Așa cum vă spuneam aici, reședința mea de vară e … pe plajă (Il Fortino Private Beach). Vara este la început așa că vă aștept pe toți în vizită. Până ne vom revedea cu texte ceva mai lungi, vă transmit un mic album foto. 🙂
Sunt destul de inconștient, ar spune… mama. Doar curios și deschis să trăiesc noi experiențe, spun eu!
Asta-i una dintre ele! Și a fost sublim! Aș repeta-o oricând, oricum mi s-a părut că totul a durat prea puțin!
Enjoy the ride with me!
PS: Mulțumesc Georgiana Oprea, Freeman Entertainment și găștii de nebuni care pleacă hai-hui prin munți să salveze oameni.
Nu știu ce cânta domnul. Părea înălțător și omagial, poate chiar imnul Iranului.
Cert este că mi s-a făcut pielea de găină.
O voce de o forță extraordinară, care-ți pătrundea imediat în creier.
Nu știu dacă a ascultat vreodată Enrique Iglesias, Katy Perry sau măcar Ramstein. Cu siguranță nu a ascultat Florin Salam.
Nu știu de la cine a învățat omul ăsta să cânte, cine l-a influențat, cine îi este mentor. Poate că nimeni, poate că mulți.
Sunetele lui sunt din altă lume, o lume pe care nu o cunosc și, probabil, nu voi avea timp să o cunosc.
Dar, deși sună altfel, sunt extraordinar de frumoase. Arată pasiune, arată credință în ceea ce face și mai ales arată calități vocale fabuloase.
Poate ar câștiga Vocea României, dacă s-ar gândi vreodată să emigreze. Sau poate nu l-am înțelege și l-am considera deplasat.
Cert este că, acolo, în acel moment, era doar el și Dumnezeul lui și muzica. Și totul era perfect.
Ne-au spus că au și mall-uri. Nu le-am descoperit încă. Vă țin la curent.
Întotdeauna mi s-a părut chiar scârbos să mă dau cu creme împotriva soarelui. Ştiţi voi uleiurile alea pe care ar trebui să le foloseşti la plajă! Unsuroase, uleioase, oribile, de ţi se face părul de pe picioare precum cozile dreadlocks de pe cap ale fanilor Bob Marley.
Nu mai zic de musculoşii ăia care se „uleiază” vreo 20-30 de minute ca să le remarce donşoarele disponibile pacheţelele lucrate intens la sala de forţă şi nu la sala de lectură. Intră şi ei la termenul „scârbă”.
Când vine vorba să vedem acţiunea asta la femei…. aici e altă mâncare de peşte! Ne cam place, nu-i aşa, domnii mei? Iar răspunsul la întrebarea „De ce am avea nevoie noi, masculii, de creme de plajă?” vine de la sine: „Pentru voi, doamnelor!”
Dar, dacă cea care se unge cu ulei e vreo demoazelă cu tunning, iar noi suntem cu nevestele, apare o mega- problemă. Cum să te uiţi la procedura respectivă fără să te remarce soaţa?
Aşa că ne transformăm rapid într-un fel de James Bonzi şi facem tot felul de giumbuşlucuri: ne punem ochelarii de soare, ne apar dureri instantanee de gât şi încercăm să facem exerciţii de dezmorţire, ne întoarcem pe-o parte, ne dăm obosiţi etc, doar, doar vom obţine cea mai bună privelişte fără să apară ameninţarea „nevastă”.
Din păcate, cam mereu soaţa se prinde. Ştim cu toţii doar că femeile sunt mai deştepte ca bărbaţii. Şi inevitabil vine replica: „Auzi, iubire, închide gura că ţi se bronzează şi limba scoasă de-un cot pe-afară!”
Voi, domnilor, ce tehnici de „aruncat cu privirea” folosiţi? E vreuna imbatabilă?
Dar, voi, doamnelor cum reacţionaţi când soţii se uită prea insistent? Care e cea mai bună replică?
PS: Folosiţi, pe plajă, creme de protecţie împotriva soarelui din belşug. Eu am păţit-o rău de tot în studenţie din cauza refuzului de a le folosi. Aveţi aici tot articolul. A fost un râsu’ plânsu’ senzaţional!.
http://dancruceru.ro/patanii-de-1-mai-raci-cu-rosii-si-iaurt/
La casă, într-un supermarket.
Eram zăpăcit. Vorbeam la telefon, aveam plase în mâini.
Plătesc şi plec spre maşină. Dau să mă urc şi, din uşa supermarketului, un tânăr pe la vreo 20 de ani, strigă spre mine. Gâfâia, se simţea că alergase.
„Ce o vrea şi ăsta de la mine? Altul pe interes!”
„Vino, te rog, înapoi! Cred că mi-ai dat prea mulţi bani! Vreo 50 de lei în plus!”
Am rămas mască. Vă jur! Se poate aşa ceva? Se mai poate aşa ceva?
„Câţi bani mi-ai dat, că nu ştiu de unde am hârtia asta de 50. Mi se pare în plus. Nu vreau să se păcălească cineva. Nu vreau bani nemunciţi!”
„Nu ştiu, habar n-am. Am scos bani din portofel, ţi-am plătit şi am plecat”.
„Stai să mă uit pe camere”.
Mă întorc, siderat în continuare. Aştept vreo 10 minute.
„Nu se vede prea bine, dar parcă e o bancnotă de 50 în plus. Ia banii.”
„Mulţumesc. Apreciez enorm. Dar tu ce faci, dacă, totuşi, la finalul zilei, ieşi în minus cu banii?”
„Nu-i nimic. Poate mai vii pe aici şi mi-i dai înapoi!”
DUMNEZEULE! De câtă omenie a putut da dovadă puştiul ăsta! A fost o conversaţie absolut fabuloasă, iar gestul lui, unul imens.
I-am strâns mâna! De mai multe ori! Şi scriu despre el! Merită măcar atât!
Cum vi se pare gestul tânărului? Vi s-a întâmplat să vi se returneze bani? Când aţi asistat la ultimul gest de omenie? Sau când aţi făcut voi un gest de omenie?
Au trecut doi ani de când „poveştesc”! Chiar doi. Nici mie nu-mi vine să cred când au trecut atât de repede!
Azi am realizat că, pe 4 aprilie 2011, am spus pentru prima oară „Bine v-am Acasă!
Emoţii au fost şi vor mai fi! Am zece ani de presă, dintre care vreo patru doar ca prezentator, dar şi, acum, mai am furnicături în stomac, la fiecare „3, 2, 1, eşti în direct!”. Este şi normal, n-am mai fi oameni fără emoţii!
În ultimii doi ani, am prezentat Poveştirile, alături de Ioana, şase zile din şapte! Adică 24 de emisiuni pe lună. În total, în doi ani, au fost 576 de emisiuni în direct. Dacă scădem concediile, tot rămân măcar 550 de emisiuni şi tot atâtea ore de direct. Ore în care sper să fi fost alături de noi. Uneori am fost fără greşeală, alteori, am dat şi „bâlbe”. Se întâmplă.
Una peste alta, acesta este bilanţul meu, la Poveştiri.
Şi nu mă voi opri aici. Vreau să cresc, să acumulezi experienţă, să dau tot ce-i mai bun din mine în fiecare emisiune.
Care este, însă, bilanţul tău? Eu mă mândresc cu datele mele profesionale. Tu?
I-am aruncat mănuşa lui Florin Dumitrescu, jurat Masterchef! Hai să te văd dacă ştii să găteşti mâncare românească! Altfel, însă, în stilul Masterchef!
Curajos din fire, Florin s-a pus pe treabă: sarmale, mămăliguţă şi gulaş, cu reţete proprii!
Rezultatul: SENZAŢIONAL! Total neaşteptat, fabulos şi savuros. Indiciu: sărmăluţele au fost învelite în foi de… dovlecel! Ce ziceţi de asta?
Întregul spectacol- azi, la 16.30, la Poveştiri Adevarate.
UPDATE: CINE VREA SĂ ÎNCERCE REŢETELE LUI FLORIN, ACASĂ, ARE MAI JOS REPORTAJUL VIDEO. CONCRET, VORBIM DESPRE GULAŞ ŞI SARMALE A LA MASTERCHEF.
Nebunie! Florin Dumitrescu, unul dintre juratii de la MasterChef a facut o opera de arta din sarmale cu mamaliga – VIDEO pe www.acasatv.ro
Ieri, la Poveştiri Adevărate, am difuzat un interviu în premieră cu Roberta Anastase, al treilea om în stat. A fost un interviu axat pe femeia Roberta şi nu pe activitatea ei politică.
Sunt convins că nu mulţi o plac, sunt convins că foarte mulţi o înjură şi îi înjură pe cei din partidul ei.
Din punct de vedere jurnalistic, a fost, însă, o mare performanţă. Pentru mine, a fost unul dintre cele mai tari interviuri pe care le-am făcut pana acum, in aproape zece ani de presa. Am mai realizat interviuri de acest gen şi cu Ion Iliescu, Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta, chiar şi cu Traian Băsescu, dar nu atât de exhaustive.
Şi iată argumentele mele: sunt primul ziarist care a reuşit să vorbească cu preşedintele Camerei Deputaţilor şi despre altceva decât politică. Sunt primul ziarist care a obţinut atât de multe informaţii despre viaţa ei personală: când se căsătoreşte, cu cine, dacă îşi doreşte o familie, dacă ţine cure de slăbire, dacă face sport, dacă e deranjată de faptul că designerii spun că nu ştie să se îmbrace etc.
Ţin să precizez că, în patru ani de mandat al doamnei Anastase, este primul interviu de acest gen. În plus, este singurul interviu exhaustiv în privinţa vieţii ei personale.
Interesul meu şi profilul Poveştirilor Adevărate sunt în sfera subiectelor soft. Nu am urmărit nicio secundă să dezbat teme politice. Sunt destule televiziuni care fac asta. Ce m-a interesat a fost să aflu ce se ascunde în spatele carapacei de politician. Şi am descoperit o femeie absolut normală, cu temeri asupra măritişului, cu dorinţa de a deveni mamă, cu preferinţe într-ale modei.
Tocmai de aceea, vă invit să vizionaţi materialul şi aici. Aştept comentariile voastre.
PS: Mi-a luat patru ani să o conving să-mi acorde acest interviu. O bat la cap cam de la începutul mandatului.
Roberta Anastase: „Fac nunta in 2012” – FOTO&VIDEO pe www.acasatv.ro