Arhive lunare: noiembrie 2015
Klause, hai să facem o treabă ca-ntre bărbați! Schimbă țara asta că de aia te-am votat!
Klause, ai văzut ce e în față la Colectiv. Un ocean de lumânări și de flori. Un ocean de durere surdă.
Fă ceva pentru morții ăștia! Acum e momentul. Ești singurul care poate reforma România asta. Pentru asta te-am votat. Ca să schimbi lucrurile din temelii, că să ne scapi de ceilalți. Te-am votat pentru că am crezut că ești altfel. Că nu ești politician, că nu ești ca ei, corupt, mânjit de sânge, dar acoperit de acte. Te-am votat pentru că am crezut că ești gospodar, că faci lucrurile cum trebuie.
De un an de zile, nu ne-ai demonstrat nimic. Ai stat ca ursul în bârlog și n-ai zis mai nimic. Unii au început să te acuze și de prostie. Acum e momentul să demonstrezi contrariul. Morții ăia n-au nevoie de decorații și de priveghiul tău. Ei nu mai au nevoie de nimic. Dar noi avem nevoie de tine, de forța ta, de forța Președintelui. Ca să nu sfârșim și noi la fel.
Tu poți aduce schimbarea. Ești singurul care mai are un strop de încredere printre noi. De ceilalți suntem sătui. Ne-au mințit 25 de ani, nu-i mai credem! Nu vrem să-i mai ascultăm, nu vrem să le mai auzim scuzele și argumentele.
Ieși din hruba aia și bate cu pumnul în masă! Cheamă-i pe toți la raport și pune-i la treabă. Vino urgent cu o reformă adevărată. De la sănătate, la administrație, totul trebuie transformat și renăscut.
Nu ne interesează dacă ai voie să faci anumite lucruri. Dacă amărâta aia de Constituție îți permite. Tu vino cu idei bune, cu reforme, că noi te susținem. Noi, ăștia mulți și înlăcrimați, suntem mai presus de un text rigid din Constituție. Pentru că țara asta este despre noi, nu despre ei. Constituția este pentru noi, să ne protejeze pe noi, că ei știu să-și facă bine singuri.
Acum, suntem îndurerați și facem doar marșuri ale tăcerii. Dar furia s-a adunat în noi. Clocotim pe interior și, în curând, va da pe afară. Poate eu nu voi fi așa curajos. Am copil acasă și, evident, scuze.
Dar generația asta tânără, ăia care au votat pentru prima dată anul trecut, ăștia sunt răi. Ai reușit să-i scoți din case să te facă Președinte. Ai întărtat facebook-ul și au ieșit cu zecile de mii la vot. Același fb, acum, urlă. Acolo nimeni nu tace. Acolo e durere mare și revoltă și mai mare.
Și ăștia, lupii ăștia tineri, nu se tem de nimic. Și să-i vezi când vor ieși în stradă. Atunci să te ții, Klause! Că nici mama rugăciunilor n-o să scape clasa politică. Să vezi tu cum se iau cu asalt Guvernul sau Parlamentul sau Primăriile.
Fă ceva, Klause! Acum, nu mai târziu! Acum. Fă schimbarea aia pe care o cerem toți! Că altfel o facem noi! Și venim și la tine să-ți cerem socoteală!
Implică-te! Împreună îi vom face și pe ei să se implice!
De 25 de ani încoace, statul nu plătește! Statul nu e vinovat de nimic. De nicio tragedie. Doar morții sunt vinovați. Doar ei.
De câteva zile, trăiesc o revoltă îngrozitoare. Am lacrimile în colțurile ochilor, îmi vine să dau cu pumnii în pereți. Mă doare cumplit.
Încerc să mă vindec prin scris. Scriu nu pentru că îmi doresc like-uri, ci pentru că am nevoie de cuvinte așternute pe foaia asta virtuală.
Am nevoie de ele pentru mine. Pentru că sunt tată, pentru că sunt tânăr. Pentru că puteam fi eu în Colectiv. Și fiică-mea ar fi rămas fără tată. Pentru că, de 25 ani, situația este la fel. Și pentru că, peste 10-15, îmi va fi frică să o las pe fiică-mea să mai iasă din casă, de teamă că o voi pierde.
În ultimele zile, trăiesc un puternic sentiment anti-sistem. Mi-e scârbă de toți. De politicieni, de funcționari, de primari, de toți cei care au permis tragedia asta, gândindu-se la îmbogățirea lor sau, pur și simplu, negândindu-se la nimic. Pur și simplu, nefăcând nimic. Iar lipsa lor de acțiune a dus la masacrul de la Colectiv.
Simt că mi s-a umplut paharul. Pentru că de 25 de ani nimic nu merge bine. Nimic nu e cum trebuie în țara asta. Punctual, doar morții sunt de vină. Și poate doi- trei amărâți scoși țapi ispășitori pentru un dezastru național.
Și, totuși, n-am dreptate cu acest sentiment anti-sistem. Încerc să las emoțiile la o parte și să pun niște întrebări obiective.
La dracu’ cu ei toți! Și vin alții? Vor fi mai buni? Cu siguranță vor fi mai neștiutori. Nu vor cunoaște sistemul ăsta canceros, nu vor ști ce să schimbe și cum. Vor fi înghițiți, pur și simplu, de sistem și atât.
NU, nu cred că asta este soluția. Cred că sistemul poate fi schimbat doar din interior. De aceiași oameni care l-au creat, dar care trebuie să înțeleagă că așa nu se mai poate. Că tragediile trebuie prevenite, că șpaga pe care o primesc azi, poate ucide mâine. Că și copiii lor pot muri din cauza nepăsării lor.
Iar noi, cei de pe margine, cei mulți, trebuie să le amintim asta în fiecare zi. Să punem presiune pe ei. Să le cerem legi clare, controale adevărate, procese rapide și pedepse exemplare. Trebuie să le cerem simulări în caz de cutremur, simulări în caz de atentate teroriste, în caz de cataclisme. Trebuie să le cerem să fim pregătiți. Să investească în spitale și în educația copiilor noștri. Ca să nu mai avem Colectiv, sub niciun alt nume.
Și nu putem să îi facem să țină minte asta decât prin a fi activi. Prin a crea, iar aici este și vina noastră, o societate civilă puternică, cu ONG-uri adevărate, cu oameni care se implică sincer, care militează pentru ei și pentru viitorul copiilor lor.
Du-te și aprinde o lumânare în față la Colectiv. Așa, cei de la putere, vor ști că suntem mulți și că trebuie să ne asculte.
Du-te și donează sânge. Uite aici listele unde poți să o faci.
Fă ceva! Orice ar putea ajuta, orice ar putea schimba măcar un crâmpei din soarta asta a nației noastre.
Scrisoarea unui părinte care a avut norocul ca fata lui să fie prea mică pentru a merge în Colectiv: Fă-ți propriul viitor!
Nu privi în trecut, copilul meu. E o istorie plină de compromisuri. Învaț-o la școală, ca să nu zică „deștepții ” că-ți renegi originile, dar atât.
De la bunici și părinți ai puține de învățat.
Ei au acceptat comunismul. Au acceptat să țină capul plecat și să îndure. Să tremure de frica lumii de afară, în aparenta siguranță a cutiilor de chibrituri pentru care au muncit o viață ca să și le cumpere. Ei l-au acceptat pe Iliescu și a lui Mineriadă. Ei au acceptat să fie loviți, să stea în rând în fața unui pluton de execuție, cu un singur glonț pe țeavă. N-au avut curajul să strige, să lupte, să se revolte. Deși erau mulți, iar glonțul ar fi putut să-l omoare doar pe unul, iar ceilalți să învingă. Au acceptat să stea, însă, aliniați.
Ei au visat puțin. Sau deloc. Suprema aroganță era să strângă bani pentru o săptămână de concediu la mare. Acolo găseau ciocolată. Și portocale. Și Pepsi.
Nici eu nu-ți pot fi exemplu. Tu nu trebuie să visezi să ajungi ca mine. Pentru că eu am crescut cu acele cozi la pâine și cu mirosul de portocale. Și singurul meu vis era să ajung din nou la mare să mănânc portocale. Eu am crescut cu aceeași tradiție a capului plecat. Și eu l-am acceptat pe Iliescu. L-am și votat. Și sunt mai vinovat ca bunicii tăi. Pentru că l-am acceptat și pe Năstase și pe Băsescu și pe Oprea. Pentru că i-am acceptat pe toți. Și pentru că nu fac nimic să scap de ei. Pentru că am acceptat ca ei să mă vândă bucată cu bucată. Pentru ca am tăcut când ți-au distrus școlile și spitalele. Pentru că am acceptat să dau șpagă. Pentru că am acceptat moartea Aurei Ion, a lui Ionuț Anghel, a bebelușilor de la Maternitatea Giulești, a tinerilor de la Colectiv. Pentru că am fost învins de sistem și m-am consolat în scuza că n-am ce face.
Tu, fiica mea, privește spre stele. Privește departe. Acolo trebuie să ajungi.
Și luptă-te pentru idealurile tale. Tu poți mai mult. Trebuie să poți și să vrei mai mult. Trebuie să schimbi lucrurile, să renaști nația asta, să o faci mândră de ea. Trebuie să crești liber, să nu accepți regulile, rutina și banalul.
Citește, învață, descoperă cât mai multe. Din cărți sau direct de pe tabletă, de unde vrei tu, dar găsește în tine foamea de informație. Trebuie să știi multe ca să ai argumente tari.
Și răutate de învingător să ai! Ridică-ți ochii din pământ și înfruntă-ne! Pe noi toți. Dacă, de 50 de ani, îți spunem că așa e corect să faci ceva și n-am ajuns nicăieri, înseamnă că adevărul e altul. Înseamnă că noi am greșit și că un nou adevăr trebuie descoperit. Fii tu cea care îl găsește!
Sparge barajele, ieși în stradă, militează, vino cu alternative.
Părinții mei și-au dorit puțin! Iar eu înavuțirea rapidă! Tu trebuie să cauți mulțumirea!
Ei au acceptat cultura limitată, informația puțină și oficială. Eu- orgia mediatică. Zero cultură și desfrâu vizual și auditiv la ore de maximă audiență. Tu trebuie să cauți selecția!
Ei au visat să vină americanii. Noi îi avem și nu ne e deloc bine. Tu trebuie să alegi multiculturalitatea și să iei de la fiecare ce e mai bun.
Ei au mers duminică de duminică la biserica condusă de prelați lipsiți de Dumnezeu. Eu am refuzat să mai trec pe acolo. Tu trebuie să-l cauți pe Dumnezeu peste tot.
Tu trebuie să fii altfel! Schimbă lucrurile! Doar așa copilul tău va putea avea un viitor și va fi mândru de trecut!
Toți suntem vinovați!
Putem încerca să discutăm la rece? Știu că e greu, dar un gând limpede face mai mult decât o mie de înjurături.
Ieri, am luat-o cu toții razna. Pentru unii, o reacție de înțeles, pentru alții, ceva inexplicabil. Singurii care aveau dreptul, ieri, să urle erau părinții și rudele morților și răniților! Singurii! Toți ceilalți ați vorbit ca să vă aflați în treabă. Să vă ascundeți dezinteresul sau șpăgile luate sau, pur și simplu, să strângeți like-uri și trafic pe blogurile voastre. Voi, ăștia, ultimii, sunteți niște ciocli.
Să-i luăm pe rând: părinții morților au nevoie de explicații. Au nevoie ca responsabilii, ca cei vinovați să fie urgent băgați la pușcărie. Chiar și așa, nicio explicație nu le va aduce copiii înapoi. Dar poate va face ca tragedia de la Colectiv să nu se repete și să omoare alți fii.
Voi, toți ceilalți, sunteți niște farisei. Niște ordinari care, dintr-o dată, ați simțit dorința să plângeți și să vă plângeți. Că avem o țară de rahat, niște autorități de doi lei, niște patroni care dau mită. Serios? În urmă cu două zile era altfel, sau în urmă cu un an? Sau cu 10? Totul era la fel și atunci. Doar că nu muriseră oameni în cluburi.
Vineri noaptea au murit, însă. Iar situația, privită de un cap limpede, este următoarea, din punctul meu de vedere:
- vinovații sunt: patron, responsabili de la pompieri și primăria sectorului 4, inclusiv primar. Probabil nu sunt singurii, sper ca procurorii să-i descopere pe toți. Toți ăștia trebuie să-și primească urgent pedeapsa. Conform legii! O lege pe care n-au avut chef să o respecte, dar care acum trebuie să le închidă gurile.
- vinovații fără vină sunt bieții oameni care au participat la acel spectacol. Sunt vinovați că s-au călcat în picioare și n-au ieșit aliniați, în liniște și în ordine. Chiar dacă erau în flăcări, la propriu. Sunt vinovați că n-au citit Biblia înainte și s-au dus la muzica aia satanistă. Că au sărbătorit Halloween-ul cu o zi mai devreme și l-au luat pe diavol în brațe. Cel puțin asta susțin unii cretini! Mari cretini, de altfel! Poate cei mai mari! Mă îngrozește o astfel de gândire complet primitivă.
- vinovați sunt și cei care au preferat să cerșească like-uri, în loc să aprindă lumânări și să tacă: să vi-i mai spun eu? E plin fb-ul de ei, au scris zeci de mesaje și de articole. Doar se pricep la toate, părerea lor este cea avizată. Și au multe păreri. Dar prea puțină decență.
- vinovați sunt și cei fără creier: ăia care au creat evenimente pe online cu „În seara asta nu mai mergem în cluburi”!!! Dumnezeule! Hai să nu mai mergem deloc! Hai să se închidă toate! Și restaurantele! Și farmaciile și magazinele, tot! Cât de puerilă este o astfel de abordare? Nu te mai duci tu, individ, azi, mâine, o periodă. Cât e doliu național sau până te simți din nou în siguranță. E treaba ta. Dar să boicotezi la nivel de societate cluburile, spectacolele, mi se pare o gândire la fel de periculoasă ca a ălora care au zis că e semn de la Dumnezeu! Aseară, au anulat astfel de petreceri patronii unor cluburi. Doar ei puteau să o facă. Și așa era corect. Un minim semn de decență pentru trei zile de doliu național. Sau oare nici cluburile alea nu erau în regulă și patronii se temeau de controale masive?! Tot în categoria asta, aș introduce-o și pe doamna reporteriță de la Antene, aia care s-a lăudat pe fb, după ce a petrecut pe teren noaptea aceea teribilă, că are cea mai tare slujbă din lume!
- vinovați sunt și nesimțiții de serviciu: Oprea. E singurul la această categorie! Măcar de data asta a coborât din mașină. Moartea zecilor de oameni de vineri n-ar trebui să acopere, însă, moartea polițistului de la circulație.
- vinovați sunt și ghinioniștii: Ponta. Cum Dumnezeu, nicio catastrofă autohtonă nu-l găsește pe Ponta în țară?!!! Clar e cel mai ghinionist politician.
- vinovatul sunt eu: Da, și eu sunt vinovat. Pe de o parte, pentru că am lăsat-o pe fiică-mea aseară să meargă la strâns bomboane prin cartier. Ar fi trebuit să o închid în casă și să-i spun că Halloween-ul e o chestie păgână, că e nasoală. Pe de altă parte, sunt vinovat că, până ieri, nu m-a interesat nicio secundă dacă în cluburi sunt extinctoare, multe ieșiri sau hidrante. Sau în restaurante. Sau la cinema și teatru.
- Pe tine te-a interesat chestia asta până acum? Probabil că nu. Ești vinovat și tu. Măcar la fel ca mine. Cu toții suntem vinovați. Căci, dacă ne-am fi ales locurile de distracție în funcție de criteriul siguranței, vineri n-ar mai fi murit oameni. Colectiv n-ar fi existat. Dar o astfel de ipoteză este o utopie, iar realitatea este cruntă: zeci de morți și sute de răniți și o societate care, peste câteva zile, va căuta o nouă tragedie ca să-și exprime compasiunea pe fb.
- Dumnezeu să-i odihnească pe morții fără vină! Și să-i ierte pe toți ceilalți! Că nu știu ce fac sau spun!