Aseară, cu soaţa, pe la cumpărături.
Îi sună telefonul, era maică-sa. Adică soacra mea. Mi-o dă mie la telefon. Măi, să fie! Ce o avea să-mi comunice soacra? Că, de obicei, vorbeşte cu Cristina.
„S- a stricat televizorul! Nu ştiu ce să-i fac, sunt doar purici pe ecran! Păi, de ce? Păi, a luat Sophia telecomanda şi s-a tot jucat cu ea! A băgat-o în gură, a butonat şi… n-a mai mers televizorul!”
În mijlocul magazinului, mă apuc să râd pe rupte! Se uita lumea la mine ca la urs. În fine, trec peste comicul de moment şi încerc să-i rezolv problema femeii. Să n-o las în întunericul… necunoaşterii.
Şi mă apuc să-i explic pe ce butoane să apese, ce meniu şi ce setări să aleagă. Evident, femeia, soacra, în acest caz, face parte din specia „homo atechnicus”. Adică n-are nicio treabă cu tehnologia, cu aparatura electronică, cu laptop-urile, tv-urile şi alte alea.
Rezist eroic timp de 10 minute, perioadă în care cea de la capătul firului, soacra, nu reuşea să priceapă ce şi cum. După 10 minute, clachez, însă şi zic: „Închide-l şi cu asta basta! Uitaţi-vă şi voi pe pereţi o oră, până ajungem noi acasă! Să vă fie învăţătură de minte să nu-i mai lăsaţi copilului telecomenzile!„
Acestea fiind zise, tragem două învăţăminte în urma acestei păţanii: soacra nu trebuie să mai lase telecomanda, vreodată, la îndemâna Sophiei, iar eu trebuie să iau lecţii de implementare a know- how-ului tehnic către „afoni”.
telecomenzile,ochelari si telefonaele trebuiesc asezate la cel putin un metru jumate inaltime…..sunt cele mai tentante si FOARTE GREU SI SCUMP DE REPARAT!!!!
Ai mare dreptate! Vom incerca sa le tinem la mare departare de ea, dar, uneori, e foarte dificil. 🙂
e amuzant ce-ai povestit tu.
E realitatea!
eu cand eram mica i-am spar bunicului ochelarii de vedere :-))
Bravoo! Si ce ai patit?
Eu nu am patit nimic,dar ochelarii s-au cam spart:))
Inteleg ca nu ai fost pedepsita. Ce parinti si bunici indulgenti ai avut! 🙂
Eram pitica,ce mi-ar fii putut face?:))
Corect.
Si pentru fetita mea telecomanda a fost o jucarie preferata vreo citeva luni (pina pe la virsta de 1 an si un pic). Trebuia sa o luam cu noi si cind ieseam afara la plimbare, altfel se lasa cu plins si nu voia sa o asez in carucior. Era foarte fericit copilul meu in carut, cu telecomanda in mina, nu-i dadea drumul decit cind o duceam in leagan sau se juca la nisip. Am incercat sa ii dau o telecomanda veche, dar nu i-a placut, ei ii placea cea buna, caci aceea era cea care aducea spectacolul schimbarii canalelor….
Pentru problema intimpinata de soacra cred ca trebuie sa faci o schema pe hirtie cu toti pasii , si care sa „acopere ” toate eventualele situatii de urgenta.
Toate cele bune!
Noi i-am cumparat o telecomanda de jucarie si tot nu functioneaza. Nu ii place decat telecomanda pe care o folosim noi, evident, cea buna. Vom incerca sa le tinem cat mai departe. Cat despre soacra, ii voi face si scheme, ca sa fiu sigur ca se va descurca data viitoare.
ar trebui sa stai si o zi intreaga sa ii explici soacrei…
unei bunici care sta cu copilul tau ar trebui sa ii ridici statuie
Urmeaza sa ii fac o oda! Promit! Serios acum: e o femeie minunata, doar glumeam in acel articol!
Si asta e doar inceputul…sa vezi cind pune mina pe calculator,pe fierul de calcat…doamne fereste…tot timpul TREBUIE sa ai grija de copil,sa fii cu ochii pe el sau ea.Eu am experienta si la gradinita aveam si 36 copii,zilnic,acum sunt mai putini,dar chiar si daca deseneaza sunt cu ochii in patru!Ei nu stiu de pericol,pe la 3 ani incep sa priceapa lucruri,din pacate se intimpla multe accidente…cu creionul,cu jucariile lor…asta e!
Ai dreptate, suntem foarte atenti la ce face Sophia. Faza cu telecomanda a fost controlata. Bunica, insasi, i-a dat „jucaria”, dar nu se astepta sa strice televizorul! 🙂
ATENTIE la foarfeci,apa fierbinte,cazaturi pe faianta…avem o mare responsabilitate cu fiecare copil in parte…jos palaria in fata mamelor,soacrelor,dar si al barbatilor adevarati tatici!
Suntem cu ochii in patru tot timpul. Nu o lasam nesupravegheata deloc. In cel mai rau caz, sta singura doar in patutul ei.
Asa e bine…din pacate sunt parinti care-si lasa copiii nesupravegheati,se intimpla nenorociri si copilul e nevinovat…rabdare si multa atentie si multa iubire pentru SOPHIA!Dumnezeu v-a dat-o sanatoasa,frumoasa ,aveti mare grija de ea!O duminica frumoasa va doresc,am urmarit-o pe Cristina la Antena3,arata f.bine,o felicit mult!
Multumim.