Sunt părinte. M-a ajutat Dumnezeu să nu fiu sărac și încerc, în fiecare zi, să nu fiu nesimțit!
Dar acum chiar vreau să fiu nesimțit! Asta pentru că vorbele unei „doamne” m-au scos din sărite. De obicei, zic „sărut mâna” în fața unei doamne. Mai ales în fața unei învățătoare/ profesoare care și-a dedicat toată viața, pe un salariu mizer, modelării unor ființe aflate la început de drum.
Am educatoare pe care le-am iubit. Am învățătoare pe care le-am adorat. Am profesoare pentru care voi avea un respect etern. Am cunoscut de-a lungul școlii cadre didactice minunate.
Dar există și uscături în acest sistem. Una dintre cele mai nocive se numește Dana Blându! E învățătoare la școala de stat numărul 10 din București și deține mai multe afterschool-uri. Adică e și patroană!
Și ce face doamna asta! Păi cere bani la stat, că doar știe cum e povestea la privat, că acolo-s bani! Duduia cere mulți bani de la părinții elevilor. Bani pentru cadouri de sărbători. Pentru directorul cutare, pentru profesorii cutare, pentru bibliotecară, pentru secretară, pentru femeile de serviciu, până și pentru paznicii instituției. Că trebuie! Că așa vrea ea! Că așa concepe ea că funcționează corect sistemul de învățământ de stat! Că nu-și imaginează ca un singur angajat să mai lucreze doar pentru salariu și nu pentru „atenții”.
În plus, le cere părinților cu copiii de la școala de stat să-și trimită odraslele și la afterschool-urile dumneaei. Alți bani, altă distracție! La acest capitol, cred că doamna ar putea intra ușor la încadrarea „trafic de influență”.
Și dacă amărâții ăia de părinți nu-i acceptă solicitările, cucoana trece la amenințări. Îi ceartă, îi face cu ou și cu oțet, țipă la ei. Iată-i și cuvintele:
„O cafea din aia şi o ciocolată daţi? Nu, eu nu ştiu dacă sunteţi săraci sau
sunteţi nesimţiţi, pe bune. Ca şi clasă. Zi, măi, cum o să te poţi duce, măi, la
bibliotecară şi la secretară cu o cafea şi o ciocolată? Doamne…”
Așadar părinții sunt săraci sau nesimițiți!
Simt că iau foc! Păi cum să îndrăznească cineva, care e, până la urmă, plătit și din banii mei, să mă facă într-un asemenea hal!
Cred că îi scăpam pe loc o pereche de palme! Chiar dacă e femeie! O pereche de palme sănătoasă, izvorâtă din adâncurile sufletului meu de părinte sărac și nesimțit! Ca să aibă motive.
Pe blog, pot să spun doar atât: HAI SICTIR!
Părinții ăia au fost, însă, mai deștepți decât mine! Nu au apelat la violență, nu au răspuns cu propriile jigniri verbale. Au înregistrat-o pe duduie și acum, pam, pam! Mult mai frumos!
Vin să vă întreb, însă, pe voi? V-ați confruntat cu astfel de situații? Cum ați reacționat? Ce i-ați spune/ face acestei învățătoare?
Buna ziua ,
„Doamna invatatoare” nu are nici o vina ! De ce ? Sunt foarte multe motive pentru care noi suntem vinovati:
– am accepta si acceptam toate mizeriile, plecind de la cersetori falsi si terminid cu doctorate cumparate, plagiate si asa mai departe;
– am votat si votam in continuare minciuni sfruntate, majoritatea dintre noi refuziind sau nefiind in stare sa gindeasca;
– ascultam la radio, TV, citim in asa zisa presa tot felul de prostii, multi dintre cei care semneaza neficind alceva decit sa practice spalarea creerului;
– ministri ai eductatie isi permit sa dispuna inscrierea la Universitati de doi bani, pe principiul „ce daca nu ai diploma de bac lasa ca o aduci tu, daca nu facem rost de una (evident contra cost !!).
– suntem blazati si indiferenti de ce se intimpla in jurul nostru;
– avem prim ministru care isi permite sa faca comentarii fata de deciziile luate de justitie;
– hotii si smecherii sus pusi, imediat cum sunt luati in justitie incep sa strige in gura mare ca ei sunt abuzati politic ( mai avem un pic si schimba cu abuz sexual!)
Si multe alte motive.
TREBUIE SA NE MAI MIRAM CA O SOCIETATE BOLNAVA PRODUCE ASEMENEA SPECIMENE ?
Societatea are mari probleme. Din pacate, doamna invatatoare este ea insasi o problema a acestei societati. Mai importanta, mai neimportanta, nu conteaza. Este, insa, vinovata si de abia astept decizia justitiei in acest caz.