SUNT TĂTIC!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Da, nici mie nu-mi vine să cred, dar s-a întâmplat!

La ora 9.00, Cristina a adus pe lume o fetiţă perfect sănătoasă de 3,080 kg si 49,5 cm. Se pare ca micuta se simtea tare bine in burtica la mamica pentru ca a inceput sa tipe imediat ce a iesit la lumina. Ca sa nu mai planga, medicii au rasplatit-o cu nota 10. 🙂

Cât despre mine, ce pot să vă spun?! Trăiesc un sentiment absolut nou, zâmbesc ca prostul când privesc boţul acela de om şi nu-mi vine să cred că, din nimic, a apărut o fiinţă atât de complexă, de superbă, de perfectă.

Pot să vă spun că nimic din ce am făcut până acum nu se compară cu ce trăiesc azi. Nicio performanţă profesională, niciun câştig, nimic. Nici măcar o săritură în gol de la 4.000 de metri.

A.M.R. 3: SĂ FIE „SOFIA MARIA CRUCERU”!

După lupte seculare, care au durat… câteva luni, ne-am decis asupra numelui fetiţei! Ne-au ajutat şi cititorii site-ului acasatv.ro, care ne-au dat o mulţime de sugestii şi ţin să le mulţumesc.

Aşadar, câştigătorul este…… SOFIA MARIA CRUCERU!

Fiecare dintre noi doi a ales câte un prenume, numele nefiind negociabil!

Şi acum explicaţia:

– Prenumele „Maria” mi-a plăcut mie, întotdeauna, foarte mult. E un nume simplu, românesc, frumos. În plus, este şi prenumele mamei mele. Aşa că, pentru mine, a fost destul de uşor să aleg.

– Prenumele „Sofia” l-a ales Cristina. A vrut ceva special şi, după ce a „lovit-o” inspiratia, s-a oprit asupra acestuia. În greacă, înseamnă „înţelepciune”. Pentru că, dincolo de sănătate, asta ne dorim de la cea mică: în viaţă, să fie înţeleaptă.

Mai avem, însă, o mică problemă. Cum să-i scriem în certificat prenumele de Sofia? Cu „f” sau cu „ph”? Sugestii?

A.M.R. 5: ŞEDINŢĂ FOTO CU BURTICI!

Cum timpul zboară ca gândul şi clipele minunate trec repede, ne-am gândit să imortalizăm bucuria prin care trecem noi acum. Aşa că am făcut… o mini-şedinţă foto, în camera bebeluşei. Ne-am jucat, am râs, ne-am pozat. Am dat puţin în mintea copiilor. Priviţi!

PS: Mulţumiri lui Constantin Antochi, fotograf profesionist, vecin şi, mai ales, prieten.

PS1: Aştept părerile voastre despre pozele astea acilişa!

 

A.M.R: 7 ZILE: AM INTRAT ÎN LINIE DREAPTĂ!

Lunea viitoare, pe vremea asta, vom fi trei!!! Oauuu! Nu-mi vine să cred că timpul a trecut atât de repede!

Amândoi suntem copleşiţi, deja, de emoţii! Vorbeam de dimineaţă cu Cristina, priveam burtica şi nu puteam să ne explicăm ce simţim! E o avalanşă de sentimente noi, dar şi de teamă!

Dacă până acum, puteam spune „Stai liniştită, că mai e o grămadă de timp!”, acum, nu prea mai merge! De acum, suntem în priză, la putere maximă!

Cezariana este programată pe 22 august, la ora 7 dimineaţa. Dar ce facem dacă fetiţa vrea să apară mai repede? Pam, pam!

Am introdus şi această variabilă în calcul şi am pregătit totul: gentuţa de spital, kit-ul de recoltare de celule stem, documentele de identitate şi dosarul cu analize, bani, maşina cu rezervorul plin. Totul este pregătit! Teoretic!

Practic, vom vedea. Sunt convins că nu voi mai găsi nimic în momentul în care Cristina va spune: „S-a rupt apa!”. Sunt convins că voi intra în panică, sunt convins că nu voi mai putea gândi, că mă voi bloca.

Aşa că aştept sfaturi de la voi! Repede, să nu mă ia pe nepregătite! 🙂

A.M.R. 11: RECOLTAREA DE CELULE STEM- O NECESITATE, NU UN MOFT!

 

Mai sunt 11 zile până când voi deveni tătic. O mare bucurie, dar şi o mulţime de preocupări până la naştere.

Una dintre dilemelele la care am căutat răspuns în ultimele zile a fost de unde să iau kit-ul pentru prelevarea celulelor stem de la nou- născut şi cu cine să închei un astfel de contract.

Ofertele sunt, deja, numeroase pe piaţa românească.  Sunt, însă, şi foarte multe firme neserioase.

Înainte de a lua o decizie, sfatul meu este să vă informaţi foarte bine. Trebuie să vi se dea răspunsuri clare la o serie întreagă de întrebări:

–         Dacă respectivul furnizor este acreditat de organismele interne?

–         Dacă eventualul contract pe care îl vei semna este supus legislaţiei româneşti? Dacă nu, evident, nu-i vei putea trage la răspundere, în cazul în care apar probleme.

–         Care este forma de prelevare? Există mai multe metode- doar celulele din sânge sau prelevare şi de ţesut de cordon ombilical. Sunt unele firme care au metode de prelevare şi de procesare a sângelui învechite. Nu intru în detaliu, aici sfatul medicului specialist e cel mai bun.

–         Cât de repede vin să ia kit-ul cu sângele prelevat în spital ca să-l ducă în laboratoarele proprii? Un termen prea lung poate duce la compromiterea probelor. Ce faci dacă mămica naşte în week-end? Sunt firme care nu preiau kit-ul decât în timpul săptămânii lucrătoare.

–         Care este forma de păstrare şi de conservare a celulelor? Sunt firme care conservă într-un singur recipient, altele în două, într-o doză mai mică şi una mai mare. Trebuie să ştiţi că doza respectivă poate fi folosită o singură dată. Odată decongelat sângele nu mai poate fi criogenat.

–         Unde depozitează firma respectivă? Sunt firme care depozitează în România, altele în străinătate. Trebuie să te gândeşti că ai nevoie de celule cât mai repede, deci distanţa poate fi o problemă.

–         Ce garanţii îţi oferă firma respectivă în cazul în care ar putea fi supusă falimentului sau executării? Trebuie să aibă alternative de depozitare şi garanţii clare.

–         Te ajută în cazul în care ai nevoie de celule? Adică îţi asigură măcar o parte din costurile unei eventuale operaţii? Mai toate firmele promit asta, însă, foarte puţine au încheiate înţelegeri şi cu firme de asigurări. În general, cei cu celulele doar promit că te vor ajuta, într-un contract. Doar că astfel de lucruri nu ar trebui să fie promisiuni, ci certitudini. Implicit, doar un asigurator îţi poate oferi certitudini. Plăteşti abonament anual şi trebuie să te despăgubească.

În fine, lista cu întrebări poate continua. Acestea au fost cele mai importante care m-au preocupat pentru mine.

Părerea mea este că aveţi nevoie de astfel de prelevări. Nu sunt mofturi, ci necesităţi. Pot salva viaţa copilului vostru şi chiar vă pot ajuta şi pe voi, părinţii.

Este o procedură foarte simplă, nedureroasă, la îndemână. Costă, într-adevăr, destul de mult, dar atunci când e vorba de sănătate, niciun preţ nu e prea mare.

Sunt cupluri care amână prelevarea de celule stem la naşterea bebeluşului, cu gândul că, dacă au nevoie, pot lua astfel de celule şi atunci când îi cade copilului primul dinţişor. M-am documentat, însă, şi asupra acestei proceduri: poate fi dureroasă şi cantitatea de sânge, implicit de celule stem, este foarte mică, comparativ cu cea recoltată la naştere.

În fine, eu m-am documentat, am comparat şi, într-un final, am ales Biogenis. Trebuie să vedeţi, însă, ce firmă şi ce pachet vi se potriveşte vouă cel mai mult.

Cu siguranţă, însă, trebuie optat pentru această recoltare. Sunt convins că nimeni nu-şi doreşte să fie neputincios atunci când copilul lui ar putea suferi de leucemie sau alte boli aproape fatale. O astfel de imagine, pe mine, pur şi simplu, m-ar dărâma. Să ştiu că as fi putut să-l ajut, dar n-am făcut ceea ce trebuia, la un anumit moment. Si  mai tarziu, sa nu mai am cum să-l salvez!

A.M.R. 21: M-AM HOTĂRÂT: MĂ LAS DE MESERIE ŞI MĂ FAC… PISĂLOG!

„Fetiţa este un pic cam micuţă aşa că ar fi bine să mâncaţi mai multă carne!”. Acestea sunt cuvintele care m-au hotărât să-mi schimb meseria. Îi aparţin profesorului Herghelegiu, ecografistul nostru.

De ce s-a ajuns la asta? Pentru că, pe toată perioada sarcinii, Cristina a refuzat cu încăpăţânare să mânânce carne, sa-şi ia proteinele necesare copilului. Nu spun aici că a fost iresponsabilă, chiar a avut grijă în permanenţă să-i fie bine micuţei, numai că nu a suportat carnea. Pe căldurile astea, pur şi simplu nu o suporta. Prefera să mânânce un pepene întreg, decât să guste o bucăţică de carne.

În fine, după cuvintele medicului, am decis să iau atitudine. Mai sunt puţin peste două săptămâni până la naştere şi se mai pot face multe lucruri.

Aşa că mă reprofilez. Nu mai sunt jurnalist, prezentator, nici măcar iubit, soţ sau tată! Sunt doar… PISĂLOG!

E o meserie pe care eu vreau să o trec în nomenclator şi pe care, credeţi-mă, pot să o duc la nivel de artă.

De marţi, când am fost la control, şi până astăzi, Cristina a mâncat muuuulte proteine. Peşte, carne de vită, brânzeturi. Dimineaţa, la prânz şi seara. Cum aşa? Cu diversitate în alimentaţie, cu scos în oraş la restaurant (asta e, facem şi sacrificii), cu insistenţă, cu persuasiune, cu obligare, cu multă pisălogeală!

Bine, recunosc nici Cristina nu mai mârâie atunci când trebuie să mănânce. Chiar dacă nu îi place şi strâmbă din nas, a devenit foarte cooperantă.

A .M.R. 23: VINE, VINE…. NAŞTEREA!

„Cu deosebită bucurie în suflet, tinerii însurăţei X şi Y vă invită la ceremonia….”.

Cam aşa sună invitaţiile la nuntă. Le cunoaşteţi cu toţii. Ei bine, noi vă invităm la… naştere.

Cu deosebită bucurie în suflet, tinerii viitori părinţi Cristina şi Dan vă invită la naşterea fetiţei lor, care va avea loc luni, 22 august, orele 7.00- 7.30, la spitalul Sanador, Bucureşti!

În fine, dincolo de glumă, ideea este simplă: azi am fost la controlul de 36 de săptămâni şi doctorul a stabilit data naşterii prin cezariană: 22 august. Asta, evident, dacă micuţa noastră nu se va grăbi să ne cunoască mai devreme.

Vă ţin, însă, la curent. De principiu, chefuim pe 22!

A.M.R. 28: VACANŢĂ? CE-I AIA! TRECI LA SCHIMBAT SCUTECE! :)

Intrăm în luna august şi toată lumea e cu gândul la concediu. Unii se bucură, deja, de relaxare, alţii mai au puţin şi pleacă. În jurul meu se întâmplă exact la fel.

Îi invidiez sincer pe toţi cei cu concedii.

Ce frumos era odată în Taormina, în Antalia, în Sevilla, în Roma, ce vremuri?! Soare, plaja, piscină, sangria, limonadă, bere rece! Off, off!

 Vara asta e prima vară când stăm acasă! Şi eu şi Cristina ne simţim ca peştele pe uscat! Aproape în fiecare seară, ieşim în parc sau la terase ca să ne mai îndulcim melancolia.

Nu putem pleca nicăieri. Cristina mai are câteva săptămâni până la naştere şi chiar şi 2-3 ore de stat în maşină i-ar putea face rău. Deci până şi litoralul şi muntele autohtone sunt excluse. În plus, trebuie să stăm pe aproape de maternitate, Doamne fereşte, vine fetiţa mai devreme!

Aşa că, una peste alta, cu acest motiv în plus, de abia aşteptăm naşterea! Câteva luni mai târziu, ne vom putea lua şi noi concediu. O luăm cu noi şi pe cea mică, că doar e parte din familie!

Bine, totul se va schimba! Sau vom schimba… scutece, hăinuţe, păturici, lenjerii de pat. O veselie întreagă! Concediu să fie măcar! 🙂

A.M.R. 31: SĂ FIE SHOPPING!

“Eşti mai rău la shopping decât mine!”. Sunt cuvintele Cristinei care au descris perfect acţiunea de cumpărături din acest week-end. Se referea exclusiv la cumpărăturile pentru bebeluşi, căci la celelalte n-am cum s-o întrec! 🙂

Ideea este că, pur şi simplu, nu mă pot abţine. Ştiu, lucrurile pentru bebeluşi sunt foarteeeee scumpe! Am constat pe pielea mea! Dar, chiar şi aşa, am făcut ravagii. Pe card, în buzunar, peste tot.

M-am îndrăgostit de o grămadă de maimuţoi de pluş, de o grămadă de hăinuţe, de toate lucrurile pentru nou-născuţi.

Aşa că am cumpărat! Multe! Urşi, râme, broaşte, văcuţe, toate foarte colorate şi foarte vesele!

Ştiu, fetiţa le va aprecia foarte puţin! Asta e, îmi asum riscul. Cred că, mai degrabă, sesiunea asta de shopping mi-a plăcut mie. A fost pentru sufletul meu.

Totuşi, există soluţii pentru cumpătare? Astfel încât să reuşesc să mă abţin? Ce propuneţi?

A.M.R. 37: CAMERA E GATA!

Week-end-ul acesta am făcut unul dintre cele mai importante lucruri din viaţa mea. Am amenajat camera viitoarei noastre fetiţe. Cu multă dragoste, împreună cu Cristina.

 

Totul a venit de la sine, nu a fost vorba despre vreo obligaţie, ci doar despre încântare.

I-am cumpărat mobila- pătuţ, masă de înfăşat, dulăpior. Le-am montat pe toate şi apoi ne-am apucat de lipit stickere tematice. Pe un perete, am făcut gradina zoologică, cu tot felul de animaluţe. Pe un alt perete, dinozauri. Şi, în cer, printre norişori- spiriduşi care să o vegheze pe fetiţă.

Nu ştim dacă ii va plăcea această cameră. Noi speram că da. Nu ştim dacă celor care ne vor vizita le va plăcea. Nu ne interesează.

Tot ce contează este că a fost o cameră amenajată cu mult suflet, cu multă dragoste şi drăgălăşenie.

Vouă cum vi se pare?