Intrăm în luna august şi toată lumea e cu gândul la concediu. Unii se bucură, deja, de relaxare, alţii mai au puţin şi pleacă. În jurul meu se întâmplă exact la fel.

Îi invidiez sincer pe toţi cei cu concedii.

Ce frumos era odată în Taormina, în Antalia, în Sevilla, în Roma, ce vremuri?! Soare, plaja, piscină, sangria, limonadă, bere rece! Off, off!

 Vara asta e prima vară când stăm acasă! Şi eu şi Cristina ne simţim ca peştele pe uscat! Aproape în fiecare seară, ieşim în parc sau la terase ca să ne mai îndulcim melancolia.

Nu putem pleca nicăieri. Cristina mai are câteva săptămâni până la naştere şi chiar şi 2-3 ore de stat în maşină i-ar putea face rău. Deci până şi litoralul şi muntele autohtone sunt excluse. În plus, trebuie să stăm pe aproape de maternitate, Doamne fereşte, vine fetiţa mai devreme!

Aşa că, una peste alta, cu acest motiv în plus, de abia aşteptăm naşterea! Câteva luni mai târziu, ne vom putea lua şi noi concediu. O luăm cu noi şi pe cea mică, că doar e parte din familie!

Bine, totul se va schimba! Sau vom schimba… scutece, hăinuţe, păturici, lenjerii de pat. O veselie întreagă! Concediu să fie măcar! 🙂