare, nu poate fi dusă cu zăhărelul!

Și, dacă ai gafat-o, prietene, e vai de tine! Dacă i-ai luat vreo bluză care seamănă cu a soacră-sii, dacă i-ai luat vreun parfum care miroase a vomă de bebeluș sau dacă i-ai cumpărat vreun robot de bucătărie fix de ziua ei, ai îmbulinat-o! Ți-o spun sigur!

De ziua ei, nu trebuie să-i iei chestii practice! Nu trebuie să-i iei nimic din ce și-ar putea cumpăra singură! Cu atât mai puțin gadgeturi de bucătărie! Asta e o greșeală fatală!

De ziua ei, trebuie să-i iei ceva extravagant! Să-i împlinești o dorință, poate chiar o fantezie!

Și, dacă stai bine să te gândești, cred că îți aduci aminte de câteva momente când ai auzit-o oftând. Ia gândește-te bine!

Treceați pe lângă un magazin de pantofi! O firmă celebră! S-a oprit 30 de secunde și a fixat cu privirea o pereche! N-a intrat în magazin! Nici nu i-a trecut prin cap să probeze! Sunt prea scumpi! Ar afecta grav bugetul familliei și ea se gândește și la tine! Zice doar atât „Offff! Ce frumoși sunt!”. Și trece mai departe!

Sau vă uitați la un film, filmat într-un peisaj senzațional. Și o auzi: „Off! Ce frumos e acolo!”, apoi schimbă subiectul!

Așa că, de ziua ei, e șansa ta! E și obligația ta (că altfel ai s-o vezi tunând și fulgerând zile bune după) să o faci fericită! Să-i împlinești un vis!

Și gândește-te că faci asta și pentru tine! Ce bine îți va fi dacă ea va fi impresionată! Ce bineee!

Voi ce cadouri impresionante ați primit? Ce v-a dat pe spate? Cum v-ați revanșat apoi pentru eforturile lui/ ei?

Premiile Gopo: selfie-uri la greu, ținute impecabile pe numărate!

Foarte fain a fost la Premiile Gopo, aseară. Oameni de calitate, organizare impecabilă, premianți minunați.

Ce am remarcat, dincolo de ce înseamnă actorie, cinematografie- aici se pronunță specialiștii: că am împrumutat moda de la Oscaruri. Și nu cred că e neapărat rău. Ei știu să zâmbească mai mult, să se bucure mai mult de ce au. Da, au mai multe, veți spune. Și noi avem destule, totuși.

Așa că zâmbetele trebuie să fie și pe fețele noastre. Mai ales la un eveniment important, ca cel de aseară. Trebuie să te simți bine că ești acolo!

Iar noi, gașca noastră, ne-am comportat ca atare. Am zâmbit, ne-am simțit bine, ne-am pozat. Singuri- moda „selfie”- sau cu gadgeturile altora.

Am mai remarcat ceva: din păcate, foarte puțini dintre invitați au decis să respecte importanța evenimentului și, mai ales, eleganța lui. Organizatorii s-au străduit să iasă ceva deosebit. Au instalat ditamai covorul roșu, ne-au primit cu brațele deschise.

Și ce au primit în schimb? Destul de mult dezinteres. Cel puțin în rândurile invitaților de sex masculin asta a fost impresia. Au îmbrăcat ce le-a căzut repede în mână din șifonier și au venit la Operă (locul unde s-a ținut evenimentul, un loc caracterizat prin eleganță apriori). Să nu mai vorbim că mai erau și cele mai importante premii ale cinematografiei românești!

Pe scurt, ținute nepotrivite, costume banale, demodate, necroite pe corp cu pantaloni mult prea lungi, cămăși șifonate, cravate de zi și nu de seară etc.

Au fost și excepții! Și asta e bine! Au fost câțiva bărbați, printre care, cu umilință, m-aș număra și pe mine, care s-au străduit! Care au căutat, care au asortat, care au apelat la prieteni stiliști sau designeri să-i ajute. (în cazul meu gașca de la www.sarto.ro ).

Au fost oameni care și-au rezervat din timpul lor, știm, foarte ocupat, să se gândească la premiile Gopo, la cum vor onora prin ținutele lor invitația organizatorilor. Puțini, dar au existat! Oameni care au înțeles că nu poți să te duci ca la piață la un astfel de eveniment!

Sunt șase! Mari și lați!

Restul… sunt… tăcere! Dar poate învață până la anul! Poate le intră în cap că sunt persoane publice, că sunt exemple pentru alții, că telespectatorii, publicul larg, sunt cu ochii pe ei și că nu vor să vadă niște anoști, niște dezinteresați, niște fețe posace. Pe cei de acasă nu-i interesează nemulțumirile tale cotidiene, frustrările sau neajunsurile tale! Pe cei de acasă îi interesează strălucirea, eleganța, frumusețea ta! Că apari la tv, că ești persoană publică! Că ești „vedetă” până la urmă!

Bărbatul lui Alexandru Ciucu

Alexandru Ciucu a venit aseară cu propunerile lui asupra modului în care ar trebui să se îmbrace bărbații în 2014. Știți voi, creatorii care se respectă fac niște prezentări de modă în care își etalează ținutele care cred ei că ar trebui să fie un „must” al anului în curs sau următor.

Trebuie să recunosc că mi-a plăcut Ciucu întotdeauna. E cam cel mai bun croitor de la noi pe haine de bărbați. Și nu mi-a înșelat așteptările nici aseară.

Continuă nebunia de culori care a invadat de ceva vreme și ținutele masculine și croiul cambrat.

Noutatea de anul acesta, pentru România, este revenirea la sacoul cu două rânduri de nasturi și „pantalonii scurți”. Pantaloni scurți, în sensul că, între materialul textil și pantof rămân cel puțin două degete de spațiu liber, cu vedere la „piciorușele diafane” ale domnilor. Nici măcar șosetele clasice, vizibile, asortate la culoarea costumului sau a pantofilor nu mai sunt acceptate. Trebuie să fie apară impresia de picior gol în pantof (deși există tipul de șosete „invizibile” chiar și pentru bărbați). Dar asta este moda peste hotare, așa că trebuia să ajungă și în România.

Indiferent de ținută, relax, business, ceremony, toți pantalonii sunt scurți.

Aici apare o problemă, dacă mă întrebați pe mine. De exemplu, mi-e greu să cred că, la o nuntă, mirele va accepta să poarte pantaloni „scurți” printre sarmale. Totuși, cred că Alexandru Ciucu se adresează unui public ceva mai restrâns, care probabil nu consumă sărmăluțe la nuntă.

 

Bărbatul adevărat e însurat!

sursa google

sursa google

Până să se însoare, bărbatul e ca un leuț. Aleargă mult, în goana după pradă, consumă energie aiurea, e într-o continuă căutare. Se ia la bătaie pentru supremație, e fugărit, e alungat sau reputează victorii punctuale. Nu are timp să respire, să se bucure de ce are, e într-o competiție continuă. Stă cu capul plecat, uitându-se mai degrabă la pașii pe care trebuie să-i facă, decât la ce are în față.

Odată însurat, bărbatul se transformă. Dintr-o dată, își îndreaptă coloana, ridică fruntea și privește. E liniștit, e împăcat, e senin. Se oprește din alergat. Știe clar unde este, unde trebuie să ajungă în fiecare seară, știe ce-l așteaptă. Capătă predictibilitate.

Devine leu adevărat, devine adult, devine serios, devine animalul pe care se poate baza ceata lui. Nu mai intră în competiții. Nu are de ce! Pentru că este, deja, câștigător!

Are timp să contemple, să simtă, să trăiască ce a construit până atunci.

Și, odată ce-i apare și un moștenitor, devine împlinit. Acel leu care-și protejează puiii, care le dă siguranță.

Atunci devine cu adevărat respectat. Se plimbă mândru, cu pieptul umflat, căci are cu ce! El a realizat multe, pe când cei din jurul lui aproape nimic!

Leoaicele tinere se uită admirativ la el și invidios la cea de lângă el. Lui îi plac privirile lor, dar îi place și mai mult să le ignore! Pentru că poate! Se apleacă încet și își ia puiul în brațe. Știe că ele încă îl privesc. Îl îmbrățișează și îl sărută. Iar leoaicele tinere răsuflă și cad pe spate. „Doamne, ce bărbat!”

Pentru că așa este. Masculul devine bărbat adevărat de abia atunci când emană în jurul lui siguranță. Siguranța unui cămin, siguranța afecțiunii permanente, siguranța procreării.

Și atunci este cu adevărat cool. Are un stil al lui, aparte. Nu monoton, nu insipid. Ci al lui. Stil de bărbat adevărat!

Ia ziceti doamnelor și domnișoarelor de câte ori ați oftat după un bărbat care plimbă un căruț sau care își strânge copilul în brațe?

Mi-e dor… (pentru că… suflet!)

sursa google

sursa google

Mi-e dor

… să râd

… să văd iar lumea in culori.

Mi-e dor

… să simt

…  să am din nou fiori.

Mi-e dor

… să plec

… să uit de grijile din zori.

Mi-e dor

…să stau

…să simt miros de flori.

Mi-e dor

… să zbor

… s-alerg prin nori.

Mi-e dor

… să mă topesc

… să te sărut de mii de ori.

Mi-e dor… să nu mai mori!

 

Ție de ce ți-e dor? În versuri, zic! (exercițiul de astăzi!) Anonime, personale, împrumutate de pe net, dar versuri!

De ce vrei să-l schimbi după ce-l iei de bărbat?

marele moment 2

E frumos. E înalt. E lucrat la sală. Are ochi albaștri. Este amuzant. Are și ceva bani. Este elegant. Are bune maniere. E bun la pat. E serios.

Clar, trebuie luat de bărbat! E super- piesă, nu trebuie ratat. Sigur va face și copii frumoși! Trebuie făcute acte!

Și îl iei. Faci cum faci, îl cucerești la rându-ți și îl convingi să-ți pună marea întrebare. Iar tu îi sari imediat în brațe și îi spui celebrul „da”.

Și faceți nuntă. Și e minunat. Câteva luni, câțiva ani.

Dar apoi vrei să îl schimbi.

„De ce ieși cu prietenii ăia? Stai cu mine!”. „Păi sunt prietenii mei din copilărie! Ieșeam cu ei și până să ne căsătorim!”

„De ce fumezi? Nu-mi place!”. „Păi fumez de mult timp. Îmi place. Fumam și înainte de căsătorie!”

„De ce dormi pe partea stângă a patului? Că îmi place mie!”. „Draga mea, dar acolo dormeam și înainte de căsătorie!”

„De ce-ți arunci tricoul în mijlocul casei și nu-l bagi direct în mașină?”. „Păi e un obicei vechi! Îl făceam și înainte de căsătorie!”

Și uite așa, el renunță la prietenii ăia din copilărie, se lasă de fumat, se mută pe partea dreaptă a patului, își duce tricoul direct la mașina de spălat.

Încet, încet, se schimbă. Așa cum dorești, așa cum îi ceri. Îl modelezi, îl cizelezi, îi rotunjești colțurile!

Și, peste câțiva ani, îți dai seama că nu-l mai iubești. Că…. nu mai are acel ceva care te-a cucerit! Că nu mai e bărbatul de care te-ai îndrăgostit!

De ce, doamnelor, vreți să vă schimbați bărbații? Nu sunt perfecți atunci când îi luați de soți?

Te invit la un ness cu lapte virtual!

ness cu lapte

Câți prieteni virtuali avem? Câteva mii? Câți oameni ne cer prietenia pe facebook? Câte cereri de prietenie trimitem la rândul nostru?

Câți oameni îmi citesc blogul?

Cu câți dintre oamenii ăștia am vorbit vreodată? Măcar pe net? Că față în față nici măcar nu se pune problema.

Astăzi, o prietenă virtuală m-a invitat la un ness cu lapte virtual! Că e preferatul ei și că vrea să-mi ofere și mie o ceașcă.

Și mi-a spus așa: „Ești unul dintre sutele de prieteni virtuali cu care nu am vorbit vreodată! Și mă gândeam ca măcar o ceașcă cu ness cu lapte să-ți ofer!”

Nu beau lapte, dar ideea mi s-a părut foarte mișto. Cu suflet. I-am mulțumit și am acceptat încântat.

Așa că, acum, vreau să vă ofer și vouă un ness cu lapte! Chiar dacă e virtual, sper să vă ajungă direct în suflet. Meritați măcar atât!

De ce vor femeile să fie singure de 8 Martie?

sursa google

sursa google

În seara de sâmbătă, toate localurile, toate cluburile, toate cafenelele au fost pline de femei singure. Ziceai că a venit Apocalipsa și toți bărbații au fost rași de pe fața pământului! Oriunde priveai, numai femei. În pâlcuri, în cete, în găști. Câte patru, câte cinci, fiecare mai aranjată, mai coafată, mai decoltată!

Ca și cum toate ar fi ieșit la agățat, în acea seară, ca și cum toate ar fi fost diponibile și disperate.

M-am nimerit într-un astfel de pub. Cu gașca noastră, dar în cupluri. Numai noi eram așa. În tot pub-ul, eram doi, trei bărbați, cei de la masa noastră. În rest, femei dezlănțuite, care dansau pe mese și care-și puneau poalele în cap!

Nu știu pentru cine făceau asta, că, repet, singurii bărbați eram noi, și însoțiți pe deasupra. Deci, n-aveau pe cine agăța!

Și, totuși, doamnele astea se comportau ca și cum noaptea de 8 Martie ar fi fost ultima din viața lor.

În viața de zi cu zi, erau mame, soții, iubite. Erau doamne respectabile, afaceriste sau angajate la multinaționale, îmbrăcate la costum.

Pe 8 Martie, toate arătau ca niște don’șoare adunate parcă de pe nu știu ce drum auxiliar.

Și, dragele mele cititoare, vin să vă întreb: de ce?

De ce, de 8 Martie, soții trebuie să stea acasă? Mai ales că e o aniversare și vreți să o petreceți alături de cei dragi?

De ce, de 8 Martie, vă duceți la striptease masculin, dacă după câteva ore vă întoarceți acasă? Ca să vă faceți sânge rău, eventual? 🙂

De ce, de 8 Martie, vă puneți în situații jenante, pe care ulterior le regretați?

PS: Ce dați la schimb pentru libertatea asta exagerată de 8 Martie?

PS2: Cine v-a mai deschis ușa la club? Cine v-a mai dat haina jos de pe umeri? Cine v-a mai tras scaunul ca să vă așezați? Cui i-ați mai cerut să strige la chelner? Cine a achitat nota de plata? Cine a mai chemat taxiul?

Luați cu „macho”, doamnelor! Să fiți iubite!

938A0524

Am făcut-o și pe asta: ne-am strâns noi, bărbații de Acasă, și ne-am pozat cu mușchiu’ la vedere!

Asta ca să nu mai dați banii la Chippendales și să vă lăsați soții, iubiții sau amanții cu buza umflată într-o seară de sâmbătă!

Uitați aici, masculi fatali, care mai de care mai cu pieptul în vânt și cu bicepșii și tricepșii umflați!

Evident, cei care au avut cu ce, au fost băgați la înaintare și au fost lăsați mai fără textile.

Noi, ăștia mai bătrâni, cu neveste pe acasă, am trecut mai în spate, am pus niște haine mai groase pe noi, și am scos ce avem mai bun la înaintare. Adică zâmbetele și ocheadele! Știți cum e: de la o vârstă, mai bine un zâmbet larg, decât o burtă rotundă!

Cu toții, însă, vă iubim la fel și mult. Pentru că datorită dumneavoastră, avem succes zi de zi, datorită dumneavoastră, ne bucurăm de atâta simpatie și atenție!

La mulți ani! Să fiți sănătoase, frumoase și iubite! Hai și… iubărețe! Ca să se bucure și partenerii!

Vine, vine 8 Martie!

sursa google

sursa google

Varianta ideală de 8 Martie:

– o zi întreagă el o răsfață pe ea. Mic dejun la pat, masaj la picioare, cadou- abonament la spa, cină romantică în oraș, bilete la Chippendales pentru distracție nocturnă pentru ea și prietenele ei, în timp ce el rămâne acasă cu copiii.

Varianta nasoală:

– el uită complet de 8 Martie, se întoarce seara târziu acasă, rupt de oboseală, după o zi groaznică la serviciu. Își ia o bere, deschide televizorul și se uită la vreun meci. Îi mai cere ei și ceva de mâncare. Seara, somn.

Varianta de coșmar:

– ea primește două buchete de flori. Unul direct de la el, dimineața. Sunt singurele flori primite în ultimele luni. Ea, fericită, se declară încântată de ziua de 8 Martie. Pe la prânz, mai primește un buchet de flori, prin curier, cu mesajul „Pentru totdeauna, tigrul tău!”. Ea realizează insistant că el are o amantă și că, din obișnuință, a dat curierului adresa de acasă. Nu de alta, dar, de ani buni, el nu se mai poartă cu ea decât precum un câine jigărit!

Tu ce crezi că ți se va întâmpla mâine?