Cu siguranţă vremea de afară nu ne face să zâmbim. Situaţia economică a ţării cu atât mai puţin. Probabil nici şefii nu ne aduc zâmbetul pe buze.

Şi, totuşi, un copil inocent ne va umple mereu sufletul de bucurie. Asta mi s-a întâmplat şi mie când am revăzut fotografia de mai jos.

Sunt eu, cred că pe la vârsta de 2-3 anişori. Eram la „grădi”, într-o serbare. Tocmai mă pregăteam să-mi recit poezia.

Vă rog să remarcaţi ţinuta fashion şi de-a dreptul extravagantă! 🙂 Ie, pantalonaşi scurţi, săndăluţe şi ştrampi, să nu îngheţe băieţelul.

De atunci, însă, aveam o oareşce mândrie bărbătească. Eram eu mic şi timid, dar mâna era pusă tanţoş în brâu! 🙂