Bianca Drăgușanu este cea mai mediatizată starletă din România. Că vrem noi, că vreți voi, telespectatorii. Cert este că face audiență. Iar emisiunile de profil bat în rating orice emisiune culturală!

Iar ea știe să fie și un foarte bun P.R. Gândește ca la șah, cu multe mutări înainte. Are grijă să fie mereu în atenție, alimentează zvonurile despre ea. Nu e cultă, dar nici n-o interesează. Cu siguranță, însă, nu poate fi suspectată de prostie. A făcut de toate: de la regii sexuale prin pădurea Băneasa, până la escapade „ultra-secrete” la Paris, de care știa toată lumea!

Totuși, concurența în rândul starletelor e serioasă. Bianca e campioană detașată, dar plutonul doi vine tare din urmă și e dispus la și mai multe „sacrificii”. Au ajuns duduile astea să caute senzaționalul în orice. Au în ele o dorință imensă de a șoca. Își scot silicoanele peste tot, își etalează lenjeria intimă sau chiar lipsă, în orice moment.

Acum, văd că au început să-și povesteasă deschis istoriile de amor. Cu detalii, cu ore, cu minute, cu scene, cu centimetri. Chiar recunosc că le place „porno!”. Mult și porno! Mâine, poimâine, mă aștept să ne spună la fel de franc și cât iau pe oră! Ca să fie adevărul gol-goluț până la capăt!

Și noi ăștilalți ce să facem? Că noi n-avem tarife, că noi facem dragoste cu soțiile/ soții fără să povestim nimănui ce și cum, că noi ne ținem chiloții pe noi în public!

Nouă ce ne rămâne de făcut? Păi…să ne amintim de Eminescu, că e ziua lui azi!

„Iară noi? noi, epigonii?… Simţiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

…..

Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează,
Ce tablourile minte, ce simţirea simulează,
Privim reci la lumea asta – vă numim vizionari.
O convenţie e totul; ce-i azi drept mâine-i minciună;
Aţi luptat luptă deşartă, aţi vânat ţintă nebună,
Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar.”   („Epigonii”- Mihai Eminescu)