Da, am fost la Amsterdam. Da, am văzut multe muzee. Da, am vizitat, însă şi Cartierul Roşu! Da, am trecut şi pe lângă celebrele cafenele! Da, m-au distrat toate suvenirurile cu tentă sexuală. M-a amuzat şi m-a uimit că se vând seminţe de canabis la florării, lângă toate celelalte plante. Doar atât, însă. Iar toate lucrurile astea le-am făcut eu şi toate celelalte zeci de mii de turişti din Amsterdam.

Vreau să precizez nişte lucruri din start, pentru a evita orice interpretări abjecte: consumul de droguri, fie şi uşoare, şi prostituţia sunt interzise în România. Reprezintă încălcări grave ale legii şi nu le încurajez sub nicio formă.

Olandezii au, însă, o mentalitate aparte şi ei au ales să le scoată de pe lista lucrurilor interzise. Este decizia lor. NU o comentez.

Nu pot să nu o sesizez, însă, pusă în practică la aproape fiecare colţ de stradă din Amsterdam.

În plus, toate aceste lucruri au devenit mari atracţii turiste. Străinii se înghesuie cu miile, la propriu, să viziteze Red District. 99% doar îl vizitează, merg acolo chiar şi cu copiii lor de mână. E fun, e un punct turistic. La fel se întâmplă şi în privinţa Coffee Shop-urilor. Cei mai mulţi turişti trec pe lângă ele, îi privesc pe cei din interior şi trec mai departe. În privinţa magazinelor de „vise”, e aceeaşi poveste. Localnicii cumpără, turiştii doar privesc.

Ce mi-a plăcut, însă, mie a fost LIBERTATEA din Amsterdam. Acolo, fiecare decide ce face cu corpul său, fiecare decide cum vrea să se distreze, fiecare decide doar pentru el şi nu-i pasă ce face cel de lângă el! De exemplu, au nişte fose în pieţele principale, la care bărbaţii se… „uşurează” de griji. Aceste dispozitive nu au pereţi, practic totul se întâmplă în văzul lumii. Şi nimeni nu are nimic împotrivă!

E cam greu de imaginat o astfel de libertate în România. Nouă ne place să hulim, să bârfim, să analizăm, să disecăm şi să aruncăm cu pietre.

Ei, însă, au decis că vor libertatea supremă. Şi sunt şi pregătiţi pentru asta, cred că aici, de fapt, cheia succesului. Trebuie să fii pregătit tu, individ, şi tu, societate, pentru o astfel de libertate. Eu cred că libertatea trebuie să fie dată de stat exact în doza pe care individul este pregătit să o primească.

Pentru că olandezii, deşi au libertate, ştiu să fie cumpătaţi. Nu am văzut scandaluri, nu am văzut drogaţi care să se ia aiurea de cineva pe stradă, nu am văzut mizerii de ghetou. Nu cred că noi am putea fi ca ei.

Dar ei fac zeci de milioane de euro din aceste atracţii „interzise”. Turiştii vin în Amsterdam pentru a vedea aceste „ciudăţenii”. Consumă servicii locale, de la hoteluri, la restaurante şi la magazine. Şi toţi îşi cumpără şi suveniruri. Foarte multe. Dintr-astea indecente, pe care tu, în România, le ascunzi de teama  oprobriului (Atenţie! „oprobriu public”, deşi foarte folosit, e pleonasm).

Pozele de mai jos s-ar putea să vă şocheze. Nu e intenţia mea asta. Eu sunt deschis la minte şi sper că şi voi. Aceasta este, însă, o parte din realitatea din Amsterdam. Nu judecaţi, doar priviţi!