„CUMPĂRĂ-I COPILULUI CĂ ÎI TREBUIE!” PE NAIBA!

Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile Sophiei pe care, deja, nu le mai foloseşte. De fapt, le-a folosit foarte, foarte puţin timp.

De exemplu, băliuţa îi este, deja, mică. Am cumpărat alta. Apoi locurile de joacă. Noi am cumpărat unul şi am mai primit de la prieteni încă două. Le-a folosit fix… de două- trei ori. Asta pentru că pitica mea merge de-a buşilea şi nu suportă să stea locului. Preferă să umble pe covor sau pe parchet, decât să se joace în spaţiile special amenajate, oricât de bine ar arăta acestea.

Apoi pernele: pernă anti-răsucire, pernă pentru alăptat. Adaug aici şi super- pompa de sân pe care a folosit-o maică-sa. Toate acestea sunt la capitolul „trecut” pentru că Sophia mănâncă, deja, piureuri.

Trăgând linie vreo 2.000 de ron s-au dus pe aceste produse total inutile acum. Nu mă plâng, dar îi sfătuiesc pe viitorii părinţi să nu exagereze cu astfel de cumpărături. Ştiu că vreţi ca micuţul vostru să aibă tot ce-i trebuie, dar de aceste lucruri chiar nu are nevoie! Credeţi-mă pe cuvânt!

Nu vorbim apoi despre hăinuţe. Acesta este un capitol separat, cu totul aparte. Sophia are, deja, dulapul ei cu multe, multe, multe lucruşoare. Pe unele nu le-a purtat decât o singură dată, iar, acum, îi sunt mici. Dragi viitori părinţi, nici aici nu exageraţi. Veţi primi foarte multe hăinuţe pentru bebe de la prieteni, aveţi răbdare, nu cumpăraţi voi aiurea îmbătaţi de fericirea naşterii copilului. 

Una peste alta, noi am decis să păstrăm toate aceste lucruri pe care Sophia nu le mai foloseşte. Vrem să mai facem un bebe şi cred că putem să le pasăm următorului „pitic”.

Voi ce aţi făcut cu toate lucrurile pe care copilul vostru nu le mai foloseşte? Sau aţi cumpărat mai puţine, raţional?

EU PLEC SĂ-L CAUT PE TATI! :) :(

Acesta a fost titlul mail-ului pe care l-am primit pe la 11.00, de la Cristina. Plecasem cu treburi de dimineaţă şi nu apucasem să o văd decât puţin pe Sophia. Aşa că maică-sa mi-a trimis ultima năzbâtie a copilei. 

Fotografia m-a bucurat şi m-a întristat deopotrivă. M-a bucurat că mi-a văzut fetiţa veselă şi frumoasă şi m-a întristat că n-am fost de faţă la realizarea fotografiei, la acel moment.

Implicit, în mintea mea, se nasc câteva întrebări: „În goana după muncă, bani, carieră, nu uităm de lucrurile cu adevărat importante?” sau „Există ceva mai de preţ decât aceste momente, încât să merite să le ratăm?”. Voi ce credeţi?

SÂC!!! INCONŞTIENT, DAR NU PREA!

01

Chiar am o dimineaţă tare bună! Citeam presa pe net şi, în Cancan, hop articol cu mine! Ne-au prins joi seara, toată familia, în mall. Big deal!

Titlu: „Dan Cruceru, un tătic inconştient! Şi-a scos fetiţa de nici trei luni la mall”. Vă explic şi ce căutam acolo puţin mai jos.

Ce m-a bucurat, însă, a fost reacţia cititorilor. Nu ştiu dacă aţi observat postările cititorilor în tabloide, în general. Cele mai multe comentarii sunt denigratoare la adresa personajelor din ştire. Ba îi înjură, ba că sunt urâţi, ba că maică-sa, ba că taică-su etc. Până la urmă, internetul este un spaţiu  care îţi asigură anonimatul şi poţi refula în voie. N-am nimic împotrivă.

Ei, de această dată, toată lumea ne-a sărit în apărare, mai ales mămici, evident. Asta pentru că toată lumea îşi scoate copiii afară din casă chiar şi până într-un an din diferite motive: fie că nu au cu cine să-i lase, fie că nu au încredere în bone, fie că nu-şi permit, fie că sunt panicoşi şi nu vor să-i scape din privire şi multe altele.

Aşa că, dragi cititori ai Cancanului, ţin să vă mulţumesc din suflet pentru comentariile voastre! De această dată. Bine, îl exclud, totuşi, din această mulţumire pe un postac care a ţinut neapărat să se ia de „mama”!

Să vă explic, însă, ce căutam noi acolo, la mall. Din când în când, cu supravegheatul micuţei ne mai ajută mama Cristinei, adică SOACRA. Femeia, însă, are şi ea familia ei în Galaţi şi nu poate sta tot timpul cu noi. Aşa că, în această săptămână, Cristina a fost paznic unic la bebe. Mai apăream şi eu pe acolo, dar, din enşpe motive, mai răruţ.

Şi ce-mi vine mie ideea, joi seara, când mă întorceam de la muncă? Hai să o scot pe Cristina în oraş, să-şi mai limpezească şi ea creierii. De Sophia, am eu grijă, o pun în port- bebe şi ne descurcăm.

Dar unde să le duc? Păi undeva unde să fie mai aerisit, mai liber, fără prea multă lume, fără spaţii mici şi ultrapopulate de oameni, potenţial virusaţi! Şi da, oameni buni, joi seara, mall-ul este locul perfect pentru asta! Nu sunt mulţi clienţi, sunt spaţii largi, este cald, nu umbli cu copilul în frig,  nu e fum de ţigară. E BINEEEEE!!!

Tocmai de aceea le-am dus acolo! Ne-am plimbat pe galerie şi, la final, am luat ceva de mâncare la pachet. Nici măcar la cozile de la mâncare nu a stat copilul! A stat doar Cristina, iar eu am dus-o pe Sophia, într-un loc mai retras, lângă lifturi!

Una peste alta, nu vreau să mă justific în faţa acestor acuze, pentru că ştiu exact cât de mult îmi iubesc fetiţa, dar, pot fi acuzat de orice, mai puţin de INCONŞTIENŢĂ!

P.S.: Marţi, Cristina are de dezbătut un proiect foarte important în Parlament: un proiect de lege, care îi aparţine, COMBATEREA VIOLENŢEI DOMESTICE! Dacă soacra nu reuşeşte să ajungă la Bucureşti, Sophia va asista, ATENŢIE! ŞOC ŞI GROAZĂ!!!, la prima ei dezbatere din comisie. ASTA DA INCONŞTIENŢĂ!

EXISTĂ, OARE, DIMINEAŢĂ MAI FRUMOASĂ?

Iată „legenda” acestor fotografii: de dimineaţă, Sophia Maria m-a trezit pe la 7.00. Aşa face, de altfel, în fiecare dimineaţă. Pe maică-sa o trezeşte cam pe la 5.00. Tot în fiecare dimineaţă.

În această zi, am hotărât, însă, să încerc altceva. Am lăsat-o pe Cristina să mai „respire” şi am răpit-o pe Sophia din camera ei, în sufragerie, în compania exclusivă a tatălui ei.

Am pus-o în port-bebe şi ne-am tot plimbat. La un moment dat, s-a plictisit şi a trebuit să găsesc altă formă de distracţie. Aşa că am invitat-o pe Sophia Maria la… dans. Da, aţi auzit bine! Am pus un vals lent (cel de mai jos)

şi ne-am apucat de dansat. Melodia aceasta este MELODIA mea şi a Cristinei şi am ascultat-o de multe ori şi în timpul sarcinii. Aşa că şi Sophia Maria este în culmea fericirii când o ascultă. Implicit, până şi dansul ne-a ieşit perfect. Ne-am amuzat amândoi, copios, eu făcând pe balerinul în pijamale şi ea zâmbind întruna, probabil, înţelegând cât de „dus” e taică-su!

LA MULŢI ANI, SOPHIA!

Astăzi, împlinim o lună. Spun „împlinim” pentru că toţi trei sărbătorim câte ceva.

Pe de o parte, noi, părinţii, o sărbătorim pe Sophia Maria. Azi împlineşte o lună de viaţă.

Apoi, ea, micuţa, ar trebui să fie bucuroasă că este un copil sănătos, vesel, care are părinţi dedicaţi, atenţi şi iubitori. Sper să aprecieze mai târziu! 🙂

Si, nu în ultimul rând, noi, părinţii, sărbătorim o lună de când a început noua noastră viaţă! Pentru că da, este o nouă viaţă! Mai grea, mai plină, dar neînchipuit mai frumoasă. Fiecare zâmbet al fetiţei, fiecare strângere a degetului părintelui în mânuţele ei, fiecare mililitru de lăptic băut, chiar şi fiecare pampers schimbat, toate acestea ne umplu inimile de bucurie. Un sentiment care apare doar odată cu micuţul tău şi pe care îl înţeleg doar cei care sunt părinţi.

Cum a trecut această lună? Extraordinar de repede! Parcă ieri, le scoteam pe Cristina şi pe Sophia din maternitate. Parcă îmi şi pare rău cât de repede au trecut aceste 30 de zile. Nu am fost tot timpul în prezenţa celor două şi mi se pare că am pierdut momente importante, care nu se vor repeta. Compensez, însă, cu serile dedicate integral lor: pupici, alinturi- pentru amândouă, băiţă, masaj şi cocoloşeală specială- pentru Sophia.

Nu în ultimul rând, vreau să vă mulţumesc vouă, cititorilor acestui blog. Tot azi, „căsuţa” mea virtuală a împlinit patru luni. Şi asta doar datorită vouă, familia mea virtuală, aceşti părinţi, fraţi, surori, veri, care mă citiţi, care mă felicitaţi, care mă încurajaţi sau care mă criticaţi în tot ceea ce scriu. Vă mulţumesc tuturor şi „LA MULŢI ANI!”.

A.M.R. 11: RECOLTAREA DE CELULE STEM- O NECESITATE, NU UN MOFT!

 

Mai sunt 11 zile până când voi deveni tătic. O mare bucurie, dar şi o mulţime de preocupări până la naştere.

Una dintre dilemelele la care am căutat răspuns în ultimele zile a fost de unde să iau kit-ul pentru prelevarea celulelor stem de la nou- născut şi cu cine să închei un astfel de contract.

Ofertele sunt, deja, numeroase pe piaţa românească.  Sunt, însă, şi foarte multe firme neserioase.

Înainte de a lua o decizie, sfatul meu este să vă informaţi foarte bine. Trebuie să vi se dea răspunsuri clare la o serie întreagă de întrebări:

–         Dacă respectivul furnizor este acreditat de organismele interne?

–         Dacă eventualul contract pe care îl vei semna este supus legislaţiei româneşti? Dacă nu, evident, nu-i vei putea trage la răspundere, în cazul în care apar probleme.

–         Care este forma de prelevare? Există mai multe metode- doar celulele din sânge sau prelevare şi de ţesut de cordon ombilical. Sunt unele firme care au metode de prelevare şi de procesare a sângelui învechite. Nu intru în detaliu, aici sfatul medicului specialist e cel mai bun.

–         Cât de repede vin să ia kit-ul cu sângele prelevat în spital ca să-l ducă în laboratoarele proprii? Un termen prea lung poate duce la compromiterea probelor. Ce faci dacă mămica naşte în week-end? Sunt firme care nu preiau kit-ul decât în timpul săptămânii lucrătoare.

–         Care este forma de păstrare şi de conservare a celulelor? Sunt firme care conservă într-un singur recipient, altele în două, într-o doză mai mică şi una mai mare. Trebuie să ştiţi că doza respectivă poate fi folosită o singură dată. Odată decongelat sângele nu mai poate fi criogenat.

–         Unde depozitează firma respectivă? Sunt firme care depozitează în România, altele în străinătate. Trebuie să te gândeşti că ai nevoie de celule cât mai repede, deci distanţa poate fi o problemă.

–         Ce garanţii îţi oferă firma respectivă în cazul în care ar putea fi supusă falimentului sau executării? Trebuie să aibă alternative de depozitare şi garanţii clare.

–         Te ajută în cazul în care ai nevoie de celule? Adică îţi asigură măcar o parte din costurile unei eventuale operaţii? Mai toate firmele promit asta, însă, foarte puţine au încheiate înţelegeri şi cu firme de asigurări. În general, cei cu celulele doar promit că te vor ajuta, într-un contract. Doar că astfel de lucruri nu ar trebui să fie promisiuni, ci certitudini. Implicit, doar un asigurator îţi poate oferi certitudini. Plăteşti abonament anual şi trebuie să te despăgubească.

În fine, lista cu întrebări poate continua. Acestea au fost cele mai importante care m-au preocupat pentru mine.

Părerea mea este că aveţi nevoie de astfel de prelevări. Nu sunt mofturi, ci necesităţi. Pot salva viaţa copilului vostru şi chiar vă pot ajuta şi pe voi, părinţii.

Este o procedură foarte simplă, nedureroasă, la îndemână. Costă, într-adevăr, destul de mult, dar atunci când e vorba de sănătate, niciun preţ nu e prea mare.

Sunt cupluri care amână prelevarea de celule stem la naşterea bebeluşului, cu gândul că, dacă au nevoie, pot lua astfel de celule şi atunci când îi cade copilului primul dinţişor. M-am documentat, însă, şi asupra acestei proceduri: poate fi dureroasă şi cantitatea de sânge, implicit de celule stem, este foarte mică, comparativ cu cea recoltată la naştere.

În fine, eu m-am documentat, am comparat şi, într-un final, am ales Biogenis. Trebuie să vedeţi, însă, ce firmă şi ce pachet vi se potriveşte vouă cel mai mult.

Cu siguranţă, însă, trebuie optat pentru această recoltare. Sunt convins că nimeni nu-şi doreşte să fie neputincios atunci când copilul lui ar putea suferi de leucemie sau alte boli aproape fatale. O astfel de imagine, pe mine, pur şi simplu, m-ar dărâma. Să ştiu că as fi putut să-l ajut, dar n-am făcut ceea ce trebuia, la un anumit moment. Si  mai tarziu, sa nu mai am cum să-l salvez!