Fuguța la cinema că, de data asta, chiar am dat peste un film genial.
Pe cuvânt, n-am mai râs atât de mult la un film de ani de zile.
„Dirty Grandpa- Bunicul dezlănțuit” este o comedie senzațională, perfectă pentru o zi de sâmbătă. Nu vă spun prea multe, dar Robert De Niro e „mama lui”. Iar, pentru domișoare, Zac Efron are ce arăta! 🙂
Mai jos găsești și trailer-ul. Ca să te convingi.
Have fun!
De mult n-am mai văzut un film care să mă țină în priză până la final. Ei bine, „The Finest Hours- Furtună extremă” face asta.
E un film captivant de la început până la sfârșit, cu super efecte video și cu actori faini. Mai mult, este inspirat din realitate, iar asta îi dă un plus de credibilitate, care, pe mine, m-a convins să-l vizionez.
Și chiar și-a meritat banii. E inspirat din povestea celei mai nebunești salvări făcute vreodată de Paza de Coastă americană, o dovadă că oamenii pot învinge natura furioasă, dacă au foarte mult curaj.
Pe scurt, mergeți să vedeți acest film. Vi-l recomand cu căldură.
Mai jos găsiți și un trailer al lui, ca să vă convingeți și mai mult că merită.
Have fun!
Începe filmul. Apare armăsarul. Christian. Arată beton. Costum scump, freză făcută în Photoshop, țiplă. Femeile din sală suspină. Ar vrea și ele, acasă, unul ca ăsta, în locul celui de pe canapea, cu burtă de bere și cu barba nerasă de două săptămâni.
Oricum, Christian ăsta parcă ar discuta exact cu ele. Cu fiecare în parte. Și ar vrea-o pe fiecare în parte. Asta face proiecția 3D. Te face personaj din film.
Se apropie de ea, de actrița cu rolul principal. Grăsuța simpatică de lângă mine tremură. Parcă o strânge pe ea de mână. O văd cum își țuguie buzele ca să-i răspundă masculului la sărut. Doar are ochelari 3D. E de acolo.
Christian deschide un sertar. Sertarul lui cu jucării. Ce ciudățenii are în sertarul ăla! Eu pe acasă am un Playstation vechi și niște cărți de joc. El niște bâte, niște cătușe și multe bice din piele. Simt puțină invidie. Dar, asta e! Nu pot fi invidios pe el și pentru că are bice și elicopter. Rămân doar la povestea cu elicopterul.
Mi-o leagă pe asta. Pe Anastasia. Și toate femeile din sală sunt acum Anastasia. Doar au ochelari 3D. Dintr-o dată, se face liniște în sală. Doamnele nu se mai simt prea confortabil. Unora scena le aduce aminte de burtosul de acasă. Din păcate.
Christian îi face cunoștință Anastasiei cu… măciuca. Altfel nu pot să-i spun. E ditamai bâta, cu mâner acoperit în piele și niște ținte pe el, de i-ar face și pe cowboy-i din Vestul Sălbatic invidioși.
Și o croiește. O dată. De două ori. De mai multe ori. Și doamnele din sală urlă. O dată, de două ori, de multe ori. Și urlă. Sincer, nu ca un orgasm simulat. Pentru că simt totul. Pentru că sunt la 4DX. La fiecare lovitură de „trandafir” aplicată de Christian Anastasiei, doamnele resimt impactul. Scaunele lor se mișcă în toate direcțiile și le provoacă dureri similare lovirii.
Christian atinge chatarsisul. Și toate doamnele din sală primesc direct în față un ditamai jetul. Exact ca Anastasia. Pentru că, la 4DX, fiecare spectator este vizat de niște stropitori. Răsuflă ușurate. E doar apă. Eu am apucat să apăs înainte butonul „No water”. Ai opțiunea asta. Iar, în scena asta, e musai ca butonul să fie pe „off”.
…..
Din fericire, în realitate, „50 Shades of Grey” nu este în varianta 4DX. Producătorii au decis să nu devină și mai penibili decât sunt. Slavă Domnului, am scăpat.
Aseară, am fost la premiera primului cinematograf 4DX din România. E foarte tare! Prea tare! E o nouă viziune. Chiar devii personaj, chiar participi la acțiunile din film. Scaunele se zguduie cu tine la fiecare accident, la fiecare impact, stropitorile arunca jeturi de apă spre tine la orice ploicică, ceața te cuprinde din laterale, poți simți chiar și anumite mirosuri.
E foarte mișto! Mad Max e genial în 4DX și 3D.
Și repet: slavă Domnului că „50 Shades of Grey” nu este în varianta 4DX!
Am găsit ceva timp liber în ultima vreme și am apucat să văd trei filme noi, care rulează zilele astea la cinema, și mă gândeam că poate merită să le vedeți și voi. Mai ales că pe afară nu e o vreme prea plăcută de plimbat.
LUNETISTUL AMERICAN
L-am văzut împreună cu soața, deși nu pot spune că e un film de familie.
Bradley Cooper joacă beton, iar Clint Eastwood este un regizor la fel de bun ca și actor.
Filmul este extrem de dur, de altfel, la fel ca și realitatea din teatrele de război. Dincolo de interesele economice ale statelor care invadează, în acest caz SUA, sunt soldații, oameni simpli puși în fața gloanțelor, cu propriile drame și frământări interioare. De exemplu, ce faci când ești soldat și în fața ta este un copil care ține o grenadă? Îl consideri inamic și tragi sau speri că doar se joacă și nu vrea să detoneze grenada? O întrebare la care răspunsul este extrem de complicat.
Filmul este nominalizat la o sumedenie de premii Oscar și fac pariu că le va lua pe toate, având în vedere sensibilitatea americanilor la aceste teme.
Oricum, chiar merită văzut și de publicul din România.
MORTDECAI
Deși titlul sună amuzant în limba română, este doar numele personajului principal, un expert în artă, mai ales în cea… furată.
Este un film extrem de ușor, chiar ideal de văzut cu partenera/ partenerul în week-end. Te relaxează, gura îți ajunge la urechi și poate dăuna fălcilor. De prea mult râs, evident.
Intriga este simpluță, dar Johnny Depp este Dumnezeu în acest rol. Este perfect, genial, fantastic. De altfel, este genul de rol pe care îl preferă în ultima vreme, de personaj trăznit, ușor alcoolic și rupt bine de realitate. Este interpretarea din Pirații din Caraibe, dar în 2015.
Chiar dați-i un check-in zilele astea.
ASCENSIUNEA LUI JUPITER
Mda, nu pot spune că este genul meu de film, dar fac pariu că adolescenții vor fi înnebuniți după el.
E o nebunie cu comploturi intergalactice, sute de efecte speciale și nave de război care ar face Enterprise-ul din Star Trek să pară doar o jucărie pentru bebeluși.
L-am văzut cu un prieten, „ca băieții”, dar am ieșit „ca copiii”. Buimăciți, cu privirea încețoșată și cu creierii zdruncinați de la miile de bubuieli produsele de navele de război.
Actorii principali, sex simbolurile Mila Kunis și Channing Tatum, sunt, însă, idolii adolescenților și iată motivul pentru care filmul pariez că va fi un blockbuster.
Îl recomand și împătimiților imaginilor filmate în format Imax și 3D. La acest capitol, chiar au ce vedea, mai ales dacă merg la un cinema cu proiecție Imax.
Mai jos, aveți și trailerele celor trei filme, ca să vă inspirați mai bine.
Enjoy și aștept părerile voastre, după vizita la cinema.
Da, suntem primii din Europa! Din nou, adică! La prostie, însă! Din nou!
Filmul „Nymphomaniac Vol. II” a fost interzis la difuzarea în cinematografe! Acest caz este unic în Europa!!! România este singura țară din Europa în care acest film a fost interzis!
Tare, nu? Centrul Național al Cinematografiei l-a clasificat în categoria I.M.- 18- XXX, adică film interzis minorilor, dar și proiecției cu public. De exemplu „Lupul de pe Wall Street” este interzis minorilor, dar poate fi proiectat pe marile ecrane.
În cazul filmului ăstuia, interdicția e totală, deși primul volum din serie este difuzat, zilele acestea, în toată țara, în cinematografe, iar volumul al doilea urmărește aceeași idee.
În fine, nu filmul în sine mă interesează, ci decizia alor noștri ca brazii.
Cum poate cineva să-mi interzică un film? Serios? Nu ar trebui să am libertatea de a alege? Sunt major, sunt vaccinat, pot decide și singur!!!
Cam până unde merge obtuzitatea autorităților noastre? Să interzicem tot, atunci, să ne întoarcem în comunism și gata! Să ne închidă gurile!
Până la urmă e un film, e un act artistic! Controversat, dar controversele devin celebre, nu banalitățile!
Interzicerea unui film mi se pare prea mult! Mult prea mult!
Voi ce ziceți pe subiectul ăsta?
„Lupul de pe Wall Street” e exact ca mâncarea din America: mult, mult de tot, porții uriașe, cu de toate. Multe femei goale, mult sex, multe droguri, multă promiscuitate, multă acțiune.
Pană și prea mult Leo DiCaprio dezbrăcat (era opinia consoartei)! Știu femeile vor da năvală în cinema pentru asta.
De altfel, toată lumea dă năvală să vadă filmul ăsta. E un haos în cinematografe. Tot week-end-ul a fost „sold out” la mai toate cinematografele. Toate locurile erau rezervate sau cumpărate deja.
Aseară, am zis să mergem până la un mall să ne cumpărăm bilete pentru seara asta, că pentru duminică nu mai era nimic. Totuși, am avut noroc. Au picat câteva rezervări și ne-am găsit locuri.
Expectanță imensă: un trailer genial, publicitate la film cu duiumul, nebunie mare.
Concluzia: trei ore de film senzațional, cam prea lung totuși; un Scorsese genial, un DiCaprio fenomenal- ceva obișnuit, de altfel. Și cum spuneam, multă acțiune, multe droguri, mult sex. Filmul e interzis, de altfel, minorilor.
Am plecat, totuși, cu o impresie ciudată. N-am plecat cu fața de „N-am mai văzut vreodată așa ceva! OAU!”. Am fost mai degrabă copleșit de avalanșa de scene promiscue, de avalanșa de bani și de droguri. Erau peste tot, în fiecare secvență filmată.
Aaaa, și chiar dacă a încălcat legea la greu, la final, personajul principal… ghici ce?… scapă bazma curată și continuă o viață superbă. Pe modelul „oamenii cinstiți e proști”!.
Mai remarc și eu ceva, de altfel, ca întreaga suflare feminină din sală: domnișoara Margot Robbie (am căutat-o pe google, că nu-i știam numele), în film- a doua soție a personajului principal, este una dintre cele mai frumoase actrițe pe care le-am văzut vreodată.
În poză cu haine, în film, așa cum a născut-o mămica ei.
Mai jos aveți un trailer. Pe scurt, un film care trebuie bifat la „văzute”. Eu chiar l-aș revedea!
Mă gândeam câți prieteni mai am eu din copilărie, cu câți mai țin legătura, pe care îi sun de ziua lor sau pe care îi mai scot la o cafea.
Pe vremuri, aveam o gașcă mare. Mergeam peste tot, eram de nedespărțit și ne promiteam că așa va fi toată viață, că gașca noastră va ține pentru totdeauna.
Acum, când număr, mi-e teamă că nu pot să adun nici măcar doi, trei oameni. Ne-am uitat unii pe alții, ne-am îndepărtat, ne-am lăsat cuprinși de grijile cotidiene.
Ei bine, aseară am văzut un film cu această temă. Am râs pe rupte, dar m-a și pus pe gânduri. E vorba despre „Last Vegas” sau „Burlaci Întârziați”, tradus la noi.
Morgan Freeman, Robert De Niro, Michael Douglas și Kevin Klein sunt absolut geniali. Una peste alta, un film cu umor fin, cu scene comice superbe și cu actori fantastici. Chiar merită văzut.
Și odată ce îl vedeți gândiți-vă că cei patru eroi principali sunt prieteni, în film cel puțin, de 60 de ani! Cum poate fi asta? O prietenie cât o viață! Frumos, nu?
Aveți aici un trailer. Chiar vă invit să vedeți acest film!
Prima întâlnire, primele priviri, primele sărutări, fluturași în stomac, e super. Și e super încă vreo câteva luni bune.
Apoi, încep eforturile. Mai ales dacă vorbim de o relație serioasă, de lungă durată, eventual de o căsnicie. Trebuie să depui efort ca să meargă. Să muncești serios, nenică. Și să nu-mi spuneți că n-am dreptate.
De exemplu, ea să-i accepte, din când în când, serile lui cu băieții sau ciorapii aruncați în mijlocul casei în fiecare seară. El să-i accepte extravaganțele de la supermarket și, implicit, să-și amâne planurile pentru un gadget nou, în condițiile în care ea a golit cardurile.
Și câte și mai câte.
Pe scurt, să faci o căsnicie să meargă în ziua de azi e mai greu decât o tură de 24 de ore la încărcat vagoane.
Dar, odată cu trecerea timpului, cu apariția copiilor, începi chiar să fii tare mândru de căsnicia ta. În jurul tău, apropiații se despart pe capete, dar tu reziști. Cu eforturi, într-adevăr, dar reziști. Și, în zilele noastre, o căsnicie fericită, de 5-10 ani, e o minune.
Dar gata cu filosofeala, din punctul meu de vedere. Ca să aflați ce spun alți „specialiști” despre dragoste, relații, căsnicii și tentații, mergeți la film.
„Love building” e ultima comedie românească. Are actori foarte buni și, surprinzător, un scenariu chiar fain. Am râs, m-am amuzat de pățaniile personajelor și, mai ales, m-am regăsit în diferite secvențe.
Vi-l recomand cu căldură. E unul dintre cele mai bune filme văzute de mine în ultima vreme. Trailerul, mai jos.
Excepţional! Fanstastic! Magistral!
Acţiunea o ştiţi. Noua ecranizare vine, insa, cu nişte super actori actuali şi cu nişte efecte 3D minunate.
Nu vă spun mai multe, ci doar că e cel mai bun film pe care l-am văzut în ultimul an. Aşa că bazaţi-vă pe sfaturile mele şi mergeţi la film.
Iată şi un trailer.
Am în jurul meu o mulţime de masculi dintr-ăştia feroce, care se bat cu pumnul în piept că pe ei nu-i emoţionează mai nimic şi, sub nicio formă, un film! Eu cred că cei mai mulţi dintre ei bravează! Le este ruşine să recunoască faptul că şi ei sunt sensibili, că pot avea sentimente. Mi se pare o mare tâmpenie scutul ăsta al lor, doar de teama de a nu se face de râs în faţa celorlalţi.
Ei, bine, eu recunosc: mi se mai umezesc ochii la câte o ecranizare, la câte o dramă. Şi mi se pare şi normal să se întâmple asta. Când dai peste nişte actori adevăraţi, care reuşesc să „spargă” ecranul şi să-ţi aducă emoţia pură în suflet, trebuie să fii de gheaţă ca să nu te impresioneze!
De exemplu, aseară, am revăzut „I am Sam”. O dramă genială, cu un actor, Sean Penn, care cred că a făcut rolul vieţii lui.
Filmul e vechi, a apărut în 2001, dar merită oricând să-l revedeţi.
Vă aştept comentariile după. Să arunce cu piatra în mine cel care nu a fost emoţionat de această ecranizare.
Până atunci, doamnelor, vreau să vă ştiu vouă părerea. Aveţi acasă „plângăcioşi” care n-ar recunoaşte-o niciodată în public?